A te ruga înseamnă a respira atmosfera divină

Când intră în om harul Duhului Sfânt, îi adună mintea și-l face atent și smerit, aducându-i aminte de păcatele sale, de moarte și de judecata viitoare. Îi umple sufletul de o umilință adâncă și-l mișcă spre plâns, îi face ochii blânzi și plini de bunătate, și cu cât se apropie harul mai mult de om, cu atât îl împacă și-i mângâie sufletul, amintindu-i de Patimile Mântuitorului și de nemărginita-I iubire de oameni. Mintea este luminată de lumina cunoștinței de Dumnezeu. Inima devine liniștită și blândă, izvorând din belșug roadele Duhului Sfânt: bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, mila, dragostea, omenia și celelalte, iar sufletul primește o veselie negrăită.

A te ruga înseamnă a respira atmosfera divină. Dumnezeu comunică Duhul Său cel Sfânt celor care se roagă în această viață, pentru ca ei să devină suflete vii. Nu vor muri niciodată, pentru că Duhul lui Dumnezeu, care pătrunde ființa lor duhovnicească prin mijlocirea rugăciunii, le dă putere, sănătate și viață veșnică.

A ne ruga neîncetat înseamnă a ține legătura cu Dumnezeu, Izvorul vieții noastre. Dumnezeu este Duh, este prezență, și de aceea nu este bucurie mai mare decât a ne trăi viața în Duhul Său și a simți prezența Sa binefăcătoare de-a lungul vieții. Când stăm de vorbă cu Dumnezeu să alungăm din gândul nostru orice grijă, oricât de importantă ni s-ar părea. Cine se roagă rău și neatent se aseamănă cu cel ce seamănă neghină și vrea să secere grâu curat. Rugăciunea făcută cu evlavie și inimă curată cere o anumită pregătire și supraveghere a simțurilor. Inima noastră este templu al Duhului Sfânt și trebuie să-i acordăm cinstea cuvenită. Cămara este inima, iar simțurile sunt poarta, deci ele trebuie bine zăvorâte, căci prin ele vine sminteala în timpul rugăciunii.

Dumnezeu împlinește rugăciunile noastre când ele sunt însoțite de post, de milostenie și de viață fără de prihană. Milostenia și postul sunt cele două aripi ale rugăciunii. Aceste trei fapte bune, rugăciunea, milostenia și postul, se întrepătrund și se ajută între ele.

Rugăciunile noastre sunt tare repede ascultate când chemăm în ajutor pe Maica Domnului și pe sfinți, care sunt prietenii lui Dumnezeu, dar și atunci când aceste rugăciuni sunt făcute de mai mulți credincioși împreună. De aceea sfânta Biserică are această comuniune, ca împreună să ne rugăm. Când faci focul, mai ales iarna, și ai niște lemne ude, dacă pui numai două lemne se sting. Dacă pui mai multe și focul începe să se întețească, se încălzește și soba, și camera. Cam așa este și rugăciunea. Sunt unii, sărmanii, care-s pustiiți de necazurile vieții, însă văzând pe altul că se roagă cu toată convingerea, se îndeamnă, ca și flacăra de la mai multe lemne din sobă.

Arhim. Sofian Boghiu, Revista Cuvinte către tineri, Mănăstirea Putna 2018