Acatist către Dumnezeu Fiul pentru izbăvire de necazuri

Acatist – Orice astfel de rugăciune specială, poartă numele de Acatist. Prin numele de ACATIST se înţelege „Rugăciune citită în picioare”, deci este o rugăciune care se citeşte obligatoriu în picioare sau stând în genunchi, dar numai după rostirea rugăciunilor începătoare! (indiferent de numele Sfinţilor cărora se adresează!)

Rugăciunile începătoare, obligatorii:
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!
Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Condacele şi Icoasele

Condacul 1:
„Până când, Doamne, mă vei uita, până în sfârşit? Până când vei întoarce faţa Ta de la mine? Până când voi îngrămădi gânduri în su­fletul meu, durere în inima mea ziua şi noap­tea?”, se întreba David proorocul, cu­prins de tulburare. Dar când sufletul său s‑a ve­selit de milele Tale, Ţi‑a cântat cu dra­gos­te şi mulţu­mire: Aliluia!

Icosul 1:
Ştim că la nunta din Cana Galileii ai pre­fă­­cut apa în vin, Preadulce Iisuse, şi credem că aşa poţi schimba slăbiciunea noastră în pu­tere, frica noastră în curaj, deznădejdea noastră în nădejde; venim la Tine ca la sin­gu­rul nostru ocrotitor, ca la singurul nostru spri­jin. Cine ne va izbăvi de neputin­ţe­le noastre dacă nu o vei face Tu? Sau cine ne va da cele de trebuinţă? Numai Tu, Doamne, eşti limanul nostru şi la Tine cău­tăm alinare:
Doamne, Cel ce ne înconjuri cu iubire ne­­mărginită, fie voia Ta, nu voia noastră;
Doamne, Împăratul împăraţilor, fie voia Ta, nu voia noastră;
Doamne, Care eşti Răsăritul Răsărituri­lor, fie voia Ta, nu voia noastră;
Doamne, nădejdea celor fără de nădejde, fie voia Ta, nu voia noastră;
Doamne, mângâietorul sufletelor noastre, fie voia Ta, nu voia noastră;
Doamne, înfrumuseţătorul făpturilor, fie vo­ia Ta, nu voia noastră;
Doamne, Cel ce toate le rânduieşti spre mân­tuirea noastră, mântuieşte‑ne precum ştii!

Condacul al 2‑lea:
„Luaţi, fraţilor, ca pildă de suferinţă şi de în­delungă răbdare pe proorocii care au grăit în numele Domnului”, ne îndeamnă Sfântul Apos­tol Iacov, iar noi, urmând sfatul său, pur­tăm în cugetele noastre nu numai sufe­rin­­ţele sfinţilor prooroci, ci şi pe ale tuturor sfin­­ţilor care, gustând din paharul durerii, I‑au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2‑lea:
Ştim neputinţele şi slăbiciunile noastre, dar ştim şi că Îţi stă în putere să ne întăreşti aşa cum L‑ai întărit pe David când s‑a luptat cu Goliat şi cum i‑ai întărit pe sfinţii Tăi în lup­ta cu puterile întunericului. Pentru acesta ne ru­găm Ţie:
Doamne, precum i‑ai păzit pe cei trei ti­neri în cuptorul cel de foc, păzeşte‑ne şi pe noi;
Doamne, ocroteşte‑ne aşa cum l‑ai ocro­tit pe Proorocul Daniil când se afla în groapa cu lei;
Doamne, care în grele încercări i‑ai fost aco­peritor Sfântului Apostol Pavel, acope­ră‑ne cu harul Tău;
Doamne, dă‑ne puţin din puterea ce i‑ai da­t‑o tânărului mucenic Nestor când l‑a bi­ru­it pe puternicul Lie;
Doamne, învaţă‑ne să râvnim la răbdarea Sfântului Alexie, cel numit Omul lui Dum­ne­­zeu;
Doamne, ajută‑ne să îi cinstim şi să îi ur­măm pe sfinţii pe care nimic nu i‑a putut des­părţi de dragostea Ta;
Doamne, Cel ce toate le rânduieşti spre mântuirea noastră, mântuieşte‑ne precum ştii!

Condacul al 3‑lea:
Ştim cuvântul Evangheliei că „cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui” şi ne temem să nu pierim din pricina nerăbdă­rii noastre. O, dacă am avea mucenicească răb­­dare, atunci ar fi primită de Dumnezeu ca o tămâie cu bun miros şi s‑ar înălţa la ce­ruri ca un tainic: Aliluia!

Icosul al 3‑lea:
Decât să ne plângem că suferim cum nu a mai suferit nimeni vreodată, mai bine ne‑am adu­ce aminte de Dreptul Iov. Bunătăţi felu­ri­te a avut şi pe toate le‑a pierdut, dar pentru că nu L‑a hulit pe Dumnezeu s‑a învrednicit de bi­necuvântarea Sa şi a primit la urmă mai multe decât avea la început. Ajută‑ne să ne împărtă­şim de răbdarea sa, Doamne, Cel ce ai fost răstignit pe cruce pentru mântuirea noastră, şi să ne împărtăşim şi de binecu­vân­tările Tale:
Doamne, nădejdea celor fără de nădejde, mi­luieşte‑ne;
Doamne, dătătorul celor ce cer, dă­ru­ieşte‑ne darul răbdării;
Doamne, îmbrăcămintea săracilor, îm­bra­că‑ne cu răbdarea Dreptului Iov;
Doamne, folositorul văduvelor, înţelep­ţeş­te‑ne ca să nu mai cădem în deznădejde;
Doamne, apărătorul celor lipsiţi, în­va­ţă‑ne să Îţi cerem ajutorul;
Doamne, deschizătorul celor ce bat, des­chi­de‑ne nouă uşa binecuvântărilor Tale;
Doamne, Cel ce toate le rânduieşti spre mân­tuirea noastră, mântuieşte‑ne precum ştii!

Condacul al 4‑lea:
Grijile ne apasă şi ne tulbură, îndepărtân­du‑ne mintea de la Dumnezeu, şi sufletele noas­tre nu găsesc alinare. Nu este cu putinţă să scăpăm de tirania lor dacă nu ne vom în­drep­ta nădejdea spre Domnul, Cel ce aş­teap­tă să primească de la noi cântarea: Ali­luia!

Icosul al 4‑lea:
„Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci zi­ua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zi­­lei răutatea ei.” Aşa ne‑ai povăţuit Tu, Prea­­bu­nule Doamne, dar noi nu am ur­mat acest cu­vânt, ci fiind plini de mândrie ne‑am pus nă­dejdea în lucrul mâinilor noas­tre. Dar acum, ruşinaţi fiind şi lipsiţi de cele de tre­bu­in­ţă, că­dem cu umilinţă la aju­torul Tău, nă­dăj­duind că vei ierta greşeala noastră:
Doamne, vezi lipsurile noastre şi dăru­ieş­te‑ne toate cele de trebuinţă;
Doamne, întăreşte‑ne să putem răbda în­cer­­cările prin care ai îngăduit să trecem;
Doamne, dăruieşte‑le celor lipsiţi de hra­nă să se îndestuleze de milele Tale;
Doamne, Care ai înmulţit pâinile şi peştii în pustie, înmulţeşte darurile cu care bine­cu­vân­­tezi familiile nevoiaşe;
Doamne, ajută‑ne să nu ne lipim inimile de bunătăţile lumeşti;
Doamne, luminează‑ne gândurile, ca să nu mai râvnim ceea ce nu ne este de folos;
Doamne, Cel ce toate le rânduieşti spre mân­tuirea noastră, mântuieşte‑ne precum ştii!

Condacul al 5‑lea:
Ştiindu‑ne în vreme de boală cârtitori pre­­cum de demult iudeii în pustie, Te rugăm cu zdrobire de inimă să alungi de la noi aceas­tă neputinţă şi să ne dai putere ca ori­cât de mari ar fi suferinţele noastre să Îţi cân­tăm, grăind: Aliluia!

Icosul al 5‑lea:
Toţi vom muri, toţi vom părăsi această lu­me în care cunoaştem durerea şi boala. Să în­ţelegem durerile trupeşti ca oglindire a su­fe­­rinţei veşnice şi bold pentru a cere dum­ne­ze­iasca milostivire:
Doamne, Vindecătorul bolnavilor, vin­de­că durerile noastre;
Doamne, dăruieşte răbdare celor aflaţi în su­ferinţe sufleteşti şi trupeşti;
Doamne, tămăduieşte‑i pe cei cărora le este de folos aceasta;
Doamne, întăreşte‑i pe cei biruiţi de sufe­rin­ţe de tot felul;
Doamne, pune în inimile celor bolnavi nă­­dejdea veşnicei bucurii;
Doamne, povăţuieşte‑i pe cei care suferă să se teamă de veşnica suferinţă şi să se po­că­­iască;
Doamne, Cel ce toate le rânduieşti spre mân­tuirea noastră, mântuieşte‑ne precum ştii!

Condacul al 6‑lea:
Ne temem de cutremur, ne temem de sa­bie, dar nu ne temem de focul cel nestins şi de ce­lelalte chinuri veşnice care ne aşteaptă da­că ne lăsăm prinşi în lanţurile patimilor şi în cursele vrăjmaşului, şi dacă uităm să Îi cântăm Celui ce stăpâneşte întreaga lume: Aliluia!

Icosul al 6‑lea:
Credem, Hristoase, că sunt adevărate minunile pe care le mărturiseşte Evanghelia, prin care ai fost grabnic ajutător celor aflaţi în ne­cazuri de tot felul, şi ştim că izvorul lor nu a secat, ci curge până în zilele noastre. Aler­găm la ajutorul Tău, nădăjduind că nu vei trece cu vederea cererile noastre, ci vei rân­dui toate spre folosul nostru:
Doamne, alungă de la sufletele noastre za­­darnica tulburare şi dăruieşte‑ne să gus­tăm li­niştea;
Doamne, apără toate aşezările creştine şi pe cei ce locuiesc într‑însele;
Doamne, păzeşte‑ne de cutremur, de po­top, de foc şi de celelalte necazuri;
Doamne, păzeşte‑ne de căderea în păcat, pe noi şi pe cei pentru care ne rugăm Ţie;
Doamne, dăruieşte‑ne sfârşit creştinesc, fe­rindu‑ne de moartea năprasnică;
Doamne, izbăveşte‑ne de focul cel ne­stins şi de chinurile care îi aşteaptă pe păcă­to­şii care nu se pocăiesc;
Doamne, Cel ce toate le rânduieşti spre mântuirea noastră, mântuieşte‑ne precum ştii!

Condacul al 7‑lea:
Degeaba Îl rugăm pe Dumnezeu să ne dă­­ru­iască pace, degeaba Îl rugăm să ne pă­zeas­că de venirea altor neamuri asupra noas­tră şi de războiul cel dintre noi, dacă mer­gând pe dru­­mul pierzării nu vrem să pri­ce­pem că El ve­de toate faptele noastre, şi nici nu vrem să ne po­că­im, ci doar Îi cântăm: Ali­lu­ia!

Icosul al 7‑lea:
Izbăveşte‑ne, Doamne, de toată răutatea oa­menilor şi dă‑ne putere să ne rugăm pen­tru cei care ne prigonesc. Picură în inimile noas­­tre o picătură din dragostea Ta, a Celui ce Te‑ai rugat pentru cei ce Te‑au răstignit, ca să putem plini porunca iubirii de vrăj­maşi:
Doamne, împacă‑i pe cei ce se vrăjmă­şesc, făcându‑se unelte ale diavolului;
Doamne, învaţă‑ne să ne iertăm unii pe alţii şi să uităm răul care ni s‑a făcut;
Doamne, alungă de la noi duhul mâniei şi pi­cură în inimile noastre iubirea pentru cei ce ne duşmănesc;
Doamne, întoarce răul în bine, spre slava nu­melui Tău;
Doamne, iartă‑i pe toţi cei care ne‑au gre­şit, cu ştiinţă sau fără de ştiinţă;
Doamne, umple cu dragostea Ta inimile ce­lor apăsaţi de singurătate, care nu găsesc în­ţelegere la oameni;
Doamne, Cel ce toate le rânduieşti spre mân­tuirea noastră, mântuieşte‑ne precum ştii!

Condacul al 8‑lea:
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Sfânta Iustina fe­cioa­­ra, simţind săgeţile vrăjmaşului năpus­tin­du‑se asupra ei, nu s‑a biruit de dez­nă­dej­de, ci însemnându‑se cu credinţă cu semnul cru­cii a gonit de la ea puterile întune­ricului, în­văţându‑i pe cei ispitiţi de diavol să Îi cânte Iz­băvitorului celor slabi: Aliluia!

Icosul al 8‑lea:
Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi bi­ne­­cuvântează moştenirea Ta. Biruinţă bine­cre­dincioşilor creştini asupra celui po­triv­nic dă­ruieşte şi cu crucea Ta păzeşte pe popo­rul Tău, pe toţi cei care se roagă Ţie:
Doamne, izbăveşte‑ne din toate cursele în­­tinse de necuratul diavol;
Doamne, nu îngădui să fim batjocoriţi de urâ­torul de oameni;
Doamne, ai milă de cei care suferă din lu­­crare drăcească;
Doamne, fă neputincioase farmecele care sunt îndreptate asupra robilor Tăi;
Doamne, împiedică‑i pe creştini să caute aju­tor la vrăjitori, la fermecătoare sau la doc­­torii închipuiţi;
Doamne, dă putere celor care în ispite se în­semnează cu semnul sfintei cruci;
Doamne, Cel ce toate le rânduieşti spre mântuirea noastră, mântuieşte‑ne precum ştii!

Condacul al 9‑lea:
Se aude încă glasul Înaintemergătorului: „Pocăiţi‑vă, că s‑a apropiat Împărăţia Ceru­ri­­lor”. Să părăsim iubirea de sine, să pără­sim desfătările lumeşti şi să alergăm la Doc­to­rul care tămăduieşte sufletele, cântându‑I cu umi­linţă: Aliluia!

Icosul al 9‑lea:
Doamne Iisuse Hristoase, noianul păca­te­lor noastre ne apasă şi zăcem ca bolnavul de la Scăldătoarea Siloamului, neavând pu­tere să intrăm în scăldătoarea pocăinţei. Aju­tă‑ne, Tu, Milostive Doamne, să primim cu­ra­jul de a pă­răsi şi de a urî păcatul, de a aler­ga la scaunul spovedaniei şi de a ne măr­­turisi prea multele noastre păcate:
Doamne, Care nu Te‑ai scârbit de păcă­toa­sa care Ţi‑a sărutat picioarele, milostiv fii nouă, păcătoşilor;
Doamne, oricât de mari ar fi căderile noas­­tre, ajută‑ne să ne ridicăm;
Doamne, nu ştim să ne pocăim de nu ne vei trimite gândul cel bun;
Doamne, alungă‑l de la noi pe vrăjmaşul care ne opreşte să ne spovedim cu zdrobire de inimă;
Doamne, iartă‑ne toate păcatele făcute cu cu­vântul, cu lucrul sau cu gândul, cu voie sau fără de voie;
Doamne, învaţă‑ne să punem început bun mân­tuirii;
Doamne, Cel ce toate le rânduieşti spre mântuirea noastră, mântuieşte‑ne precum ştii!

Condacul al 10‑lea:
Ca o desfrânată lumea aceasta ne ispi­teş­te să părăsim calea cea strâmtă şi să îm­bră­ţi­şăm trecătoarele desfătări. Noi însă Te ru­găm să ne dăruieşti darurile Duhului Sfânt: du­hul înţe­lepciunii, duhul înţelegerii, duhul sfa­tului, du­hul puterii, duhul cunoş­tinţei, du­hul temerii de Dumnezeu şi duhul bu­nei‑cre­dinţe, ca stând neclintiţi în faţa is­pi­te­lor să Îţi înălţăm cânta­rea: Aliluia!

Icosul al 10‑lea:
Cei care ascultă poruncile Evangheliei vor auzi din gura Ta, Doamne, cuvânt de bu­cu­rie: „Flămând am fost şi Mi‑aţi dat să mă­nânc, gol am fost şi M‑aţi îmbrăcat, bol­nav am fost şi M‑aţi cercetat. Veniţi, bine­cu­vân­ta­ţii Părinte­lui Meu, de moşteniţi Îm­pă­răţia cea pregătită vouă de la întemeierea lu­mii”. În­vaţă‑ne să fa­cem faptele credinţei, Doam­ne, învaţă‑ne să trăim plini de dra­gos­te pen­tru ceilalţi, ca să avem nădejde de mân­tuire:
Doamne, dăruieşte‑ne să Te iubim din toa­tă inima şi din tot cugetul nostru;
Doamne, dăruieşte‑ne să ne iubim aproa­pe­le cu dragoste jertfelnică;
Doamne, Care ai spălat picioarele uceni­ci­­lor Tăi, învaţă‑ne să slujim aproapelui nos­tru ori de câte ori este nevoie;
Doamne, Tu care eşti Samarineanul mi­los­­tiv, îndeamnă‑ne să îngrijim rănile seme­ni­lor noştri;
Doamne, luminează‑ne ca în cei pe care îi ajutăm, flămânzi, goi sau bolnavi, să Te ve­­dem pe Tine;
Doamne, dă‑ne puterea de a nu şovăi să îm­plinim poruncile Tale;
Doamne, Cel ce toate le rânduieşti spre mântuirea noastră, mântuieşte‑ne precum ştii!

Condacul al 11‑lea:
A început războiul, se aude trâmbiţa care ne cheamă la luptă, care ne cheamă să pără­sim lenevia cea pierzătoare de suflet şi să ne în­ar­măm cu sabia Duhului, cu coiful mân­tui­rii şi cu pavăza credinţei, luptând până la sân­ge îm­potriva patimilor şi a poftelor şi cân­tând cân­tarea: Aliluia!

Icosul al 11‑lea:
Ori de câte ori cădem în luptă, să ne ridi­căm degrabă, ca să nu se primejduiască su­fle­­tele noastre. Să luptăm cu curaj şi cu nă­dej­de, fără să ne plângem că rănile noastre sunt prea adânci, căci Împăratul nostru le ve­de şi le va tămădui cu multă pricepere:
Doamne, ajută‑ne să sporim în rugăci­u­ne;
Doamne, povăţuieşte‑ne să ducem o viaţă sme­rită, lepădând gândurile de mândrie;
Doamne, dă‑ne să iubim nevoinţa şi să dis­­preţuim desfătările pătimaşe;
Doamne, luminează‑ne şi sfinţeşte‑ne, ca să păstrăm şi să mărturisim dreapta‑credin­ţă;
Doamne, dăruieşte‑ne să trăim ca fii înţe­lepţi ai Bisericii Tale;
Doamne, nu îngădui să părăsim predani­i­le Părinţilor şi să ne lipim inimile de învă­ţă­turi rătăcite;
Doamne, Cel ce toate le rânduieşti spre mântuirea noastră, mântuieşte‑ne precum ştii!

Condacul al 12‑lea:
„Iată acum vreme potrivită, iată acum zi­ua mântuirii!”, ne spune marele Pavel, Apos­tolul neamurilor, apostolul care strigă cu glas mare către creştini să nu aştepte vremuri de linişte şi odihnă pentru a dobândi mântui­rea, ci în mijlocul încercă­rilor să Îi cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12‑lea:
Nu suntem singuri în faţa ispitelor, ci sun­­tem ocrotiţi de Preasfânta Născătoare de Dum­nezeu, de soborul sfinţilor şi de ce­tele în­­gereşti. Îţi mulţumim, Doamne, pen­tru toa­te milele Tale cele arătate şi pentru cele as­cunse şi Te rugăm să ne îndrumi pa­şii pe ca­lea mântuirii, pe calea care duce în curţile ra­iului:
Doamne, pentru rugăciunile Preacuratei Mai­cii Tale, mântuieşte‑ne precum ştii;
Doamne, pentru rugăciunile tuturor Cu­vio­­şilor Părinţi şi ale Cuvioaselor Maici, ale sfin­ţilor ştiuţi şi neştiuţi, mântuieşte‑ne pre­cum ştii;
Doamne, pentru rugăciunile Sfinţilor În­geri pe care de la botez i‑ai trimis să ne ocrotească, mântuieşte‑ne precum ştii;
Doamne, pentru rugăciunile tuturor ce­te­lor îngereşti, mântuieşte‑ne precum ştii;
Doamne, pentru rugăciunile ierarhilor, pre­­oţilor şi ale celor care ne pomenesc, mân­tu­ieşte‑ne precum ştii;
Doamne, pentru rugăciunile care se înalţă în Sfânta noastră Biserică, mântuieşte‑ne pre­­cum ştii;
Doamne, Cel ce toate le rânduieşti spre mântuirea noastră, mântuieşte‑ne precum ştii!

Condacul al 13‑lea:
O, nu suntem vrednici de milele Tale, Fiu­le al lui Dumnezeu, Hristoase, dar în­drăz­nim să Te rugăm să primeşti şi puţina noas­tră rugăci­une, precum ai primit oare­când cei doi bani ai văduvei, şi să alungi de la noi tulburarea care ne‑a cuprins, ca să Îţi pu­tem cânta cu inimă smerită: Aliluia!(de trei ori)

Apoi iarăşi se zice Icosul 1: Ştim că la nunta din Cana Galileii… şi Condacul 1: Până când, Doamne, mă vei uita, până în sfâr­şit?… Apoi se zice această

Rugăciune
Doamne, viforul necazurilor se ridică asu­­pra noastră şi au intrat ape până la su­fle­te­le noastre, dar întru Tine este toată nă­dej­dea noastră. Tu cunoşti pricina răului care ne apasă. La Tine perii capetelor noas­tre sunt număraţi. La Tine deci scăpăm şi pe Ti­ne Te rugăm să depărtezi de la noi orice rău pierză­tor de suflet şi să ne ajuţi a birui toa­te ispitele care ne învăluie, că Tu eşti în­tă­rirea, scăparea şi izbăvitorul nostru, Hris­toa­se Dumnezeule, şi Ţie slavă Îţi înăl­ţăm, Ta­tălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin.

Şi se face otpustul.