Acatistul Învierii Sfântului și Dreptului Lazăr

Rugăciunile începătoare

De este preot, începe aşa :

Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Iar de nu este preot, se zice :

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi! Amin!

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !

Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindeni eşti şi pe toate le împlineşti, Vistierul Bunătăţilor şi Dătătorule de Viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte Bunule sufletele noastre !

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-De-Moarte, miluieşte-ne pe noi ! (de 3 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin!

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi ! Doamne, curăţeşte păcatele noastre ! Stǎpâne, iartă fărădelegile noastre ! Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru Sfânt Numele Tău !

Doamne miluieşte ! (de 3 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Tatǎl nostru, Carele eşti în Ceruri, Sfinţească-se Numele Tău ! Vie Împărăţia Ta ! Facă-se Voia Ta ! Precum în Cer aşa şi pe Pământ. Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri ! Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbǎveşte de cel viclean ! Amin !

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi ! Amin !

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca un Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi !

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh !

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit ; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău ; toţi lucrul Mâinilor Tale şi Numele Tău chemăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Uşa milostivirii deschide-o nouă, Binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru Tine, ci să ne izbăvim prin Tine de nevoi, că Tu eşti mântuirea neamului creştinesc!

Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute. Şi într-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii ; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat, din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin Prooroci. Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin !

Doamne miluieşte ! (de 12 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu ! (o închinăciune)

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu ! (o închinăciune)

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru ! (o închinăciune)

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru Credincioşia Ta, auzi-mă, întru Dreptatea Ta! Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta! Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare ; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult ; cugetat-am la toate Lucrurile Tale, la faptele Mâinilor Tale m-am gândit.

Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab’ auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu! Nu-Ţi întoarce Faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor care se coboară în mormânt! Fă să aud dimineaţa Mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea! Arată-mi Calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu!

Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne! Învaţă-mă să fac Voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu! Duhul Tău Cel Bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru Numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă! Întru Dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu! Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău!

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Aliluia ! Aliluia ! Aliluia ! Slavă Ţie, Dumnezeule !

Aliluia ! Aliluia ! Aliluia ! Slavă Ţie, Dumnezeule !

Aliluia ! Aliluia ! Aliluia ! Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru Numele Domnului ! (de 3 ori)

Apoi, se zice Troparul Învierii lui Lazăr (Glasul 1) :

Învierea cea de obşte mai înainte de Patima Ta încredinţând-o, pe Lazăr din morţi l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta şi noi, ca pruncii, semnele biruinţei purtând, Ţie Biruitorului morţii strigăm: Osana Celui dintru înălţime, bine eşti cuvântat, Cel ce vii întru Numele Domnului!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh !

Apoi, se zice Condacul Învierii lui Lazăr (Glasul al 2-lea) :

Bucuria tuturor, Hristos, Adevărul, Lumina, Viaţa şi Învierea lumii, celor de pe pământ S-a arătat cu a Sa Bunătate şi S-a făcut chip învierii, dând tuturor Dumnezeiască iertare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale, noi, nevrednicii. Că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea nevoi ? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi ?

Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Psalmul 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după Mare Mila Ta şi după mulţimea Îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea! Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte ; că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie Unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât Drept eşti Tu întru Cuvintele Tale şi Biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată Adevărul ai iubit ; cele nearătate şi cele ascunse ale Înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi ; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie ; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce Faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le! Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele! Nu mă lepăda pe mine de la Faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine! Dă-mi mie bucuria Mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte! Învăţa-voi pe cei fără de lege Căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele ! Bucura-se-va limba mea de Dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat ; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa Lui Dumnezeu : duhul umilit ; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună Voirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului! Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot ; atunci vor pune pe Altarul Tău viţei.

Condacul 1

Doamne, Împărate biruitor al iadului, având putere asupra morţii, ai înviat pe Lazăr cel mort de patru zile şi ai dăruit tuturor bucurie, lumină şi înviere. Drept aceea, noi nevrednicii, pentru minunea săvârşită în Betania, Îţi aducem mulţu-mire, cântând: Iisuse, Cel ce ai înviat pe Lazăr din morţi înainte de pătimirea Ta, arată-ne nouă Învierea Ta!

Icosul 1

Iisuse  Preadulce, puterile îngereşti s-a bucurat de venirea Ta în Betania; că fiind izgonit pretutindeni de răutatea iudeilor şi neavând unde să-Ţi pleci creştetul, după osteneala propovăduirii bunelor vestiri, totdeauna ai găsit odihnă, pace şi iubire şi linişte sufletească la prietenul Tău Lazăr şi la surorile lui, Marta şi Maria; pe aceştia i-ai iubit până la sfârşit, ca şi pe apostoli, pentru că ei tot-deauna Ţi-au slujit cu credinţă şi cu dragoste, ascultând cuvântul Tău. Iar noi, amintindu-ne acestea, cu inimă smerită Îţi cântăm:

Iisuse, iubirea veşnică, Cel ce din iubire de oameni Te-ai smerit până la moarte;

Iisuse, milă nemăsurată, Cel ce pe Lazăr şi surorile lui i-ai primit în dragostea Ta;

Iisuse, Cel ce ai binecuvântat casa lui Lazăr, în zilele venirii Tale în trup;

Iisuse, Cel ce ai hrănit prin dumnezeiescul cuvânt, sufletele celor ce Te-au pri-mit cu bucurie;

Iisuse, Cel ce ai ales Betania, patria lui Lazăr, ca să te odineşti şi să cinezi;

Iisuse, Cel ce înainte de răstignire, ai arătat în Betania iubirea Ta duhovnicească şi puterea dumnezeiască;

Iisuse, Cel ce ai înviat pe Lazăr din morţi înainte de pătimirea Ta, arată-ne nouă Învierea Ta!

Condacul 2

Văzând Marta şi Maria că fratele lor Lazăr suferă de boală grea, fără să cadă în deznădejde şi să se lase pradă mâhnirii, au trimis vestitorii la Tine, Doamne, Vindecătorul bolilor, şi au zis cu credinţă: „Doamne, cel pe care Tu îl iubeşti, este bolnav”. Deci noi, urmând lor, Te rugăm să nu ne laşi în deznădejde, ca să Te lăudăm, cântând: Aliluia!

Icosul 2

Doamne, ucenicii Tăi, cu toate că aveau mintea curată, nu înţelegeau de ce nu ai mers îndată în Betania ca să-l vindeci pe prietenul Tău, Lazăr, când ai aflat de boala lui, dar le-ai spus celor trimişi de Marta şi Maria: „ Această boală nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, ca prin ea Fiul lui Dumnezeu să se proslăvească”. Iar noi, văzând acum că ai voit să le descoperi adâncul credinţei tainice şi să săvârşeşti minune prea slăvită înainte de pătimirea Ta, cu dragoste îţi cântăm:

Iisuse, Iubirea adevărată, Cel ce ai pus la încercare inimile iubitoare ale Sfintelor femei Marta şi Maria;

Iisuse, Preabunule, Cel ce ai schimbat boala lui Lazăr în nădejdea învierii, în lauda pruncilor şi în slavă dumnezeiască;

Iisuse, Făcătorul de minuni Cel ce, prin învierea lui Lazăr, ai dorit să arăţi la toată lumea slava lui Dumnezeu;

Iisuse, Atotputernice, Cel ce ai dorit ca să arăţi în Betania puterea Dumnezeirii Tale;

Iisuse, Atotştiutorule, Cel ce ai poruncit surorilor lui Lazăr să nu se întristeze de moartea fratelui lor;

Iisuse, Biruitorul morţii, Cel ce vii de bunăvoie la moarte şi ai arătat ucenicilor Tăi biruinţa asupra morţii;

Iisuse, Cel ce ai înviat pe Lazăr din morţi înainte de pătimirea Ta, arată-ne nouă Învierea Ta!

Condacul 3

Atotştiutorule Iisuse, cunoscând, ca un Dumnezeu, că Îţi stă înainte suferinţa răstignirii pe Cruce, ai arătat puterea Ta prin învierea lui Lazăr, ca ucenicii să nu se înspăimânte de pătimirile Tale ci să înţeleagă Învierea Ta din morţi. Pentru aceasta, auzind că prietenul Tău Lazăr este bolnav, nu Te-ai grăbit a-l vindeca, ci ai rămas în acelaşi loc două zile, iar surorile lui, Marta şi Maria, cele iubitoare de Dumnezeu, deşi au văzut moartea fratelui lor, au rămas credincioase Ţie, şi au slăvit pe Dumnezeu, Cel ce Te-a ascultat, cântând: Aliluia!

Icosul 3

Preabunule Doamne, ca un Dumnezeu atotştiutor, ai zis ucenicilor Tăi: „Să mer-gem iarăşi în Iudeea”, apoi ai adăugat: „Lazăr, prietenul nostru, a adormit. Mă duc să-l trezesc.” Dar ucenicii nu au înţeles, crezând că le vorbeşti despre ador-mirea somnului, de aceea le-ai zis: „Lazăr a murit. Şi mă bucur pentru voi că n-am fost acolo, ca să credeţi. Dar să mergem la el.” Atunci Toma, văzând că ucenicii se tem să meargă în Iudeea, pentru că iudeii căutau să Te ucide cu pietre, a zis cu îndrăzneală celorlalţi apostoli: „Să mergem şi noi şi să murim cu El” învăţându-ne să-Ţi urmăm fără frică şi să cântăm aşa:

Iisuse, prietenul lui Lazăr, Cel ce ai venit să-l scoli pe acesta din somnul morţi;

Iisuse, lauda Betaniei, Cel ce ai ridicat pe Lazăr la bucuria învierii;

Iisuse, Iubirea negrăită, Cel ce ai ascultat plânsul şi suspinele surorilor lui Lazăr;

Iisuse, Milostivirea nesfârşită, Cel ce ai binevoit să inviezi pe oameni din moar-tea păcatului;

Iisuse, Învierea tuturor, Cel ce m-ai înviat şi pe mine din păcat;

Iisuse, Îndurătorule, primeşte şi suspinele mele cum ai primit lacrimile Martei şi ale Mariei;

Iisuse, Cel ce ai înviat pe Lazăr din morţi înainte de pătimirea Ta, arată-ne nouă Învierea Ta!

Condacul 4

Gânduri îndoielnice având Marta şi Maria, vărsau lacrimi de durere la mormân-tul lui Lazăr, fratele lor. Însă, Tu, Doamne, venind din cealaltă parte a Ior-danului, ai zis ucenicilor Tăi: Mă bucur pentru voi, că nu am fost acolo, ca să credeţi că toate le pot face, fiind Fiul lui Dumnezeu. Să mergem şi să-l înviem, ca moartea să simtă această biruinţă şi nimicire desăvârşită, iar credincioşii să cânte: Aliluia!

Icosul 4

Auzind Sfânta Marta că Tu, Doamne, ai venit în Betania, Lazăr fiind în mormânt de patru zile, a ieşit întru întâmpinarea Ta, şi vorbindu-Ţi, căuta mângâiere, zicând: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit. Dar şi acum ştiu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da”. Şi noi, văzând credinţa surorii lui Lazăr, cu umilinţă în suflet, cântăm:

Iisuse, Cel ce ai înviat pe mortul cel de patru zile, cercetează-mă şi pe mine care sunt în mormântul deznădejdii;

Iisuse, Cel ce ai venit în Betania să mângâi pe surorile mâhnite, primeşte-mă şi pe mine, cel pierdut;

Iisuse, Cel ce pe Marta ai mângâiat-o cu cuvântul Tău, mângâie-mă şi pe mine, cel întristat pentru păcatele săvârşite;

Iisuse, Cel ce nu ai uitat pe Maria, care şedea acasă, nu mă uita nici pe mine, cel căzut în mâhnire;

Iisuse, Cel ce ai învins puterea morţii, fă-mă şi pe mine biruitor asupra păcatului;

Iisuse, Cel ce ai înviat pe Lazăr din morţi înainte de pătimirea Ta, arată-ne nouă Învierea Ta!

Condacul 5

Prorocia Ta, Doamne, a fost precum steaua care izgoneşte întunericul nopţii, că Tu, ca un Stăpân al vieţii şi al morţii, ai zis Martei: „fratele tău va învia”. Ea, care auzise doar de învierea cea de obşte, s-a îndoit că fratele ei poate să învieze acum şi să se ridice din morţi, după cuvântul Tău, şi a zis: „Ştiu că va învia la învierea în ziua cea de apoi”. Noi, însă, Te lăudăm pe Tine, Biruitorul morţii, Cel ce Însuţi eşti Învierea şi Viaţa, şi Îţi cântăm: Aliluia!

Icosul 5

Văzând că Marta are inima înstristată pentru moartea fratelui său, Lazăr, şi nu poate crede că ai putere să-l inviezi din morţi, Doamne, pentru a-i alunga neîncrederea, ai zis: „Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar de va muri, va trăi.” De aceea noi, înţelegând această făgăduinţă şi vrând să moştenim viaţa de veci, cântăm cu nădejde:

Iisuse, Cel ce ai venit în Betania să propovăduieşti învierea, înviază-mă şi pe mine, cel ce zac în păcate;

Iisuse, Cel ce ai prevestit Martei învierea lui Lazăr, cheamă-mă şi pe mine, cel ce zac în păcate;

Iisuse, Cel ce ai înnoit credinţa Martei în înviere, înnoieşte sufletul meu cel omorât prin fărădelegi;

Iisuse, Cel ce ne-ai chemat pe toţi la lumina vieţii, luminează viaţa noastră întunecată de mulţimea greşelilor;

Iisuse, Cel ce stăpâneşti peste cei vii şi peste cei morţi, nu mă lăsa în cele mai de jos ale pământului;

Iisuse, cel ce ne-ai dăruit viaţa veşnică, dă-mi şi mie moştenire fericită în ceruri;

Iisuse, Cel ce ai înviat pe Lazăr din morţi înainte de pătimirea Ta, arată-ne nouă Învierea Ta!

Condacul 6

Mărturisind credinţa în atoputernicia Ta dumnezeiască, Hristoase, Sfânta Marta, precum apostolul Petru, te-a propovăduit Fiul lui Dumnezeu. Deci fiind întrebată de Tine dacă are credinţă, că oricine crede în Tine, chiar de va muri, viu va fi, Ţi-a spus Ţie: „Da, Doamne. Eu am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumne-zeu, care a venit în lume.” Iar noi, înţelegând această mărturisire, cu credinţă şi cu dragoste, Îţi cântăm: Aliluia!

Icosul 6

Când Marta a venit la sora sa, Maria, să-i vestească venirea Ta, Doamne, în cetatea Betaniei, a zis: „Învăţătorul este aici şi te cheamă”. Iar ea, ascultând îndemnul, luminată de credinţă şi nădejde, s-a ridicat şi a venit îndată şi a căzut la picioarele Tale închinându-se; apoi, căutând mângâiere, a zis:

Iisuse, Începătorul vieţi, Tu eşti învierea noastră;

Iisuse, Pierzătorul morţii, Tu ai venit să ridici pe Lazăr din mormânt;

Iisuse, Mângâietorule bun, mângâie sufletul meu îndurerat;

Iisuse, Păstorule bun, povăţuieşte-mă la păşunea Ta duhovnicească;

Iisuse, Nădejdea celor deznădăjduiţi, ajută-mă să-mi port crucea cu nădejdea bucuriei veşnice;

Iisuse, Limanul celor sărmani, linişteşte sufletul meu îndurerat;

Iisuse, Cel ce ai înviat pe Lazăr din morţi înainte de pătimirea Ta, arată-ne nouă Învierea Ta!

Condacul  7

Vrând Maria să arate toată durerea ei pentru Lazăr cel mort de patru zile, dar dorind să cunoşti şi dragostea ei faţă de Tine, Doamne, cu umilinţă a căzut la picioarele tale. Atunci, văzând-o pe ea plângând, ai suspinat şi Tu cu duhul, Te-ai tulburat ca om şi ai lăcrimat, iar noi, cei aflaţi în necazuri, căzând dinaintea Ta, suspinăm şi cu smerenie Îţi cântăm: Aliluia!

Icosul  7

Mare şi negrăită îngăduinţă şi iubire de oameni ai arătat, Preadulce Iisuse, că ştiind durerea sufletească a Mariei, Însuţi ai lăcrimat. Unii iudei, văzându-ţi du-rerea pentru Lazăr, au zis: „Iată cât de mult îl iubea!” Alţii, însă, având inimile şi sufletele împietrite, nu au vrut să înţeleagă dumnezeiasca Ta milă şi au zis, râzând: „Nu putea, oare, Acesta, care a deschis ochii orbului, să facă astfel ca şi Lazăr să nu moară?”. Noi, însă, proslăvim iubirea Ta de oameni şi Îţi cântăm:

Iisuse, Cel ce ai vărsat lacrimi pentru Lazăr, curăţeşte păcatele mele;

Iisuse, Cel ce ai mângâiat pe Marta şi Maria, potoleşte întristarea sufletului meu;

Iisuse, Cel ce ai făcut pe om, dăruieşte bunăcuviinţă sufletului meu;

Iisuse, Cel ce eşti lumina neapusă, luminează făclia sufletului meu;

Iisuse, Cel ce eşti îndelung răbdător, dăruieşte-mi răbdare în ispite şi nevoinţe;

Iisuse, Cel ce eşti bucuria noastră, izbăveşte-mă de întristarea pricinuită de încercări şi necazuri;

Iisuse, Cel ce ai înviat pe Lazăr din morţi înainte de pătimirea Ta, arată-ne nouă Învierea Ta!

Condacul 8

Hristoase Mântuitorule, întrebarea Ta a părut străină celor ce plângeau pentru Lazăr, când ai întrebat: „Unde l-aţi pus?” Fiind Dumnezeu atotştiutor, ai pre-vestit moartea lui, iar mai apoi oare, nu ştiai unde se află înmormântat? Însă, nu ai întrebat ca un neştiutor, ci vorbeai ca om, vrând să mângâi pe surorile lui Lazăr cele întristate, să-i îndemni pe oameni să facă ceea ce pot şi ceea ce ştiu, iar Tu, ca Dumnezeu, să săvârşeşti cele mai presus de fire. De aceea, slăvind iubirea Ta de oameni, Îţi cântăm: Aliluia!

Icosul 8

Cu totul ai fost iubire, cu totul ai fost milostivire, Doamne Iisuse, că, venind la mormântul lui Lazăr, ai poruncit să se ridice piatra de pe mormânt, neştiind ei ce va urma. De aceea Marta, arătând credinţă mărginită, a zis: „Doamne, deja mi-roase că este mort de patru zile”. Dar Tu, întărind-o iarăşi, i-ai zis: „Nu ţi-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?” Iar Maria, văzând piatra răsturnată de pe mormânt, a păstrat credinţa în tăcere, şi a zis:

Iisuse, Cel ce ai venit la mormântul prietenului Tău, curăţeşte inima mea de îndoieli;

Iisuse, Cel ce ne-ai arătat slava Dumnezeirii, izbăveşte inima mea de toate ispitele;

Iisuse, Cel ce ai poruncit să se ridice piatra de pe mormântul lui Lazăr, ridică şi piatra deznădejdii din inima mea;

Iisuse, Cel ce ai înfricoşat prin cuvântul Tău toate puterile iadului, nu mă înfricoşa pe mine cu arătarea slavei Tale;

Iisuse, Cel ce ai stat cu blândeţe la mormântul lui Lazăr, învredniceşte-mă, cu inimă curată, să simt venirea Ta;

Iisuse, Cel ce ai văzut firea omenească întru stricăciune, dă-mi să primesc harul Tău cel nestricăcios;

Iisuse, Cel ce ai înviat pe Lazăr din morţi înainte de pătimirea Ta, arată-ne nouă Învierea Ta!

Condacul 9

Cu adevărat, minune prea slăvită ai săvârşit, Doamne, că arătându-Ţi slava Ta, ca a Unuia-Născut din Tatăl, I-ai adus mulţumire în faţa mulţimilor, zicând: „Părinte, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat!” Apoi ai strigat: „Lazăre, vino afară!” Atunci, cel fără suflare, auzind porunca Zditorului său, îndată a ieşit din mor-mânt, mai presus de fire, cu faţa acoperită, legat la mâini şi la picioare. Deci, văzând această minune, toţi s-au umplut de bucurie, slăvindu-Te pe Tine, Biruitorul morţii şi cântând: Aliluia!

Icosul 9

Oratorii cei mult vorbitori nu pot slăvi cu vrednicie marea şi înfricoşătoarea minune, săvârşită de Tine, Doamne, prin care l-ai ridicat din mormânt pe Lazăr cel mort de patru zile. Acesta a întărit în nădejdea învierii şi nemuririi sufletului pe Marta şi pe Maria şi, împreună cu ele, pe noi toţi. Pentru aceasta, mulţi iudei, venind la Maria să o mângâie pentru moartea fratelui ei şi văzând minunea să-vârşită în Betania, au crezut în Tine că eşti Fiul lui Dumnezeu şi Ţi-au adus, cu bucurie, laude ca acestea:

Iisuse, Cel ce ai înviat pe Lazăr cel mort de patru zile, înviază-mă şi pe mine, cel mort în patimile mele;

Iisuse, Cel ce l-ai dezlegat pe prietenul Tău de legătura morţii, dezleagă-mă şi pe mine de legăturile relelor deprinderi;

Iisuse, Cel ce l-ai strigat pe Lazăr din mormânt, scoate-mă şi pe mine din groapa pierzării;

Iisuse, Cel ce l-ai scăpat din prăpastia iadului pe prietenul Tău iubit, păzeşte-mă şi pe mine de întunericul veşnic;

Iisuse, Cel ce l-ai sculat cu cuvântul pe cel ce mirosea greu, înnoieşte-mă cu harul Tău şi pe mine, cel stricat cu păcatele;

Iisuse, Cel ce ai înfrânt stăpânia morţii, dă-mi şi mie să fiu biruitor în războiul nevăzut;

Iisuse, Cel ce ai înviat pe Lazăr din morţi înainte de pătimirea Ta, arată-ne nouă Învierea Ta!

Condacul 10

Doamne, Iisuse Hristoase, Cel ce doreşti să-i mântuieşti pe toţi oamenii, semn mare ai arătat celor care voiau semn din cer, când, la cuvântul Tău, Lazăr cel mort s-a sculat din mormânt având trupul înfăşurat şi faţa acoperită. Totuşi, fii întunericului nu au vrut să creadă în Tine din pricina împietririi inimii lor, iar unii dintre ei au mers la mai marii preoţilor şi la farisei, şi le-au vestit despre minunea ce s-a săvârşit în Betania. Noi, însă, crezând prin aceasta, în Învierea de obşte, Ţie, Dătătorului de viaţă şi Mântuitorului nostru, Îţi cântăm cu mare glas: Aliluia!

Icosul 10

Împărate prea veşnic, Iisuse, mai marii preoţilor iudei, auzind despre înfrico-şătoarea minune săvârşită de Tine în Betania, au făcut sfat împotriva Ta, zicând: „Ce facem, pentru că Omul Acesta săvârşeşte multe minuni?” Atunci, unul dintre ei, Caiafa, care era arhiereu în anul acela, le-a zis: „Ne este mai de folos să moară un om pentru popor decât să piară tot neamul.” Deci, în aceeaşi zi, s-au sfătuit să Te omoare pe Tine, Hristoase, dar şi pe Lazăr, pentru că după învierea lui mulţi dintre iudei au crezut în Tine. Drept aceea, Îţi cântăm:

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, ca un miel nevinovat, Te-ai pregătit spre jertfă;

Iisuse, Mântuitorul nostru, Cel osândit de oameni, de Caiafa şi de Pilat, de bună-voie ai venit în lume să pătimeşti pentru oameni;

Iisuse, Cel ce ai fost judecat spre moarte, împreună cu Lazăr, de o adunare a fărădelegii, nu mă osândi pe mine la judecata Ta;

Iisuse, Cel ce ai fost primit cu bucurie în casa Mariei şi a Martei, primeşte-mă şi pe mine în Împărăţia Ta;

Iisuse, Cel ce Ţi-ai pregătit pătimirea în Betania, păzeşte-ne şi pe noi cu puterea Crucii Tale;

Iisuse, Cel ce vei veni cu slavă să faci judecată dreaptă, pe viclenii farisei i-ai înfricoşat cu minunile Tale;

Iisuse, Cel ce ai înviat pe Lazăr din morţi înainte de pătimirea Ta, arată-ne nouă Învierea Ta!

Condacul 11

Cântare de umilinţă Îţi aduce Ţie Betania credincioasă, Mântuitorul nostru, că Tu ai preschimbat în bucurie întristarea ei pentru Lazăr, prietenul Tău, ridi-cându-l din mormânt, şi, ca să nu fii prins acum de potrivnici, ai plecat, împreună cu ucenicii Tăi, pentru puţină vreme, în cetatea Efraim, de lângă pustie, pentru că mai marii preoţilor porunciseră să Te prindă. Noi, însă, mirân-du-ne de grija Ta pentru ucenici, înainte de pătimire, Îţi cântăm: Aliluia!

Icosul 11

Lumină mare şi negrăită a strălucit în Betania, cu şase zile înainte de Paşti, când ai venit în locul acesta, milostive Iisuse, unde cei ce Te iubeau Ţi-au pregătit cina, amintind cu bucurie şi mulţumire, despre învierea lui Lazăr. Marta Îţi slujea iarăşi, iar Maria, cu bucurie şi recunoştinţă, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, Ţi-a uns picioarele şi Ţi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de bună mireasmă. Deci şi noi, pătrunşi de bucuria celor ce erau de faţă, cu umilinţă Îţi cântăm:

Iisuse, Cel ce ai cinat cu Lazăr în Betania, dăruieşte-mi să mă împărtăşesc cu Tine, mai deplin, în ziua cea neînserată a Împărăţiei Tale;

Iisuse, Cel ce l-ai umplut de bucurie cerească pe Lazăr, dăruieşte-mi bucuria mântuirii Tale;

Iisuse, Cel ce pe Marta cea sârguitoarea ai învrednicit-o să-Ţi slujească, pri-meşte-mă şi pe mine cel ce vin la Tine cu pocăinţă;

Iisuse, Cel ce ai învrednicit-o pe Maria să-Ţi ungă picioarele cu mir, dăruieşte-mi şi mie duhul dragostei dumnezeieşti;

Iisuse, Cel ce ai bucurat Betania prin venirea Ta la cină, împărtăşeşte-mă din bucuria harului Tău;

Iisuse, Cel ce, prin învierea lui Lazăr, ai mângâiat pe Marta şi Maria care plângeau, dăruieşte-mi şi mie mângâiere cerească şi veşnică;

Iisuse, Cel ce ai înviat pe Lazăr din morţi înainte de pătimirea Ta, arată-ne nouă Învierea Ta!

Condacul 12

Hristoase, Dumnezeule, în Ierusalim potrivnicii Tăi Te-au întâmpinat cu bat-jocură, cu ură şi cu invidie. Dar în Betania, prin învierea lui Lazăr, ai dăruit har din belşug, dragoste, pace şi bucurie în Duhul Sfânt. Pentru aceasta, veşnică să-ţi fie lauda, cetate a Betaniei, că te-ai învrednicit să-L primeşti pe Ziditorul la cină, iar noi, împreună cu tine, cântăm Domnului, Cel ce te-a prea mărit: Aliluia!

Icosul 12

Cântând învierea lui Lazăr, lăudăm minunile Tale, Iisuse, slăvim atotputernicia Ta, coborârea la noi şi negrăita Ta iubire de oameni, şi credem, cu Marta, că eşti cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care ai venit în lume; Te ascultăm, împreună cu Maria şezând la picioarele Tale şi luăm aminte la cuvântul Tău, iar pentru rugăciunile dreptului Lazăr, prietenul Tău, nădăjduim să ajungem ziua Învierii Tale, ca să-Ţi cântăm:

Iisuse, Cel ce ai biruit iadul, scoate-mă din chinul cel veşnic pe mine, cel păcătos;

Iisuse, Cel ce ai înviat morţii, scoală-mă şi pe mine din mormântul nesimţirii duhovniceşti;

Iisuse, Cel ce Ţi-ai arătat firea omenească prin călătoria pe pământ, prin vorbirea cu oamenii şi prin lacrimi, iartă-mă pe mine care am greşit ca un om;

Iisuse, Cel ce Ţi-ai arătat firea dumnezeiască prin învierea morţilor şi felurite minuni, tămăduieşte rănile sufletului meu;

Iisuse, Cel ce ne-ai încredinţat de învierea obştească, primeşte de la noi laudele noastre ca pe ramurile de finic din mâinile pruncilor;

Iisuse, Cel ce locuieşti în cer şi vieţuieşti pe pământ cu oameni, binecuvântat eşti Cel ce vii în numele Domnului;

Iisuse, Cel ce ai înviat pe Lazăr din morţi înainte de pătimirea Ta, arată-ne nouă Învierea Ta!

Condacul 13 (acest Condac se zice de 3 ori) :

O, Preadulce Iisuse, Bucuria tuturor, Lumină lină, Viaţa şi Învierea noastră, precum ai primit mulţumire de la Marta şi Maria, primeşte şi de la noi, pentru învierea lui Lazăr, această smerită laudă, pe care o aducem Ţie din toată inima; păzeşte-ne de orice cădere în păcat şi de moartea cea veşnică, făcându-ne părtaşi învierii prin cuvântul Tău atotputernic şi învredniceşte-ne să primim moştenire nepieritoare în ceruri, ca să-ţi cântăm cu toţi Sfinţii: Aliluia!

Apoi, se spune iarăşi Icosul 1:

Iisuse Preadulce, puterile îngereşti s-a bucurat de venirea Ta în Betania; că fiind izgonit pretutindeni de răutatea iudeilor şi neavând unde să-Ţi pleci creştetul, după osteneala propovăduirii bunelor vestiri, totdeauna ai găsit odihnă, pace şi iubire şi linişte sufletească la prietenul Tău Lazăr şi la surorile lui, Marta şi Maria; pe aceştia i-ai iubit până la sfârşit, ca şi pe apostoli, pentru că ei totdeauna Ţi-au slujit cu credinţă şi cu dragoste, ascultând cuvântul Tău. Iar noi, amintindu-ne acestea, cu inimă smerită Îţi cântăm:

Iisuse, iubirea veşnică, Cel ce din iubire de oameni Te-ai smerit până la moarte;

Iisuse, milă nemăsurată, Cel ce pe Lazăr şi surorile lui i-ai primit în dragostea Ta;

Iisuse, Cel ce ai binecuvântat casa lui Lazăr, în zilele venirii Tale în trup;

Iisuse, Cel ce ai hrănit prin dumnezeiescul cuvânt, sufletele celor ce Te-au primit cu bucurie;

Iisuse, Cel ce ai ales Betania, patria lui Lazăr, ca să te odineşti şi să cinezi;

Iisuse, Cel ce înainte de răstignire, ai arătat în Betania iubirea Ta duhovnicească şi puterea dumnezeiască;

Iisuse, Cel ce ai înviat pe Lazăr din morţi înainte de pătimirea Ta, arată-ne nouă Învierea Ta!

şi Condacul 1:

Doamne, Împărate biruitor al iadului, având putere asupra morţii, ai înviat pe Lazăr cel mort de patru zile şi ai dăruit tuturor bucurie, lumină şi înviere. Drept aceea, noi nevrednicii, pentru minunea săvârşită în Betania, Îţi aducem mulţu-mire, cântând: Iisuse, Cel ce ai înviat pe Lazăr din morţi înainte de pătimirea Ta, arată-ne nouă Învierea Ta!

Apoi, se spune Rugăciunea:

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, Cel ce eşti adânc nesecat de milostivire, de bunătate şi de iubire, Cel ce eşti străin de moarte şi de păcat şi ai pus în Rai pe strămoşii noştri să fie părtaşi vieţii veşnice, sfinte şi fericite, iar, după ce, prin lucrarea diavolului, a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, atunci, prin negrăita Ta iubire de oameni, ai venit ca, prin Crucea şi Învierea Ta, să slobozeşti din prăpastia iadului şi din moarte veşnică pe cei ce Ţi-au greşit Ţie.

Tu, la plinirea vremii, Păstorule cel bun, Te-ai întrupat ca să cauţi oile Tale cele pierdute.

Înainte de Cruce şi de pătimirea cea de bunăvoie, ai venit în Betania, unde, cu singur cuvântul Tău, l-ai chemat din mormânt pe Lazăr, prietenul cel mort de patru zile şi îngropat, şi l-ai înviat din morţi. Astfel, prin această mare minune, ai zdruncinat puterea morţii, înainte de moartea Ta cea purtătoare de viaţă, pre-vestind grabnica Ta Înviere, şi ne-ai încredinţat, prin puterea Ta, că vrei să biruieşti împărăţia iadului şi să ne arăţi învierea cea de obşte.

Pentru aceasta, împreună cu Marta şi Maria, dă-ne şi nouă să ne veselim în chip luminat şi să prăznuim venirea Ta în Betania. Învredniceşte-ne să Te primim cu suflet curat şi minte neîntinată, cu inimă bună şi gânduri smerite; să biruim mândria vicleană şi să Te primim în inimile noastre cu credinţă; precum Maria, să ungem cu mirul dragostei de Dumnezeu prea curatele Tale picioare, şi cu sârguinţă deplină, precum Marta, să-Ţi slujim Ţie, împărtăşindu-ne cu darurile Tale şi, mai ales, cu prea curatul Tău Trup şi scumpul Tău Sânge, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci, încât, trecând din viaţa aceasta luminaţi şi împodobiţi, să aşteptăm venirea Ta pe norii cerului, ca să Te întâmpinăm în văzduh şi aşa să fim împreună cu Tine, Doamne, Cel Unul Sfânt din Sfânta Treime, acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin!

Se zice, apoi:

Cuvine-se cu adevărat, a te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururi fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cin-stită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Şi apoi se face Otpustul :

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale, ale Sfântului şi Dreptului Lazăr şi ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi ! Amin !