„Adu-ţi aminte de unde ai căzut şi te pocăieşte…” Duminica Izgonirii lui Adam din Rai la Mănăstirea Suruceni

„Să păşim în Postul Mare precum oamenii care ies din întunericul dens la semiîntuneric, iar din acesta, la lumină. Cu bucurie şi cu lumină în inimă scuturând praful de pe picioare, înlăturând obstacolele din cale, care-l ţin în robia zgârceniei, a invidiei, a fricii, a urii, a geloziei, a neînţelegerii şi a concentrării asupra propriei persoane. Am ajuns robii patimilor noastre, cu toate că am fost chemaţi să fim liberi în Dumnezeu”. (Mitropolitul Antonie de Suroj)

Numeroși credincioși au participat alături de obștea monahală, Duminică, 06 martie 2022, la Sfânta Liturghie oficiată la Mănăstirea Suruceni. În cadrul Sfintei Liturghii, cu binecuvântarea IPS Vladimir, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Moldova, s-au înălțat rugăciuni pentru pacea lumii și pentru încetarea conflictului armat din Ucraina.

Pericopa evanghelică rânduită a se citi în această Duminică, ce încheie perioada pregătitoare pentru Pstului Mare, conține îndemnuri de însușire și punere în practică a unor atitudini comportamentale menite să descopere sensul căii ascetice pe care urmează să o parcurgem. Această Duminică este numită „a Izgonirii lui Adam din Rai,” amintindu-ne că omul a fost creat pentru Rai, pentru cunoașterea lui Dumnezeu, pentru comuniunea cu El.

„Mintea omului, așa cum a fost creată ea de Dumnezeu, trebuia să se miște către El, să fie caracterizată de așa-numita mișcare „mai presus de fire.” Prin cădere însă a pierdut această mișcare și se mișcă „după fire” și „împotriva firii.” Cu alte cuvinte, energia minții este „defectă” și lucrul acesta se manifestă în faptul că omul devine iubitor de sine, își îndreaptă atenția către trup și, în loc să aibă dragoste jertfelnică, are dragoste egoistă. Căderea omului din punct de vedere patristic, înseamnă identificarea energiilor minții cu energiile rațiunii. Când mintea s-a întunecat, atunci mintea întunecată, în energia ei, se identifică cu rațiunea și cu patimile,” explică IPS Hieroteos Vlachos.

Căderea și izgonirea lui Adam din Rai a avut urmări dezastruoase, ea a deschis o prăpastie între lumea văzută şi cea nevăzută. Adam a căzut chiar dacă fusese prevenit de Dumnezeu, iar căderea sa a îmbolnăvit toată firea omenească. Însă noi ar trebui să ne gândim la propria noastră cădere ca fiind chiar mai mare decât cea a lui Adam, pentru că deşi ştim ce i s-a întâmplat, nu contenim să repetăm aceeaşi greşeală, uitând de Rai, de mila lui Dumnezeu, de pocăinţă şi de Însuşi Dumnezeu. Biserica ne oferă o cale de vindecare, postul. A posti înseamnă să lucrezi pentru întoarcerea în Rai. A posti nu este doar a te aşeza sau nu la masă, a cumpăra alimente de un fel sau altul, ci înseamnă să refuzi să rămâi în starea de cădere și să revii pe calea care duce la Dumnezeu.

O cântare a Utreniei acestei Duminici ne spune: „Cel ce eram oarecând îmbrăcat cu mărirea nemuririi, cu piele de om muritor cu jale sunt înfăşurat. Vai mie! Ce plângere îmi voi lua ajutor? Ci Tu, Iubitorule de oameni, Cel ce din pământ m-ai făcut, cu milostivirea îmbrăcându-Te, din robia vrăjmaşului iarăşi mă cheamă şi mă mântuieşte“. Astfel, Postul Mare în care pășim ne oferă posibilitatea ca prin pocăinţă şi nevoinţă să schimbăm „hainele de piele”  în haine de lumină. Postind ne asemămăm fiului risipitor, care își dorește revenirea acasă, în brațele Tatălui iubitor.

Sursa: https://manastireasuruceni.md/