Patima masturbării – o abordare ortodoxă

Masturbarea (autosatisfacerea sexuala) este inca un subiect tabu pentru foarte multe carti ortodoxe care incearca sa abordeze problemele tineretului. Trebuie sa depasim starea de stanjenire pe care o naste subiectul pentru a incerca sa lamurim tinerilor adolescenti, in duh crestin ortodox, problematica masturbarii (a malahiei sau, cum impropriu e numita uneori, onanie[37]).

Revistele ce au ca target tinerii (Bravo, Popcorn, Cosmopolitan, FHM etc.), emisiunile radiofonice sau TV, ziarele prin rubricile despre sexualitate, vorbesc despre firescul masturbarii, despre, cum titra o carte aparuta dupa revolutie, dreptul la placere, fiind vazuta de cele mai multe ori ca o nevinovata forma de explorare a sinelui.

Despre masturbare s-au spus in trecut multe neadevaruri care sunt pomenite in zeflemea si azi de „apologetii” acestei practici. S-a zis ca duce la orbire, la sterilitate, la debilitate mintala sau la… cresterea parului in palma. Astazi medicii sustin cu tarie ca masturbarea intamplatoare, ocazionala, nu afecteaza biologic organismul. Unii dintre acestia nu infiereaza, din pacate, nici masturbarea frecventa… Insa este sigur ca aceasta afecteaza persoana din perspectiva comportamentala, dar mai ales din perspectiva spirituala, duhovniceasca.

Am intalnit intamplator in cancelarie o revista Cosmopolitan in care se spunea ca in topul placerilor erotice pe primul loc este masturbarea (spunandu-se ca nimeni nu poate sa ofere partenerului mai multa placere decat poate sa-si ofere el singur). Pe locul trei era pomenit sexul normal, iar pe celelalte locuri…nu mai conteaza. Atunci am realizat instantaneu ca in nebunia aceasta „apologetica” exista o fisura… Cel ce se va deda masturbarii va avea parte de „senzatii” pe care nu le va trai in relatia fireasca de cuplu, deci va fi nemultumit de relatia trupeasca fireasca. Logic, am dedus ca cel ce se masturbeaza, cand va avea parte de o relatie trupeasca fireasca, se va adapta foarte greu. Erotismul real va fi mult prea „ametitor” fata de cel imaginar, pornografic cu care majoritatea asociaza explorarea de sine. De aici si imposibilitatea acestora de a controla actul intim in sine[38]. Daca luam in calcul si animalitatea si egoismul cu care respectivul s-a imbogatit prin practica masturbarii, vom intelege de ce se vorbeste atat de mult azi despre disfunctii erectile la tineri. In conditiile acestea, punand cap la cap informatiile, am conchis ca cine practica premarital masturbarea, are mari sanse sa o practice si postmarital. Daca putem gasi oarecare circumstante atenuante neputintei trupesti a tinerilor frustrati, singuratici, inactivi, nu poti gasi insa circumstante si pentru cei casatoriti. Nu e ceva mai degradant si josnic decat sa fii casatorit si sa practici autosatisfacerea sexuala. Pentru ca am vrut ca teoria mea sa-mi fie confirmata si de un sexpert, am cautat statistici si am dat peste una ce mi-a confirmat banuielile: 74% dintre femeile maritate se masturbeaza. Probabil ca procentajul barbatilor este putin mai mare sau asemanator.

Pe un site tineresc se spunea: ” …pentru ca un tanar baiat sa fie in stare sa reziste masturbarii trebuie foarte mare tarie. Oricum noi nu-i vedem rostul”. Biserica insa vede rostul. Masturbarea (sau malahia) este pacat pentru ca „este contrara scopului natural pentru care Dumnezeu a creat sexualitatea la inceput. Ii lipseste finalitatea, care este procrearea si daruirea de sine reciproca, apoi incalca porunca de a duce o viata casta. Pentru a-si implini scopul, sexualitatea trebuie sa formeze comuniunea intre doua persoane, unirea durabila intr-un singur trup, (in Taina Nuntii, n.n.)[39]. Pentru cei mai multi dintre tinerii adolescenti masturbarea este substitut pentru viata sexuala. Acestia se amagesc ca-s inca feciori pentru ca n-au desfranat in fapt, desi Sfantul Ioan Scararul spune ca malahia este desfranare ce se face fara de alt trup. Bineinteles ca nu-i tot una, dovada ca desfranarea propriu-zisa este opritoare de la preotie, iar malahia nu, spun Canoanele Parintilor. Insa, e limpede ca nici unul, nici altul dintre cei patimasi nu traieste in curatie.

Oricat s-ar vorbi in favoarea acestei practici tineresti, glasul constiintei spune oricarui tanar crestin ca-i nefiresc, ii spune cel putin la inceput, pentru ca Morala Ortodoxa vorbeste si de adormirea constiintei morale. Daca de multe ori se vorbeste despre iminenta caderii ca moment al descoperirii senzualitatii, nu putem spune acelasi lucru si despre obiceiul pacatos.

Hristos ne cheama sa depasim cele ale firii. Omul are instincte, insa nu trebuie sa fie robul lor. Nevoia biologica poate fi subtiata daca nu este intarita de influente externe, de setea patimasa a omului. Aceasta sete o poate potoli doar Hristos, de aceea in relatie cu El trebuie sa vedem si terapia.

Patima este, se pare, greu de vindecat. Creeaza dependenta, irascibilitate care devine semn al deznadejdii. Este necesar ca tanarul sa se indeparteze de pricinile ce-i tulburau mintea si-l indemnau spre pacat si sa nu mai dea frau liber gandurilor de desfranare, ci sa le respinga chemand pe Hristos in ajutor, prin rugaciune. Deci, prin paza mintii, paza ochilor, prin indepartarea de pricina pacatului; si toate acestea sa le aiba in vedere asa cum are insemnarile din agenda („trebuie sa ajung la…”, „sa cumpar…”, „sa-mi pazesc mintea…”). Despre aceste exercitii spirituale vorbesc multe scrieri ascetice. Nu e tocmai usor pentru cei ce nu au o aplecare prea mare spre cele duhovnicesti. E vorba de lupta crunta cu dulceata patimilor, cu vechile deprinderi. Vindecarea nu e act magic, nu e vorba de o pastila pe care daca o iei, gata – scapi de raceala. Daca invatatura morala a Bisericii (bazata pe Sfintii Parinti, dar si pe bunul simt!) condamna aceasta practica, inseamna ca exista vindecare pentru oricine, deci nu exista „nu pot sa ma las”, pentru ca suntem incredintati ca primim indeajuns har dumnezeiesc incat sa depasim orice neputinta. Vinovat de cadere este omul si nu Dumnezeu care a ingaduit ispita. Nu e cazul sa judecam cu asprime, insa se pare ca cel ce nu lupta, nu invinge. Daca tanarul cauta reviste, filme cu caracter erotic, pornografic, cyber-sex pe chat-urile Internetului[40], muzica cu iz erotic, senzuala (maneaua, hip-hop-ul), dansul lasciv, provocator prin discoteci, saruturile mult prea prelungite si senzuale, daca are o preocupare, o aplecare spre patima trupului, va avea mult de luptat cu patima malahiei. Nu ii va fi greu, ii va fi imposibil! Tanarul nu trebuie sa-i mai dea mintii prilej sa rumege cele ale desfranarii, prin diferite inchipuiri pacatoase, si asa va disparea, cu mila lui Dumnezeu, si patima. In primul rand trebuie sa constientizeze ca pacatul cu pricina, dar si pacatul in genere, il indeparteaza de Dumnezeu, ii croiesc drum spre iad dupa cuvantul Sfantului Apostol Pavel care marturiseste lamurit: Nu va amagiti: …Nici malahienii… nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu (I Corinteni 6, 10). Tanarul trebuie sa-si vada interesul intrucatva, pentru ca masturbarea il indeparteaza de Hristos, de mantuire. Nu trebuie sa se justifice sau sa se indreptateasca pe sine gandind ca majoritatea cad in patima masturbarii[41]. In al doilea rand este neaparata nevoie de un duhovnic rabdator si atent, care sa castige increderea tanarului, stiut fiind ca patimile trupului aduc dupa sine si o jena de nedescris.

Apoi trebuie sa se inarmeze cu rugaciune multa (Psalmi, Paraclisul Maicii Domnului sau Plansurile Sfantului Efrem Sirul etc.), cu post, cu Sfanta Liturghie, cu metanii – caci malahia este o patima si a sufletului si a trupului. Tanarul trebuie sa aiba indrazneala sa-i spuna lui Hristos neputinta lui, sa-i ceara sprijin, putere, nadejde. Spun asta pentru ca multi, din cauza patimilor, nu au indrazneala gandind ca Dumnezeu nu-i mai asculta.

Categoric, Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut.

[37] Cuvantul onanie vine de la personajul biblic Onan. Acesta refuza implinirea responsabilitatii leviratului, a carui datorie era sa insamanteze pe vaduva fratelui sau cu care, conform randuielii, se casatorise pentru a asigura continuarea neamului acestuia (fiii nascuti cu vaduva erau deci considerati fii ai celui raposat). Onan, insa, refuza sa o lase insarcinata pe femeia fratelui sau decedat, el varsa samanta jos, ca sa nu ridice urmasi fratelui sau (Facere 38, 9) ceea ce atrage mania lui Dumnezeu care-l omoara. Deci, pacatul lui Onan nu este nici masturbare, nici chiar ceea ce azi se numeste coit intrerupt sau ejaculare ante-portas. Pacatul sau consta in nesupunerea fata de legea leviratului. De aceea am zis ca masturbarea este numita impropriu onanie.

[38] Pe CD-ul multimedia „Programul national de educatie pentru sanatate, Ghid multimedia pentru profesori, partea I” (aparut sub egida MEC) se vorbeste despre ejacularea fara erectia penisului, fenomen care are semnificatie patologica, in a carui cazualitate este incriminata masturbarea frecventa.

[39] Pr. Prof. Dr. John Breck, Darul sacru al vietii, Editura Patmos, p. 138.

[40] Canalele de chat (de discutii) atrag un numar foarte mare de adolescenti, determinand chiar situatii grave de dependenta si dificultati de comunicare reala. Pe chat-uri indrazneala e mult mai mare decat fata catre fata (poate direct proportionala cu gradul de anonimat). De aici si grosolania, badarania, abundenta discutiilor cu accent pe sexualitatea vulgara (cyber-sex-ul). Bineinteles ca nu toti tinerii pasionatii de chat accentueaza sexualitatea, insa ispita e mare si, de regula, „toate drumurile duc la Roma…”.

[41] Statisticile spun ingrijorator ca peste 80% dintre adolescenti si aproximativ 50% dintre adolescente practica autosatisfacerea sexuala.

Extras din Hristos şi tinerii. Laurenţiu Dumitru Editura Egumeniţa, 2003