Binecuvântaţi şi nu blestemaţi…

Părintele Porfirie spunea că părinții sunt datori să fie foarte atenți la felul în care se adresează copiilor lor. Ei trebuie să-i binecuvânteze, nu să-i blesteme sau să-i certe, căci fiecare om care binecuvintează răspândește binele, iar fiecare om care binecuvintează, iar fiecare om ce blestemă răspândește răul.. Și a dat Părintele și un exemplu pe care el însuși îl cunoștea din viața reală:

Odată, copilul unei mame s-a dus la joacă, deși mama îl rugase să ducă măgarul la câmp. Când s-a întors acasă, mama toată numai nervi, l-a blestemat în toate felurile grosoloane care le ies din gură oamenilor nesăbuiți și fără legătură cu Biserica.

Atunci, copilul a luat măgarul și a plecat. Pe drum, a căzut de pe măgar, s-a lovit rău cu capul de o piatră și a murit. Niște trecători l-au găsit și l-au dus acasă. Când l-a văzut mama lui, își smulgea părul din cap, dar degeaba, răul fusese deja făcut. De aceea, și binecuvântarea atrage binele, iar blestemul atrage răul, nenorocirea, nefericirea.