A plecat dintre noi încă un ostaş a lui Hristos. In memoriam – prot. Andrei Branişte

Două decenii l-am avut alături de noi pe dragul confrate slujitor, prieten şi dascăl – părintele Andrei Branişte. Trecerea sa din această viaţă ne-a zguduit pe toţi. Suntem nedumeriţi şi profund îndureraţi, dar încredinţaţi că Domnul le rânduieşte pe toate.

Atâta i-a ars candela vieţii pământeşti – nădăjduim că va lumina în ceruri.

A fost un om deosebit, cu o ţinută aparte, cu demnitate. Mereu calm şi îngândurat, dornic de a realiza ceva nou şi ziditor de suflet. Înconjurat de tineri teologi, căci mai mult era la Academia Teologică decât acasă, încercând să povăţuiască pe calea slujirii tinerii teologi. Exigent şi corect, dorind ca învăţăceii să cunoască cel mai important lucru – Sfânta Scriptura.

De câţiva ani jertfea din timpul său nu doar pentru teologie, parohie şi familie, dar s-a implicat cu tot sufletul în activităţile misionare cu deţinuţii, militarii şi categoriile vulnerabile ale societăţii.

A fost asemena unui ostaş, a lui Hristos, încercând să dezrădăcineze răul şi să cultive binele. Astfel, nu ne rămâne decât să-l luăm drept model în toate începuturile noastre şi să ne rugăm frăţeşte pentru veşnica lui odihnă cu drepţii!

Cu durere în suflet,

preoţii militari din cadrul Mitropoliei Moldovei

Îndoliată familie,

Am aflat cu profundă durere trecerea la cele veşnice a mult iubitului Dumneavoastră soţ, tată şi părinte şi al nostru dascăl Pr. Prof. Dr. Andrei Braniște.

Părintele profesor a fost cu adevărat un preot de vocaţie, un profesor de excepţie şi un apărător al tradiţiilor ancestrale ale neamului nostru.
Pe parcursul întregii sale activităţi, la altar, la amvon, la catedră, ca şi în mijlocul credincioşilor, părintele Andrei Braniște a fost acelaşi om înflăcărat până la entuziasm de zelul şi responsabilitatea slujirii sale în faţa lui Hristos.

L-am cunoscut încă din anii studenţiei, cu care am fost coleg, la Facultatea de Teologie din Iași. Ne legă multe amintiri frumoase. Mai tîrziu am ajuns să fim și colegi pe tărîm pedagogic în cadrul ATOM.

Este greu să uiţi energia pe care o poseda şi harul pe care îl transmitea ca un adevărat slujitor în Biserica Mântuitorului. Cred că această neputinţă a uitării a folosit multor foşti studenţi ai Părintelui Profesor şi i-a oferit dânsului un loc cu totul aparte în sufletul ucenicilor săi.

Acum, la ceasul despărţirii, rugăm pe Dumnezeu să-i facă parte de veşnică odihnă în ceata aleşilor Săi, iar pe cei rămaşi să-i întărească şi să-i mângâie. Vă asigurăm de rugăciunea noastră pentru sufletul fratelui şi părintelui nostru Andrei. În veci pomenirea lui!

Cu regret Prorectorul ATOM
Director al STO,, Sf. Trei Ierarh”
Prot. Mitr. Conf. Univ. Dr. Vetcislav CAZACU
împreună cu întregul corp didactic.