A putea şi a trebui

Nu poţi râde mai mult decât trebuie, nici să plângi mai mult decât trebuie. Cu surâsul însă poţi lumina atât faţa ta, ca şi pe a vecinilor tăi, cât doreşti.

Nu poţi huli împotriva lumii şi împotriva lui Dumnezeu cât doreşti tu – cu toate că ţie îţi pare astfel -, ci numai până când se umple măsura.

Iar când se umple măsura, te vei întâlni cu răzbunătorul, trimis de soartă, nici tu nu ştii cum, dar nici el nu ştie pentru ce.

Nu poţi umbri lumea cu mândria ta, atât cât doreşti tu – deşi crezi că se poate -, ci numai până când se umple măsura. Pârâul sălbatic de munte nu poate umple văile cu apă şi nămol cât vrea el; ci numai atât cât îi vine apă din munte, însă din clipa în care muntele nu-i mai trimite apă, el este silit să se retragă ca un hoţ în peşteră, şi, în neputinţa sa, dă naştere unui belşug de buruieni, răsărite din nămolul său propriu.

Ceea ce este permis îţi este îngăduit să faci; acest lucru trebuie să-l ştii. Ceea ce nu este permis nu-ţi este îngăduit să faci; acest lucru trebuie să-l cunoşti şi mai bine. Să n-o păţeşti ca pârâul care, din cauza umflării sale, nu se vede decât el, iar mai pe urmă nu se văd decât noroiul şi buruienile sale.