Acatist pentru cei adormiţi

Condacul 1

Cela ce cu iconomia Ta cea nepatrunsa ai pregatit pacea spre binele cel vesnic, hotarând tuturor vremea si felul sfârsitului, iarta, Doamne pacatele celor din veac adormiti, primeste-i în locasul luminii si bucuriei si le deschide bratele parintesti.

Auzi-ne, Milostive, pe noi, cei ce le facem pomenirea si strigam: Tatal nostru, iubirea cea nemarginita, odihneste sufletele adormitilor robilor Tai!

Icosul 1

Pe Adam cel cazut si pe tot neamul izbavindu-l de pierzarea cea vesnica, ai trimis în lume, Doamne, pe Fiul Tau, rasarindu-ne viata vesnica prin Crucea si Învierea Lui, spre mila Ta nadajduim, asteptam Împaratia cea nestricacioasa, a slavei, cerem împartasirea la Domnul celor adormiti si ne rugam:
Tatal nostru, fa ca sa uite ei toate scârbele si întristarile pamântesti,
Tatal nostru, veseleste sufletele celor chinuiti în valurile vietii,
Tatal nostru, mângâie pe ei la sânul Tau, precum îsi mângâie mama copiii,
Tatal nostru, graieste lor: „Pacatele vi s-au iertat!”
Tatal nostru, primeste-i în limanul cel fericit si linistit,
Tatal nostru, deschide-le camarile îngerile si sfintilor,
Tatal nostru, pe parintii si fratii nostri cei adormiti învredniceste-i vesnicelor Tale bunatati,
Tatal nostru, iubirea cea nemarginita, odihneste sufletele adormitilor robilor Tai!

Condacul 2

Cuviosul Macarie fiind luminat de stralucirea Celui preaînalt, a auzit glas de la un popa idolesc: „Când va rugati voi, crestinii, pentru cei ce se chinuiesc în iad, au bucurie si pagânii”. Este minunata puterea rugaciunilor crestinesti. Cele de dedesubt prin aceasta se lumineaza, împreuna cu cei credinciosi când cântam pentru toata lumea: Aliluia!

Icosul 2

Ne aducem aminte de cuvântul lui Isaac Sirul, care spune: „Inima care iubeste pe oameni si dobitoace, se roaga întotdeauna cu lacrimi si pentru ca toata zidirea sa se curateasca”, deci si noi cu îndraznire cerem de la Dumnezeu ajutor celor din veac adormiti, strigând unele ca acestea:
Tatal nostru, usureaza întristarea parintilor pentru pierderea fiilor,
Tatal nostru, cei ce nu te-au cunoscut pe pamânt, sa te cunoasca macar în cer,
Tatal nostru, miluieste pe toti cei ce au fost îngropati fara rugaciuni,
Tatal nostru, primeste în locasurile Tale pe cei ce au murit naprasnic de scârbe sau de bucurie,
Tatal nostru, tuturor celor ce mor, trimite-le pacea si odihna Sfintilor,
Tatal nostru, pentru rugaciunile celor ce au patimit fara vina, iarta pe cei pacatosi,
Tatal nostru, celor adormiti usureaza-le întristarea cu nadejdea întâlnirii în Sionul cel ceresc,
Tatal nostru, iubirea cea nemarginita, odihneste sufletele adormitilor robilor Tai!

Condacul 3

Vinovati suntem de necazurile lumii si de suferintele fapturilor necuvântatoare si de suferintele nevinovatilor copii, fiindca în caderea omului s-a distrus fericirea si frumusetea fapturii.
Tu, Cel mare dintre suferinzii cei nevinovati, Tu singur ai puterea a ierta tuturor, deci iarta si întoarce lumii fericirea cea de demult ca si cei morti si cei vii sa afle pacea strigând: Aliluia!

Icosul 3

Lumina lina, Rascumparatorul tuturor, auzind de oftarea Ta pe cruce pentru vrazmasii Tai: „Parinte, iarta-le pacatul!” deci în numele iertarii tuturor alor Tale, îndraznim si noi a ne ruga Tatalui pentru vesnica odihna a vrajmasilor Tai si ai nostri.
Tatal nostru, iarta celor ce au varsat sânge nevinovat,
Tatal nostru, celor ce si-au facut bunastarea lor pe lacrimile aproapelui,
Tatal nostru, nu judeca pe cei ce ne-au obijduit pe noi cu clevetire si cu nedreptate,
Tatal nostru, rasplateste cu mila pe toti cei obijduiti de noi,
Tatal nostru, fa ca aceasta rugaciune pentru ei, sa fie primita drept taina împacarii,
Tatal nostru, rupe zapisul pacatelor paintilor si fratilor nostri raposati,
Tatal nostru, iubirea cea nemarginita, odihneste sufletele adormitilor robilor Tai!

Condacul 4

Mântuieste, Doamne, pe cei ce s-au sfârsit în suferinte grele prin ucideri, îngropati de vii, mistuiti de grindina, de ger sau din cadere de la înaltime; deci pentru întristarea sfârsitului lor, daruieste bucuria Ta cea nesfârsita si vesnica, ca sa binecuvânteze vremea lor de suferinta ca timp al rascumpararii lor, cântând: Aliluia!

Icosul 4

Daruiste, Doamne, tuturor carora le-ai luat viata din frageda tinerete, tuturor carora le-ai dat cununa cu spini, tuturor celor ce nu au cunoscut fericirea pamânteasca, Mila Ta cea nesfârsita.
Tu le vei rasplati cu razele iubirii Tale nesfârsite dincolo de mormânt, iar noi strigam asa:
Tatal nostru, rasplateste celor ce au murit sub sacinile grele ale ostenelilor,
Tatal nostru, primeste în camarile Raiului pe adormitii prunci si pe fecioare,
Tatal nostru, învredniceste-i veseliei la Cina Fiului Tau,
Tatal nostru, odihneste-i pe cei singuratici, orfani si straini pentru care nu are cine sa se roage,
Tatal nostru, sa se stinga pacatele lor de razele calde ale atotiertarii Tale,
Tatal nostru, daruieste robilor Tai mai înainte preaslviti parinti si frati ai nostri haina alba a biruintei,
Tatal nostru, iubirea cea nemarginita, odihneste sufletele adormitilor robilor Tai!

Condacul 5

Ai daruit, Doamne, neamului omenesc moartea, ca cel de pe urma mijloc de întelegere si de pocainta; la groaznica judecata se descopera desertaciunile pamântesti; pornirile trupesti se linistesc, mintea cea semeata se smereste, dreptatea cea vesnica se dscopera, deci si pacatosii cei îndaratnici în credinta când sunt pe patul de moarte, marturisesc cum ca este Dumnezeu. Pentru aceea ei vesnic cer îndurarea Ta strigând: Aliluia!

Icosul 5

Parinte a toata îndurarea, Tu luminezi ziua cu soarele, Tu îndulcesti pamântul cu roade, Tu veselesti lumea cu frumusetea, precum pe prieteni asa si pe vrajmasii Tai; noi credem ca si dincolo de mormânt, în vesnicie, îndurarea Ta este nesfârsita miluind chiar si pe pacatosii cei cu totul lepadati, de aceea asa ne rugam:
Tatal nostru, ne întristam pentru hulitorii de sfintenie si pentru faradelegile lor,
Tatal nostru, fa sa fie si asupra lor, voia Ta cea de mântuire,
Tatal nostru, fie-Ti mila de cei raniti cu necredinta cea pierzatoare,
Tatal nostru, iarta-i pe cei ce s-au sfârsit fara pocainta,
Tatal nostru, mântuieste pe cei ce s-au pierdut în pacate grele si întunecate,
Tatal nostru, fa ca sa se stinga flacara necredintei în marea Bunatatii Tale,
Tatal nostru, Biruitorul iadului, izbaveste de osândirea în iad pe parintii si pe fratii nostri, cei mutati în lume,
Tatal nostru, iubirea ce nemarginita, odihneste sufletele adormitilor robilor Tai!

Condacul 6

Este grozav întunericul departat de Dumnezeu, chinuit de constiinta si de scrâsnirea dintilor, de focul cel nestins si de viermele cel neadormit; eu tremur gândind ca aceea va fi si soarta mea, deci, eu pentru mine însumi ma rog si pentru cei ce sufar în iad, ca sa se pogoare pese ei roua cu racoreala cântând cântare lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6

Unde era sa rasara lumina Ta, Hristoase Dumnezeule, daca nu peste cei ce sedeau în întuneric si în umbra mortii?! De aceea Te si pomenesc sufletele cele din iad, pogoara-Te dar din nou între cele mai de jos ale pamântului si scoate întru bucurie pe cei ce s-au despartit de Tine cu pacatele, însa de Tine nu s-au departat. Deci, în numele Fiului si al Duhului Sfânt, ne rugam Tatalui:
Tatal nostru, fiii Tai se chinuiesc, deci miluieste-i,
Tatal nostru, grele le sunt pacatele lor, ci îndurarea Ta este mare,
Tatal nostru, Tu ai trimis pe Fiul Tau ca sa mântuiasca pe cei pacatosi,
Tatal nostru, cerceteaza necazul cel amar al sufletelor care s-au departat de la Tine,
Tatal nostru, miluieste pe cei ce au prigonit adevarul din nestiinta,
Tatal nostru, iubirea Ta sa le fie nu foc, ci racoreala în rai,
Tatal nostru, iubirea cea nemarginita, odihneste sufletele adormitilor robilor Tai!

Condacul 7

Voind, Doamne, sa dai mâna de ajutor acelor morti, le-ai îngaduit ca în vis sa se arate si prin vedenii, celor vii, ca pomenind cu dragoste pe cei adormiti sa faca în amintirea lor fapte bune si nevoindu-se cu credinta sa strige cu dragoste: Aliluia!

Icosul 7

Biserica lui Hristos înalta rugaciuni pentru cei adormiti în toata lumea în fiecare zi, la orice ceas, în tot pamântul. Pacatele lumii se curatesc cu sângele cel curatitor al Mielului lui Dumnezeu. Sufletele celor adormiti se ridica din moarte la viata si de pe pamânt la cer, cu puterea rugaciunilor de la altarul Domnului:
Tatal nostru, fie mijlocitoare Biserica pentru cei morti sa le faca scara catre cer,
Tatal nostru, îndura-Te de ei pentru solirea Preasfintei Fecioare si a tuturor sfintilor,
Tatal nostru, curateste-i pe cei pentru care credinciosii striga catre Tine ziua si noaptea,
Tatal nostru, pentru nerautatea pruncilor, iarta pe parintii lor,
Tatal nostru, pentru lacrimile maicilor, rascumpara pacatele fiilor,
Tatal nostru, primeste milosteniile si rugaciunile noastre ca împlinire la faptele lor bune,
Tatal nostru, sa fie sângele Fiului Tau, izvor de viata pentru aceia carora le facem pomenirea,
Tatal nostru, iubirea cea nemarginita, odihneste sufletele adormitilor robilor Tai!

Condacul 8

Lumea întreaga se înfatiseaza ca un sfânt mormânt obstesc. Pretutindeni se gaseste praful fratilor si al parintilor nostri, ziditi dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, rudenii ale noastre în Adam. Tu singur esti Acela ce fara îndoiala ne-ai iubit pe noi.
Iarta pe toti cei ce au murit de la început si pâna acum, ca sa cânte ei iubirii Tale de oameni. Aliluia!

Icosul 8

Vine ziua vaiului ca un foc arzator, ziua cea mare si înfricosata a Judecatii cea de pe urma, se vor descoperi cele ascunse ale oamenilor si se va deschide Cartea Cunostintei.
Împacati-va cu Dumnezeu, striga Pavel Apostolul, mai înainte de acea zi: Doamne ajuta-ne, si cu lacrimile celor vii, împlineste neajunsurile celor morti.
Tatal nostru, în ceasul Judecatii, învredniceste-i pe ei si pe noi de mila cea aducatoare de bucurie,
Tatal nostru, încununeaza cu slava pe cei ce au suferit munci pentru tine si pentru aproapele,
Tatal nostru, daruieste adevarul Tau celor curatiti prin necazul lumii acesteia pamântesti,
Tatal nostru, Cela ce stii numele tuturor, primeste-i pe cei ce s-au mântuit în cinul calugaresc si cel mirenesc,
Tatal nostru, primeste pe pastorii cei cucernici împreuna cu fiii lor cei duhovnicesti,
Tatal nostru, sa întâmpine robii Tai pe Mirele Hristos cu faclii aprinse,
Tatal nostru, iubirea cea nemarginita, odihneste sufletele adormitilor robilor Tai!

Condacul 9

Binecuvântati, iar nu pierdeti timpul care repede trece, fiecare ceas, fiecare clipa ne apropie tot mai mult de mormânt; noua albire a parului, slabirea puterii sunt vestitoare de lumea cea viitoare, sunt martorii stricaciunii pamântesti; ne vestesc ca totul trece pe alaturi si se apropie fericirea cea vesnica unde nu sunt nici lacrimi, nici suspine, ci numai cântare de biruinta: Aliluia!

Icosul 9

Dupa cum toamna copacii se despoaie de frunze, asa si viata noastra merge spre cadere, cu fiecare an, cu fiecare luna, floarea tineretii se vestejeste, lumina bucuriilor se stinge, batrânetea cea grea se apropie, prietenii mor, cei de aproape se departeaza.
Voi, cei ce erati cândva tineri, plini de bucurie si de fericire, unde sunteti acum?
Mormintele voastre zac fara glas, dar sufletele lor, sunt în Mâna Ta, Doamne:
Tatal nostru, privirea si îngrijirea din lumea cea de dincolo de mormânt ne cheama la rugaciune,
Tatal nostru, lumineaza cu soare frumos si încalzeste locasurile celor morti,
Tatal nostru, sa se stearga pentru totdeauna vremea despartirii,
Tatal nostru, învredniceste-ne de bucuria întâlnirii cu ei în ceruri,
Tatal nostru, fa ca noi sa fim una cu tine,
Tatal nostru, întoarce celor raposati curatia pruncilor si bunatatea de suflet al celor tineri,
Tatal nostru, fa ca sa fie viata lor cea vesnica luminata sarbatoare a Pastilor,
Tatal nostru, iubirea cea nemarginita, odihneste sufletele adormitilor robilor Tai!

Condacul 10

La mormintele rudeniilor noastre ne curg lacrimi ca picaturile de ploaie si cu nadejde ne rugam:
„Adevereste-ne, Doamne, cum ca i-ai iertat pe toti, spune-le cum ca îi primesti în locasurile bucuriei, descopera în taina sufletului nostru ca sa cântam”: Aliluia!

Icosul 10

Îmi îndrept privirea în departare pe calea vietii trecute si vad o multime din cei care au raposat din prima zi si pâna acum, binefacatori ai mei, si cu îndatorita dragoste strig unele ca acestea:
Tatal nostru, miluieste pe toti cei ce mi-au dorit si mi-au facut mie bine,
Tatal nostru, învredniceste-i maririi Tale, pe parinti si pe fratii nostri si pe cei de aproape,
Tatal nostru, mântuieste pe cei ce mi-au binevestit mie cuvântul Tau,
Tatal nostru, preamareste în fata îngerilor pe cei ce m-au învatat sa Te iubesc,
Tatal nostru, daruieste bucurie celor ce m-au povatuit cu presupunerea vietii lor sfinte,
Tatal nostru, îndulceste cu tainica mana pe cei ce m-au ajutat în zile grele.
Tatal nostru, Împaratia Ta sfârsit nu are, fa ca sa intre cei adormiti întru bucuria Ta,
Tatal nostru, iubirea cea nemarginita, odihneste sufletele adormitilor robilor Tai!

Condacul 11

Unde-ti este moarte boldul? Unde-ti este întunecarea si frica cea mai dinainte, caci de acum înainte tu esti dorita, tu ne împreunezi nedespartit cu Dumnezeu: tu esti o mare odihna, tu esti o mare zi de sâmbata. Apostolul striga:
„Doresc sa mor, ca sa fiu împreuna cu Hristos!”; drept aceea privind la moarte ca la o minunata asteptare si viata strigam: Aliluia!

Icosul 11

Învia-vor mortii si se vor scula din morminte si se vor bucura cei de pe pamânt, fiindca atunci se vor scula trupurile duhovnicesti preamarite, nestricacioase luminate, oase uscate auzind cuvântul Domnului:
„Îmbracati-va cu vine, acoperiti-va cu piele, sculati-va din caruntetea vremurilor trecute, caci sunteti rascumparati cu Sângele Fiului lui Dumnezeu; prin moartea Lui sunteti înviati, a venit peste voi lumina Învierii.
Tatal nostru, descopera-le acum în tot adâncul savârsirilor Tale,
Tatal nostru, Tu le-ai descoperit lumina soarelui si luna cea linistita,
Tatal nostru, fa sa vada si slava îngerilor care sunt para de foc,
Tatal nostru, Tu m-ai îndulcit cu frumusetea rasaritului si a apusului de soare, deci sa vada si ei lumina vesnicei Tale Dumnezeiri,
Tatal nostru, tot sufletul sa fie luminat ca steaua diminetii si luceafarul zorilor,
Tatal nostru, iubirea cea nemarginita, odihneste sufletele adormitilor robilor Tai!

Condacul 12

Carnea si sângele nu vor mosteni Împaratia lui Dumnezeu. Câta vreme petrecem în trup suntem despartiti de Hristos. Daca nu murim nu putem învia pentru vesnicie, caci se cade ca stricacios trupul acesta, sa se îmbrace în nestricaciune si muritorul acesta sa se lumineze cu nemurirea, ca astfel în lumina zilei celei neînserate sa cânte neîncetat: Aliluia!

Icosul 12

Asteptam bucuria întâlnirii cu Domnul, asteptam razele luminoase ale Învierii, asteptam scularea din morminte a celor apropiati ai nostri si îmbracarea celor morti cu slava vie; prin preschimbarea întregii fapturi, vom striga Ziditorului unele ca acestea:
Tatal nostru, Tu ai zidit lumea spre biruinta bucuriei si binelui,
Tatal nostru, ridica-ne pe noi din adâncul pacatului la sfintenie,
Tatal nostru, daruieste celor raposati ca sa împarateasca peste fapturile în cinste,
Tatal nostru, fa ca sa le fie lor Hristos Domnul, lumina pururea aprinsa,
Tatal nostru, da-ne si noua ca împreuna cu ei sa praznuim Pastile nestricaciunii,
Tatal nostru, nu te desparti de robii Tai pâna la sfârsit,
Tatal nostru, iubirea cea nemarginita, odihneste sufletele adormitilor robilor Tai!

Condacul 13:

O! Preaîndurate Parinte, cela ce esti fara de început si voiesti ca toti sa se mântuiasca, Cel ce ai trimis la cei pierduti pe Fiul Tau si Dumnezeul nostru si ai turnat peste ei, Duhul cel de viata datator, miluieste, iarta si mântuieste pe rudeniile noastre si pe toti cei din veac adormiti, cu solirile lor, cerceteaza-ne pe noi ca împreuna cu ei sa cântam Tie, Mântuitorului si Dumnezeului nostru, cântarea: Aliluia!

Acest condac se zice de 3 ori; apoi Icosul si Condacul 1.

Rugaciune catre Maica Domnului

O, Preasfânta Doamna, de Dumnezeu Nascatoare, catre tine, preacurata, nazuim.
Tu esti cetatea tare si mijlocitoare si acoperamântul tuturor celor ce alearga la tine cu credinta si nadejde. Ceea ce esti binecuvântata, te rugam, asculta rugaciunea nevrednicilor robilor tai si soleste întotdeauna pentru adormitii robii tai. Tu pururea mijloceste pentru cei ce cinstesc pe tine cu dreapta credinta si care alearga sub acoperamântul tau si se roaga cu credinta pentru cei bolnavi, napastuiti si întristati, însa mijlocirea ta si rugaciunea ne este si mai trebuincioasa dupa moartea noastra.
Dupa Dumnezeu la tine avem nadejde tare, caci nimeni din cei ce se roaga tie nu iese de la tine fara ajutor, decât cu bucurie, mângâiere si îndulcire.
Preasfânta Doamna, Nascatoare de Dumnezeu, roaga pe Fiul tau si Dumnezeul nostru sa daruiasca celor adormiti iertare si lasarea pacatelor.
Roaga-te, Nascatoare de Dumnezeu, caci mult poate rugaciunea Maicii spre bunavoirea Stapânului, fiindca Domnul primeste de la tine tot cuvântul despre iertare.
Deci, si tu, primeste ale noastre rugaciuni ce le aducem tie, Preasfânta Fecioara, din toata inima si din tot sufletul nostru pentru sufletele adormitilor robilor tai.
Te rugam Stapâna, sa le ajuti cu îndraznirea cea de Maica ce o ai catre Domnul, ceea ce esti plina de dar, ajuta-le sa se îndrepteze înaintea Celui ce sade pe tronul Slavei, ca sa nu fie rusinati în fata îngerilor si a tuturor Sfintilor, în fata lumii cea de sus si a celor de jos.
O, Preasfânta Doamna, Împarateasa si Stapâna, tu esti podul care duci la cer pe cei de pe pamânt.
Tu esti deschiderea usilor Raiului si tie slava îti înaltam si Tatalui si Dumnezeului nostru în vecii vecilor: Amin!
Milostiv fii, Doamne, cu mine pacatosul!

Rugaciune pentru o moarte buna

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul îndurarii, îngenunchez înaintea Ta, cu inima înfrânta si zdrobita; Tie îti încredintez ceasul cel din urma al vietii mele si ceea ce urmeaza dupa aceea.
Când picioarele mele slabite vor face sa înteleg ca aceasta corabie a vietii mele se apropie de tinta calatoriei, Doamne Iisuse Hristoase, ai mila de mine!
Când ochii mei slabiti si tulburati de apropierea mortii, vor privi staruitor catre Tine, Doamne Iisuse Hristoase, ai mila de mine!
Când mâinile mele tremurânde si amortite, nu vor mai putea tine bine crucea Ta, si fara voia mea o voi lasa sa cada peste patul durerii mele, Doamne Iisuse Hristoase, ai mila de mine!
Când urechile mele nu vor mai auzi vorbele oamenilor, ca sa asculte glasul Tau care va rosti judecata de care va depinde soarta mea, Doamne Iisuse Hristoase, ai mila de mine!
Când gândurile mele vor fi întunecate de frica mortii, când sufletul meu se va lupta cu duhul întunericului care vrea sa-mi acopere ochii inimii pentru a pierde îndurarea Ta si astfel sa ma arunce în chinurile deznadejdii, Doamne Iisuse Hristoase, ai mila de mine!
Când inima mea obosita abia va mai bate, luptându-se cu vrajmasii mântuirii mele, Doamne Iisuse Hristoase, ai mila de mine!
Când voi varsa lacrimile cele din urma, semn al nimicniciei mele, primeste-le ca o jertfa de pocainta, si în clipele acelea, Doamne Iisuse Hristoase, ai mila de mine!
Când cei din jurul meu, simtind sfârsitul vietii mele Te vor chema în ajutor pentru mine, Doamne Iisuse Hristoase ai mila de mine!
Când sufletul meu îsi va lua ramas bun de la lumea aceasta si va lasa trupul meu fara de viata primeste întoarcerea fiintei mele la Tine ca o jertfa ce Ti se cuvine: Doamne, Iisuse Hristoase ai mila de mine!
Când, în sfârsit, sufletul meu se va înfatisa înaintea Ta si va vedea pentru prima data stralucirea negraita a Dumnezeirii tale, nu-l îndeparta de la Fata Ta; binevoieste a ma primi în locasurile Tale cele ceresti ca în veci sa-ti cânt si sa Te slavesc!
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai mila de mine! Amin!

Acest acatist s-a tiparit cu binecuvântarea Preasfintitului Iustinian al Maramuresului.

Editura BUNAVESTIRE
2001