Cunoaşterea, care precede trăirea duhovnicească

În zilele de azi e mai greu poate ca oricând să faci dreapta alegere dintre urmare lui Hristos, dobândirea împărăţiei cereşti şi căpătuirea din lumea aceasta vremelnică. Cu atât mai mult cu cât avem în faţă foarte multe exemple de părăsire a locurilor natale în căutarea câştigului. Însă comorile de pe pământ sunt pieritoare şi numai ceea ce adunăm în ceruri ne însoţeşte în veşnicie sufletul.

Alexandru Macedon a poruncit să fie înmormântat cu mâinile scoase din sicriu pentru a arăta că nu ia nimic cu el. Nimic din cele materiale. Nimeni nu e în stare să ia ceva. Şi după moarte toţi sunt egali: şi bogatul, şi săracul, şi cerşetorul, şi împăratul. De aceea să ne străduim să acumulăm bogăţii spirituale, să-L urmăm pe Dumnezeu prin frica şi iubirea faţă de El, dar şi prin iubirea faţă de aproapele nostru.

Să-L urmăm nu doar prin cunoaşterea, ci şi prin îndeplinirea poruncilor Lui. Iar aceasta se poate obţine numai prin obţinerea conştiinţei păcatului, evitarea lui şi pocăinţa sinceră. Aici Sfânta Biserică ne vine în ajutor, punându-ne la dispoziţie Taina Sfintei Mărturisiri şi Taina Sfintei Împărtăşanii – unirii cu Trupul şi Sângele lui Hristos.

Oricum, cunoaşterea precede experienţa duhovnicească. Sfântul Tihon din Zadonsk spunea: „Precum un cumpărător adună felurite mărfuri din diferite ţări, le aduce în casa sa şi le ascunde într-un loc dosit, astfel şi creştinul ar trebui să culeagă cât mai multe cuvinte şi povestiri înţelepte din popor, să le adune înăuntrul inimii sale şi cu ele să îşi hrănească sufletul”, adică să-şi alinieze după ele viaţa de zi cu zi. În acest sens sunt îndreptate şi eforturile “Scării spre Cer” – spre înmulţirea cunoaşterii, care precede trăirea duhovnicească.

Leo Bordeianu, www.scara.md