Am stat doar ca s-o ajut să plângă…

Într-o zi, fiica mea a venit târziu acasă de la şcoală. Eram şi supărată, şi îngrijorată. Când a intrat pe uşă, i-am cerut pe un ton supărat să-mi explice de ce a întârziat.

Mi-a spus:

– Mami, veneam spre casă cu Julie, dar pe la jumătatea drumului, Julie a scăpat păpuşa de porţelan şi s-a făcut bucăţele.

– O, iubita mea, am răspuns, ai întârziat pentru că ai stat s-o ajuţi pe Julie să adune bucăţelele păpuşii şi să le pună la loc!

Cu vocea-i suava şi inocentă, fetiţa mea a zis:

– Nu, mami. N-am ştiut cum să repar păpuşa. Am stat doar ca s-o ajut pe Julie să plângă.