Incursiune în istoria bibliotecii de pe lângă mănăstirea Curchi

Cartea veche şi mănăstirea sunt noţiuni aproape sinonime. Din momentul apariţiei, locaşurile sfinte erau importante centre de cultură, cartea fiind un atribut de nedespărţit al vieţii spirituale a comunităţii monahale.

Cărţile liturgice şi de învăţătură constituiau hrana spirituală a fiecărui vieţuitor din sfintele locaşuri. Timp îndelungat mănăstirile erau principalele instituţii în care se puteau obţine cunoştinţe elementare (citit, socotit), călugării fiind cea mai instruită categorie socială, scrierea, traducerea şi citirea cărţilor religioase constituind o ocupaţie curentă a unei părţi a clerului monahal.

Într-un locaş monahal, fiecare carte era considerată drept o comoară, un odor tot atât de necesar şi de scump vieţii spirituale a călugărilor precum icoanele sfinţilor, vasele de cult şi veşmintele sfinte. Numai dispunând de literatura creştină necesară, într-o instituţie monahală putea fi oficiat serviciul divin în conformitate cu tipicul bisericesc: Sfânta Liturghie, Utrenia, Acatistul zilei, Ceasurile, Vecernia, Pavecerniţa (după cinare, Noptinda), Polunoşniţa (Mieznoptica) şi alte ritualuri creştine. Cărţile de cult şi cele duhovniceşti erau considerate ca o componentă importantă a patrimoniului locaşului sfânt.

În acest sens, fiecare obşte monahală se străduia să scrie, să copieze sau să cumpere cele mai instructive şi trebuincioase cărţi. Achiziţionarea unei cărţi era un eveniment de mare importanţă în viaţa fiecărui monah şi a comunităţii monahale. Biblioteca fiecărei mănăstiri se constituia din cărţile liturgice şi literatura de învăţătură religioasă.

O primă informaţie, de ordin general, despre biblioteca mănăstirii Curchi oferă istoricul Zamfir Arbore, care, la sfârşitul sec. XIX, menţiona sărăcia de carte de la această instituţie monahală 118
Istoricul, teologul şi omul de cultură Paul Mihail, întrun studiu publicat în perioada interbelică, descrie o serie de cărţi vechi ce se păstrau în biblioteca mănăstirii Curchi 119.

Cercetările sale în acest domeniu sunt rodul unei călătorii de documentare, întreprinsă în 1930, prin mănăstirile basarabene. Informaţiile furnizate de acest preot teolog completează contribuţia profesorului Ştefan Ciobanu şi a altor cercetători.
În continuare, propunem un registru al cărţilor bisericeşti vechi româneşti depistate în diferite perioade şi cu diferite ocazii în biblioteca mănăstirii. Însemnările marginale ale autorilor (feţe bisericeşti, negustori etc.) adaugă valoare acestor importante monumente de cultură scrisă.

1. Cazanii de prăznuire, la toate praznicele Domneşti ale lui Ilie Miniat. Tiparul Mitropoliei, 7250 (1742). La fila 3 v.: „Acest Meneet est(e) al mieu şi eu l-am vândut dumisale logof(ătului) Lupului ş fără de voe dumisale nimene să nu-l ia din mână, căci mi i-au făcut şi plată deplin şasă lei în mâinile mele. Erei Ioan Băte”. La fila 68 v.: „Acest Mineat este al mieu dreptu pe care l-am cumpărat de la preotul Ioan Băte ot Bohotin ce se află amu în Fundu Moşnii dreptu şasă lei care i-am dat şi banii plata deplin în mâna sa după cum singuru adeveriază la început cărţii în frunţă cu iscălitura sa în câteva frunză şi aşa vechiu l-am cumpărat 1781 le(t), Lupu log(o)f(ăt).

La fila 97 v.: „Să se ştii de când au pierit soarele în zilele pre luminatului şi pre înălţatului domnului nostru Mihail Constantin v(oie)vod, la velet 1793 avg(ust)”.
2. Ceaslov, Iaşi, 7305 (1797).
Primele file, jos: „Acestu Ceaslov este a preutului Nicolai din satul Davideni şi cu blagoslovenii au rămas ficiorului său preotului Iordachi tot din Davideni dăruit… de la Agapii, buna noastră. La anul 1858, martii 30”.
La fila 193, în continuare „Acest Ceaslov esti a preotului Nicolai şi au rămas întru pomenire fecioril(or) lui din sat Davideni, ţinut Neamţului”.
La fila 506: „Acest Ceaslov esti a răposat preut Necolai şi au rămas întru pomenire feciorilor lui Gheorghi dascal.
(1) 838, ghenar 26”.
La fila 507: „Întru această lună în 12 zile s-au pristevit fiul nostru Nicolai, prin ardire a marelui cori fiindu-i 8 ani.
Erei Nicolai. 1833, april 2”.
La fila 571, jos: „Să se ştie di când m-am herotonosit eu irodiacon Iordachi la anul 1837 di vlădică Atanasi di Sfinţei (Trei Ierarhi) din Iaşi”.
La fila 616, jos: „Di când au arsu Neamţu la let (1) 833”.
3. Evanghelie, Mănăstirea Neamţ, 1821.
La fila 1. şi în continuare „Această Sf(â)ntă Evanghelie s-au afierosit de cătră cuvioşia sa ieromonahul Venedict d(u)hovnic şi egumen Sf(i)ntei monastiri Secul şi de irodiaconul Sofronie Miclescu ca să fie a Sf(i)ntei monastiri Curchi, nestrămutată şi de nimeni neluată, spre a lor vecinică şi neuitată pomenire, la let 1822”.
4. Iubitorul de înţelepciune… de… Serghie Macreul… Iaşi, 1821.
5. Hronograf, Neamţ, 1837. La început şi în continuare: „1890. Această Sfântă carti esti a nastoiatelui Theodosie din schitul Suruceni, cumpărată cu douăsprezeci rubli argint di la Dimitri Ghibă din ţara Muntenească”.
6. Evanghelie, Mănăstirea Neamţ, 1858. La început, jos: „Această Sfântă evanghelie este a monahului Elefterii din Sf. mănăstire Săcul ci o firosăşti Sf(i)ntii mănăstiri Curchie, (pentru pomenirea) lui şi a neamului său. 1861, septemvri 15 zile”.
7. Ceaslov, Bucureşti, 1858. În tipografia Naţională a lui Iosif Romanov. Registrul cărţilor aflate în biblioteca mănăstirii, precum şi notele marginale făcute de unii posesori (şi totodată donatori) atestă circulaţia cărţilor româneşti în Basarabia aflată sub stăpânire străină şi confirmă continuitatea spiritului naţional în această margine a spaţiului locuit de români. Valoarea acestor
preţioase izvoare sporeşte şi prin faptul că din cauza războiului, a altor intemperii sociale şi naturale multe din aceste adevărate monumente de cultură scrisă s-au pierdut fără urmă.

Astăzi în biblioteca mănăstirii se mai pot găsi următoarele titluri de carte veche:
8. Antologhion, Bucureşti, Tipografia Mitropoliei, 1766.
9.Teodor Studitul, Cuvinte, Râmnic, Tipografia Episcopiei, 1784.
10. Ceaslov, Iaşi, Tipografia Mitropoliei, 1797.
11. Triodion, Bucureşti, Tipografia Mitropoliei, 1798.
12. Evanghelie, Sibiu, Tipografia lui Ioan Bart, 1806.
13.Ioan Damaschin, Descoperiri cu amănuntul a pravoslavnicii credinţe, Iaşi, Tipografia Mitropoliei, 1806.
14. Octoih, Râmnic, Tipografia Episcopiei, 1811.
15. Liturghie, Chişinău, Tipografia Exarhicească, 1815.
16. Biblia, Sankt Petersburg, Tipografia lui Nic. Grecea, 1819.
17. Molitvenic, Chişinău, Tipografia Exarhicească, 1820.
18. Evanghelie, Tipografia Mănăstirii Neamţ, 1821.
19. Liturghie, Chişinău, Tipografia Duhovnicească, 1837.
20. Penticostarion, Chişinău, Tipografia Duhovnicească, 1853.
21. Biblia, Sibiu, Tipografia Episcopiei, 1856–1858.
22. Ceaslov, Chişinău, Tipografia Duhovnicească, 1862.
23. Octoih, Chişinău, Tipografia Duhovnicească, 1862.
24. Triodion, Chişinău, Tipografia Duhovnicească, 1862.
25. Octoih mic, Sibiu, Tiparul şi editura lui V. Krafft, 1905.
26.Trebnic, Chişinău, Tipografia Eparhială, 1908.
27.Cărticica de rugăciuni pentru mireni, Chişinău,
Tipografia Eparhială, 1909.
28. Învăţături creştineşti, Chişinău, Tipografia Eparhială, 1911.
29. Prohodul Domnului, Bucureşti, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, 1912.
30. Slujba Învierii, Bucureşti, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, 1916

Extras din  Mănăstiri şi schituri din Republica Moldova, Chișinău 2013.

Sursa: http://manastireacurchi.md/traditii-legendare/