Acatistul Sfântului Mare Mucenic Iacob Persul

Troparul Sfântului Mare Mucenic Iacob Persul, glasul al 4-lea:

Cu mucenicia cea neobişnuită şi înfricoşătoare şi cu vitejiile răbdării, pe toţi i-ai minunat, mult-pătimitorule, cu tăierea fiecărei părţi din trup, rugăciuni de mulţumire preaminunat ai dat lui Dumnezeu. Pentru aceasta, în pătimirea ta cunună ai luat, şi te-ai suit către tronul Împăratului ceresc, al lui Hristos Dumnezeu, Iacobe. Pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Condacul 1

Înştiinţându-se soţia şi maica ta că tu ai jertfit împreună cu împăratul idolilor, scrisoare de întărire în credinţa creştină ţi-au trimis, după care cu lacrimi de umilinţă ţi-ai cerut iertare de la Dumnezeu şi ai părăsit cu desăvârşire pe împărat şi domni, şi închinându-te lui Dumnezeu şi mărturisindu-L, Îi dădeai slavă cântându-I: Aliluia!

Icosul 1

Auzind împăratul că tu te-ai întors la adevărata credinţă, s-a mâniat foarte rău şi întrebându-te, Sfinte Iacob, nu ai vrut să schimbi adevărul pe minciună şi credinţa pe necredinţă, ci defăimând înşelăciunea idolească mărturiseai că unul singur este Dumnezeu, Care a făcut cerul şi pământul, pentru care îţi strigăm:
Bucură-te, că de împărat nu te-ai temut;
Bucură-te, căci credinţa creştină cu tărie ai mărturisit;
Bucură-te, că cinstea lumească pe care ţi-a dat-o împăratul o ai nesocotit;
Bucură-te, că amăgirile împărăteşti nu te-au amăgit;
Bucură-te, că împăratul la grele chinuri te-a trimis;
Bucură-te, că de frica chinurilor nu te-ai înfricoşat;
Bucură-te, că pentru Împăratul cerului ai vrut a pătimi;
Bucură-te, că, chinuindu-ţi trupul, ai câştigat Împărăţia lui Dumnezeu;
Bucură-te, Mare Mucenice Iacob, părtaş al pătimirilor Domnului Hristos!

Condacul al 2-lea

Ca pe o oaie ce o tund păstorii de lână, aşa, Sfinte Mucenice Iacob, te-ai dat chinuitorilor spre tăiere, necruţând nici unul din mădularele trupului tău, ci pe toate le-au tăiat unul câte unul, chinuindu-te peste puterea firii omeneşti, iar tu, răbdând cu tărie, dădeai slavă lui Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icosul 2-lea

Întărindu-te cu rugăciuni, Sfinte Mare Mucenice Iacob, cu îndrăzneală ai pornit la locul cel pregătit pentru schingiuirea trupului tău, pentru care auzi unele ca acestea:
Bucură-te, că, văzând armele chinuitorilor, nu te-ai tulburat;
Bucură-te, că în faţa lor cu multă îndrăzneală ai şezut;
Bucură-te, că pe toţi prietenii tăi i-ai ruşinat;
Bucură-te, că credinţa maicii tale o ai moştenit;
Bucură-te, că pe soţia ta cea drept-credincioasă o ai ascultat;
Bucură-te, că la luptă cu durerea trupului ai pornit;
Bucură-te, că pe toţi duşmanii i-ai înspăimântat;
Bucură-te, că pentru Dumnezeu la grele chinuri necredincioşii te-au pus;
Bucură-te, Mare Mucenice Iacob, părtaş al pătimirilor Domnului Hristos!

Condacul al 3-lea

Sfinte Iacob, văzând pătimirea ta, cu durere plângeau pentru tine prietenii tăi şi te rugau să-ţi cruţi trupul de tăiere, dar tu spunându-le să nu te plângă pe tine, că mergi la locul de odihnă veşnică, ci să se plângă pe ei, că vor merge la locul de osândă veşnică, ai poruncit chinuitorilor să-ţi taie mădularele tale după porunca împăratului şi, căutând la cer, cântai: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Chinuitorii cei tirani fără de milă s-au năpustit asupra frumosului tău trup şi au început a-ţi reteza ramurile tale cele tinere, iar noi, pentru răbdarea ta cea mare, îţi strigăm:
Bucură-te, că durerea nu te-a înspăimântat;
Bucură-te, că, rugându-te, Dumnezeu te întărea;
Bucură-te, că de mărturisirea lui Dumnezeu nu te-ai lepădat;
Bucură-te, că începând schingiuirea, sângele tău curgea ca apa;
Bucură-te, că pe toţi păgânii i-ai înfricoşat;
Bucură-te, că, pentru Dumnezeu, dureroasele pătimiri desfătări le-ai socotit;
Bucură-te, că, prin pătimiri, patimile trupului ai biruit;
Bucură-te, că şi cu trup şi cu suflet lui Dumnezeu ai slujit;
Bucură-te, Mare Mucenice Iacob, părtaş al pătimirilor Domnului Hristos!

Condacul al 4-lea

Răbdând întru patimi, Mucenice Iacob, ai dat cu dragoste trupul tău spre pătimire pentru Hristos Dumnezeul nostru şi în mijlocul chinurilor cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Ca şi viţa-de-vie când i se taie mlădiţele spre a da rod mai mult, aşa şi tu, Sfinte Mare Mucenice Iacob, ai dat trupul spre tăiere pentru rodul cel nemuritor, iar acum auzi unele ca acestea:
Bucură-te, că tăindu-ţi-se primul deget de la mâna dreaptă, ai zis: „Doamne, Dumnezeule cel mare întru tărie, Care cu degetul tău cel dumnezeiesc goneşti demonii, primeşte şi acest deget, care s-a tăiat pentru Tine”;
Bucură-te, că tăindu-ţi-se al doilea deget, ai răbdat zicând: „Primeşte Doamne şi a doua ramură pe care a sădit-o dreapta Ta”;
Bucură-te, că tăindu-ţi-se al treilea deget, ai zis: „De trei ispite care sunt în lume izbăvindu-mă, binecuvântez pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh”;
Bucură-te, că tăindu-ţi-se al patrulea deget, ai zis: „Cel ce primeşte laudă de la patru vieţuitori, primeşte şi pătimire degetului al patrulea tăiat pentru mărturisirea Sfintei Treimi”;
Bucură-te, că tăindu-ţi-se al cincilea deget, ai zis: „S-a săvârşit veselia mea ca şi a celor cinci fecioare înţelepte”;
Bucură-te, că tăindu-ţi-se al şaselea deget, ai zis: „Mulţumesc Ţie, Prealăudate Doamne, că m-ai învrednicit pe mine a-Ţi aduce Ţie al şaselea deget, Cel ce în ziua şi în ceasul al şaselea Ţi-ai întins pe cruce preacuratele Tale mâini”;
Bucură-te, că tăindu-ţi-se al şaptelea deget, ai zis: „Precum cu buzele lui David, care de şapte ori în zi Te laudă pentru judecăţile dreptăţii Tale, aşa şi astăzi cu şapte degete preamăresc mila Ta”;
Bucură-te, că tăindu-ţi-se al optulea deget, ai zis: „Tu Însuţi, Doamne, ai primit în a opta zi tăierea împrejur după lege, şi eu rabd astăzi tăierea a opt degete”;
Bucură-te, că tăindu-ţi-se al nouălea deget, ai zis: „Întru al nouălea ceas Ţi-ai dat Duhul pe cruce în mâinile Părintelui, iar eu întru durerea acestui al nouălea deget tăiat Îţi aduc mulţumire că m-am învrednicit a fi întins spre tăierea mădularelor mele pentru Preasfânt numele Tău”;
Bucură-te, că tăindu-ţi-se al zecelea deget, ai zis: „Mulţumesc Ţie că m-ai învrednicit a răbda tăierea degetelor de la amândouă mâinile, pentru cele zece porunci ale Tale, care au fost scrise pe cele două table”;
Bucură-te, Mare Mucenice Iacob, părtaş al pătimirilor Domnului Hristos!

Condacul al 5-lea

Şi venind prietenii tăi, Sfinte Mucenice, cu amăgirile acestei vieţi şi lumi trecătoare căutau să te supună zeilor, iar tu le-ai zis: „Nimeni nu poate sluji la doi domni şi nimeni punându-şi mâna pe plug, căutând înapoi, este îndreptat întru Împărăţia lui Dumnezeu, căci Domnul a zis: Cine iubeşte pe tatăl său, pe maica sa, pe femeia sa sau pe copiii săi mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine”; şi zicând acestea cântai: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Ale slujitorilor de idoli sfaturi nu le-ai primit şi chemând călăul, l-ai silit spre muncirea ta, şi piciorul cel drept dându-l la tăiere, ai zis: „Slavă Ţie, Hristoase, Căruia nu numai mâinile, ci şi picioarele au fost pătrunse şi sângele Ţi-a curs”, iar noi pentru acestea îţi strigăm:
Bucură-te, că, tăindu-ţi-se primul deget de la piciorul drept, ai zis: „Care a pătimit tăierea degetului dintâi să stea cu cei mai de pe urmă de-a dreapta Ta”;
Bucură-te, că tăindu-ţi-se al doilea deget, ai zis: „Îndoindu-se spre mine stăpânirea şi mila Ta, Doamne”;
Bucură-te, că tăindu-ţi-se al treilea deget, zâmbind către dânsul ai zis: „Mergi în numele Treimii şi al treilea deget către soţii tăi, ca şi grânele de grâu, care, căzând în pământ şi murind pentru Hristos Cel ce a înviat a treia zi, mult rod de cinste vei avea cu soţii tăi în ziua învierii celei de obşte”;
Bucură-te, că al patrulea deget zdrobit, Crucea cea din patru cununi ai preamărit;
Bucură-te, că tăindu-ţi-se al cincilea deget, ai zis: „Doamne Cel ce ai răbdat cele cinci răni mai mari, proslăvesc ajutorul Tău pentru că mă faci vrednic părţii credincioşilor celor ce au pătimit pentru Tine şi au înmulţit cei cinci talanţi”;
Bucură-te, că tăindu-ţi-se al şaselea deget, cel mic de la piciorul stâng, ai zis, Sfinte Iacov: „Îmbărbătează-te, micule deget al şaselea, prin Dumnezeu Cel Mare Care în ziua a şasea te-a făcut pe tine cel mic cu cele mari deopotrivă, cel mic ca şi cel mare vor învia”;
Bucură-te, că tăindu-ţi-se al şaptelea deget, ai zis: „Slavă Ţie, Doamne, Cel ce în ziua a şaptea Te-ai odihnit de toate lucrurile Tale”;
Bucură-te, că tăindu-ţi-se al optulea deget, ai zis: „Cel ce opt suflete de apă în corabia lui Noe ai izbăvit, izbăveşte-mă şi pe mine, care îmi vărs sângele ca apa”;
Bucură-te, că tăindu-ţi-se al nouălea deget, ai zis: „Întăreşte-mă în răbdare Dumnezeule Cel ce ai întărit cu darul Tău pe cele nouă cete îngereşti, cu care mă învredniceşte a sta înaintea Ta”;
Bucură-te, că tăindu-ţi-se al zecelea deget, strigând, Sfinte Iacob, ai zis: „Iată, Îţi aduc jertfă, Iisuse Hristoase, Cel ce eşti desăvârşit Dumnezeu şi om desăvârşit, douăzeci de degete ale mele”;
Bucură-te, Mare Mucenice Iacob, părtaş al pătimirilor Domnului Hristos!

Condacul al 6-lea

Începutul durerilor şi al suferinţelor tale a fost tăierea degetelor mâinilor şi ale picioarelor tale, care făcând numai binele şi urmând pe calea dreptei credinţe a adevărului lui Dumnezeu ai vrut ca şi ele să-L preamărească, şi dându-le la tăiere, strigai Lui bucurându-te: Aliluia!

Icosul al 6-lea

După ce ţi-au tăiat ramurile trupului tău, s-au năpustit cu înverşunare aprinsă spre tăierea cinstitului tău trup, pentru care strigăm:
Bucură-te, că tăindu-ţi-se piciorul cel drept, ai dat slavă lui Dumnezeu şi de partea cea dreaptă te-ai învrednicit;
Bucură-te, că tăindu-ţi-se piciorul cel stâng, de partea cea stângă ai fost scutit;
Bucură-te, că tăindu-ţi-se mâna cea dreaptă, ai zis: „De te sminteşte mâna ta, tai-o şi o aruncă”;
Bucură-te, că tăindu-ţi-se mâna cea stângă, de cele ale stângii ai fugit;
Bucură-te, că tăindu-ţi-se şi umărul cel drept, rugându-te ai zis: „Ca de oaia cea pierdută să-ţi aduci aminte şi de acest umăr al meu”;
Bucură-te, că tăindu-ţi-se şi umărul cel stâng, mulţumeai lui Dumnezeu;
Bucură-te, că tăindu-ţi-se pulpele până la genunchi, ai răbdat nesuferită durere;
Bucură-te, că toate chinurile cu bărbăţie le-ai răbdat;
Bucură-te, Mare Mucenice Iacob, părtaş al pătimirilor Domnului Hristos!

Condacul al 7-lea

Dureri înfricoşătoare răbdând, Sfinte Mare Mucenice Iacob, cu nimic nu te-au putut despărţi de Dumnezeu, şi biruind puterea vrăjmaşului, strigai: „Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeule Atotţiitorule, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte”; pentru aceasta îţi strigăm: Slavă ţie, Mare Mucenice, şi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Rămânând trunchiul tău la pământ despărţit de ramurile lui, s-au îngrozit tiranii vrăjmaşi, iar noi pentru acestea îţi strigăm:
Bucură-te, cel mare între mucenici;
Bucură-te, al dumnezeirii mărturisitorule;
Bucură-te, că pe Treimea cea de o fiinţă cu sângele tău ai mărturisit;
Bucură-te, că pe idolii cei fără suflet i-ai zdrobit;
Bucură-te, că prin tine credinţa s-a întărit;
Bucură-te, că te-ai luptat cu tărie împotriva trupului şi a sângelui;
Bucură-te, că prin acestea de Dumnezeu a te apropia te-ai învrednicit;
Bucură-te, că din trupul tău cel mult chinuit miresme cu bun miros au ieşit;
Bucură-te, Mare Mucenice Iacob, părtaş al pătimirilor Domnului Hristos!

Condacul al 8-lea

Credincios slujirii lui Dumnezeu ai rămas, Sfinte Mare Mucenice Iacob, şi până la suflarea ta cea de pe urmă, mulţumind lui Dumnezeu că te-a întărit în răbdarea de a suferi chinurile cele mai cumplite, cântai neîncetat Lui: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Tot trupul fără cruţare l-ai dat tăierii ca pe un miel spre junghiere, iar pentru pătimirea ta cea înfricoşătoare auzi de la noi unele ca acestea:
Bucură-te, că cinstitul tău cap prin tăierea sabiei de trup l-au despărţit;
Bucură-te, că sufletul tău curat în mâinile lui Dumnezeu l-ai dăruit;
Bucură-te, că acum cu îngerii dai slavă lui Dumnezeu;
Bucură-te, că prin chinurile tale te-ai învrednicit de lumina cerească;
Bucură-te, că loc de cinste între mucenici ţi-ai agonisit;
Bucură-te, că prin tine cetele mucenicilor s-au întărit;
Bucură-te, că pe vrăjmaşul diavol l-ai biruit;
Bucură-te, Mare Mucenice Iacob, părtaş al pătimirilor Domnului Hristos!

Condacul al 9-lea

Pătimirile pe care tu le-ai suferit să ne fie tămăduitoare patimilor noastre şi rănile tale să ne fie acoperământul durerilor ce ne împresoară. Dă-ne nouă, Sfinte Mare Mucenice, răbdarea cu care tu ai pătimit, ca şi noi să ne mântuim sufletele noastre, aducându-ţi mulţumiri şi lui Dumnezeu să-I cântăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Cu sângele tău cel curs pentru dragostea lui Dumnezeu şi cu pătimirea ta cea cu multă răbdare, ai dărâmat închinarea cea idolească, pentru aceasta îţi strigăm:
Bucură-te, că stai înaintea tronului ceresc;
Bucură-te, că te-ai învrednicit a lua cunună de la Dumnezeu pentru întreită mucenicia ta;
Bucură-te, că ai luminat Biserica lui Hristos cu lumina pătimirilor tale;
Bucură-te, că până la moarte te-ai arătat împotriva slujitorilor de idoli;
Bucură-te, că te-ai învrednicit de slava cea veşnică;
Bucură-te, că te-ai făcut ca o viţă aleasă a lui Hristos;
Bucură-te, că, curăţit fiind cu secera patimilor, ai adus multă roadă;
Bucură-te, că pentru aceasta Dumnezeu te-a proslăvit;
Bucură-te, Mare Mucenice Iacob, părtaş al pătimirilor Domnului Hristos!

Condacul al 10-lea

Înţelepţeşte ai trecut cu vederea cele ce se strică şi lesne se risipesc ale celor trecătoare, purtătorule de cunună, şi ca un înţelept ai ales mai de cinste nemişcarea celor ce pururea sunt stătătoare, strigând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Tăindu-ţi-se trupul de cruzii tirani, ţi s-a dăruit ţie cunună luminată, Sfinte Mare Mucenice Iacov, şi desfătarea raiului, pentru care îţi strigăm:
Bucură-te, căci ca un pământ te-ai arătat;
Bucură-te, căci cu plugul muncitor te-ai arat;
Bucură-te, că ai adus Ziditorului lucrare de pământ bună roadă;
Bucură-te, că ai stins săgeţile cele înfierbântate ale vrăjmaşului;
Bucură-te, căci cu totul fiind rănit te-ai adus jertfă lui Dumnezeu;
Bucură-te, că dădeai slavă lui Dumnezeu când ţi se tăiau mădularele;
Bucură-te, că ai luat de la Dumnezeu răscumpărare pentru durerile şi pâraiele sângiuirilor tale;
Bucură-te, Mare Mucenice Iacob, părtaş al pătimirilor Domnului Hristos!

Condacul al 11-lea

Fericit eşti de trei ori, Sfinte Mare Mucenice, căci pătimind ca în trup străin, te-ai îmbrăcat în haina mântuirii şi cu veşmânt de veselie, vopsit cu sângele tău, şi ca un purtător de chinuri te-ai arătat, Sfinte, cântând: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Săvârşind călătoria muceniciei, ai luat sfinţita cunună de biruinţă de la Dumnezeu şi acum după vrednicie cânţi cu cetele mucenicilor, iar noi îţi strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, că au căzut prin tăiere mădularele tale ca lâna unei oi;
Bucură-te, căci cu urgie s-au năpustit asupra ta cei rău credincioşi;
Bucură-te, căci ca un zid neclintit ai stat în faţa lor;
Bucură-te, căci de Dumnezeu prin rugăciuni ai fost întărit;
Bucură-te, că acum ai îndrăzneală către Dumnezeu;
Bucură-te, căci ca o făclie luminoasă stai în faţa Mântuitorului;
Bucură-te, căci în lăcaş nematerialnic locuieşti;
Bucură-te, cel ce între mucenici ca soarele străluceşti;
Bucură-te, Mare Mucenice Iacob, părtaş al pătimirilor Domnului Hristos!

Condacul al 12-lea

Cu multă iuţime pornindu-se asupra ta vrăjmaşul diavol şi îndemnând pe tirani prin pătimire să-ţi surpe sufletul, n-au putut, căci fiind întărit cu puterea lui Hristos, i-ai biruit, iar acum, trecând norul chinurilor, purtătorule de chinuri, te-ai sălăşluit în lumina cea veşnică a lui Hristos, pentru care adu-ţi aminte, Sfinte Mare Mucenice Iacob, de cei ce au credinţă şi săvârşesc pomenirea ta, lăudându-te pe tine şi cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Secerându-ţi-se mădularele trupului, ai răbdat dureri şi răni nesuferite, Mare Mucenice al lui Hristos, cel ce vrednic de laudă eşti, căruia îţi strigăm:
Bucură-te, că te-ai învrednicit a fi părtaş al pătimirilor lui Hristos;
Bucură-te, pentru că ai înfruntat cu bărbăţie cruzimea tiranilor;
Bucură-te, că ai luat cununa biruinţei cea de mult preţ;
Bucură-te, căci acum împodobindu-te, Fericite, stai înaintea dumnezeiescului tron al Stăpânului, împreună cu cei ce au pătimit pentru El;
Bucură-te, căci având către Hristos îndrăzneală, Mucenice, pururea pomenite, stai întru ajutor cu fierbinţeală pentru cei ce săvârşesc cinstită pomenirea ta;
Bucură-te, că scăpându-ne din nevoi, păzindu-ne de patimi, izbăvindu-ne de toate întâmplările cele rele, ne dai şi bărbăţie sufletească;
Bucură-te, strigăm, vino degrabă în ajutorul nostru la vreme de necaz, ca să mărim şi noi nevoinţele tale cele prealuminate;
Bucură-te, Mare Mucenice Iacob, părtaş al pătimirilor Domnului Hristos!

Condacul al 13-lea

O, de trei ori fericite, Mare Mucenice Iacob, părăsind cele veselitoare ale lumii: strălucirea, bogăţia şi frumuseţea, şi lepădându-te de toată sminteala şi tăindu-ţi-se trupul în bucăţele, ai urmat pătimirilor Domnului Hristos, Mare Mucenice Iacob, bucurându-te, şi ca un părtaş pătimirilor Lui, ai ajuns a fi părtaş cu adevărat şi Împărăţiei Lui, pentru care te rugăm, fii mijlocitor şi nouă, celor căzuţi în necazuri şi nevoi, pentru care strigăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Auzind împăratul că tu te-ai întors la adevărata credinţă…, Condacul 1: Înştiinţându-se soţia şi maica ta că tu…,

Icosul 1

Auzind împăratul că tu te-ai întors la adevărata credinţă, s-a mâniat foarte rău şi întrebându-te, Sfinte Iacob, nu ai vrut să schimbi adevărul pe minciună şi credinţa pe necredinţă, ci defăimând înşelăciunea idolească mărturiseai că unul singur este Dumnezeu, Care a făcut cerul şi pământul, pentru care îţi strigăm:
Bucură-te, că de împărat nu te-ai temut;
Bucură-te, căci credinţa creştină cu tărie ai mărturisit;
Bucură-te, că cinstea lumească pe care ţi-a dat-o împăratul o ai nesocotit;
Bucură-te, că amăgirile împărăteşti nu te-au amăgit;
Bucură-te, că împăratul la grele chinuri te-a trimis;
Bucură-te, că de frica chinurilor nu te-ai înfricoşat;
Bucură-te, că pentru Împăratul cerului ai vrut a pătimi;
Bucură-te, că, chinuindu-ţi trupul, ai câştigat Împărăţia lui Dumnezeu;
Bucură-te, Mare Mucenice Iacob, părtaş al pătimirilor Domnului Hristos!

Condacul 1

Înştiinţându-se soţia şi maica ta că tu ai jertfit împreună cu împăratul idolilor, scrisoare de întărire în credinţa creştină ţi-au trimis, după care cu lacrimi de umilinţă ţi-ai cerut iertare de la Dumnezeu şi ai părăsit cu desăvârşire pe împărat şi domni, şi închinându-te lui Dumnezeu şi mărturisindu-L, Îi dădeai slavă cântându-I: Aliluia!

şi această

Rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Iacob Persul

O, Preasfinte şi întru tot lăudate Mare Mucenice Iacob, şi de cele mai înfricoşătoare chinuri purtătorule, primeşte această puţină rugăciune de la noi, nevrednicii, cei împovăraţi cu multe şi grele păcate, care îndrăznim a veni şi cu lacrimi a te ruga pe tine, cel ce ai îndrăzneală către Dumnezeu pentru înfricoşătoarele schingiuiri pe care le-ai pătimit pentru mărturisirea credinţei creştine şi întru pătimirea ta ai doborât închinăciunea idolească, preamărindu-L pe Dumnezeu Cel Adevărat Care a făcut cerul şi pământul şi pe toate cele văzute şi nevăzute le cuprinde; pentru aceasta pe noi, cei orbiţi de plăcerile lumeşti şi veşnic stăpâniţi de mreaja păcatului, nu ne lăsa, Sfinte, în uitare şi nu ne da părăsirii, ci ca atunci când cereai ajutor de la Dumnezeu întru întărirea pătimirii celei muceniceşti, după a ta credinţă primeai întărirea dumnezeiască şi ca în trup străin pătimeai. Aşa şi acum roagă-te şi milostiv fă pe Dumnezeu asupra noastră, mult păcătoşilor, care cu ale noastre păcate am aprins mânia lui Dumnezeu, ceea ce cu bună dreptate s-a pornit asupra noastră. Întăreşte, Sfinte, în inimile noastre, frica de Dumnezeu, credinţa şi dragostea cu care tu ai primit moartea cea veşnică a Cerescului Părinte. Rănile tale, Sfinte, să tămăduiască adâncurile rănilor sufletelor noastre cele supte de mulţimea păcatelor. Sângele tău cel ce ca dintr-un izvor a curs să pună stavilă izvorului patimilor noastre şi întreg trupul tău cel despărţit de ale lui mădulare prin tăierea sa să aducă înnoirea mântuitoare sufletelor noastre cele despărţite de iubirea lui Dumnezeu, prin moaştele tale pe care le cinstim. Şi precum atunci ai dobândit răbdare, alinarea durerilor şi întru nădejdea bucuriei celei veşnice ţi-ai dat sufletul Părintelui Ceresc, mărturisindu-L până la cea mai de pe urmă suflare, pentru aceasta te-ai învrednicit a lua cununa biruinţei şi locul cel mai de cinste între mucenici, ajută-ne şi nouă ca de acum şi până la sfârşitul vieţii noastre în credinţa cea de tine mărturisită să trăim bineplăcând lui Dumnezeu şi biruind puterea diavolului, ajutaţi şi întăriţi fiind cu puterea rugăciunilor tale, cel ce eşti pururea fierbinte rugător pentru cei ce cu credinţă se roagă ţie. Ajută-ne să săvârşim călătoria acestei vieţi trecătoare şi cu bucurie, fără de frică să ne mutăm din această viaţă. Mijlocitor să ne fii nouă păcătoşilor, Sfinte Iacob, în acel ceas înfricoşător în care sufletul se desparte de trup şi venind în ajutorul nostru, căci nu avem fapte bune, ci suntem împovăraţi de sarcina păcatelor, iar vrăjmaşul diavol, cel ce ne îndeamnă la săvârşirea celor rele, atunci va veni şi va căuta să ne răpească sufletul, ci noi nădăjduim la grabnicul tău ajutor şi te rugăm cu lacrimi fierbinţi, nu te scârbi de noi, ci ne ajută, căci poţi îmblânzi mânia lui Dumnezeu întru bunătate, şi milostivindu-L, să ne mântuim cu rugăciunile tale cele mult folositoare sufletelor noastre din mâinile vrăjmaşului. Amin.

Şi se face otpustul.