Biserica și activitatea ei religioasă, nu trebuie pusă pe același cântar cu toate instituțiile și activitățile laice

ADRESARE CĂTRE AUTORITĂȚILE STATULUI ȘI INSTITUȚIILE DIN DOMENIUL SĂNĂTĂȚII

Săptămâna trecută, mai exact pe 22 septembrie, Comisia Națională Extraordinară de Sănătate Publică, a emis mai multe hotărâri, în contextul, ca și cum a riscului sporit de răspândire a infecției provocate de virusul SARS-CoV-2 și în scopul asigurării unui grad adecvat de pregătire și răspuns la infecția COVID-19, în conformitate cu recomandările actualizate ale Organizației Mondiale a Sănătății, privind considerentele pentru implementarea sau ajustarea măsurilor de sănătate publică în contextul COVID-19.

Una din acele hotărâri luate, a 12-a la număr, care cuprinde 13 subpuncte, este ca și cum, ar zice ei, pentru bisericii, dar de fapt acea hotărâre este împotriva Bisericii, cum au fost multe asemenea până în prezent. Și veți vedea, și nădăjduim că veți și înțelege de ce spunem aceasta.

De la început vreau să specific faptul că acest material lămuritor și această atitudine mărturisitoare o i-au în apărarea creștinilor, slujitorilor și a bisericilor din cuprinsul Episcopiei de Ungheni și Nisporeni, ce încorporează raioanele Ungheni, Nisporeni, Hîncești și Călărași. Și aceasta o fac în virtutea chemării mele sfinte de Ierarh, de păstor duhovnicesc al acestei Eparhii, ce conșteintizez deplin datoriile mele arhipăstorești, dar și pericolul abătut asupra sfintei noastre Biserici, prin amestecul unora care, mă văd nevoit să  spun tranșant, nu au nimic comun cu rânduielile bisericii și adevărata trăire creștină.

Unii care urmăresc îndeaproape activitatea noastră eparhială, probabil au văzut și știu că personal, din numele păstoriților mei, am luat prin scris poziție împotriva tuturor acelor hotărâri și recomandări, care lovesc biserica și credincioșii ei, de la începutul pandemiei Covid-19. De aceea s-ar crede sau ar zice că nu mai este nevoie de un alt comunicat asemănător, deoarece în mare parte hotărârile luate recent de Comisia Națională Extraordinară de Sănătate Publică, sunt cele cu care ne-am mai întâlnit în perioadele pandemice precedente. Însă așa cum am spus-o în repetate rânduri, ori de câte ori se vor lua legi și hotărâri cu iz jignitor la adresa Bisericii și a sfințeniei ei, tot de atâtea ori voi riposta în duhul părinților de altă dată, când Biserica era atacată.

Și ar mai zice poate unii, hotărâri, care într-un fel sau altul nu convin, s-au luat și împotriva activităților firești la cam toate instituțiile și segmentele de activitate. Dar să lămurim și aici ceva, unu: fiecare să-și apere segmentul său de activitate, și doi, care este mai important decât primul, nu putem și nu trebuie să punem Biserica și activitate ei religioasă, care prin excelență este sfințitoare, pe același cântar cu toate celelalte instituții. Or, „Biserica este Sfântă, deoarece a fost întemeiată de Hristos”, așa ne spune Biblia și Sfinții Părinți. De aceea, așa cum spunea un mare duhovnic, din zilele noastre, din Muntele Athos: „În treburile Bisericii și activitatea ei, trebuie să se implice doar cei cu profunde cunoștințe teologice și cei cu trăire adevărat creștină”. Și acum întrebăm, fără a jigni pe cineva, doar ca să știm: „În Comisiile de Sănătate Publică și în ministerul de resort câți teologi sunt, câți oameni cu trăiri creștine, câți dintre ei frecventează cu regularitate Sfânta Biserică și Slujbe ei?” Și dacă asemenea oameni nu se întâlnesc la masa unde se i-a hotărârile menționate mai sus, oare de ce se pronunță atât de direct și tranșant asupra unor lucruri despre care nu au cunoștință și nu înțeleg necesitatea, rolul și importanța Bisericii și a lucrării ei sfințitoare, vindecătoare și mântuitoare? Și dacă noi Biserica nu ne amestecăm în „bucătăria” medicinei, și nu dăm careva indicații cum trebuie un medic să se comporte în spital sau în sala de operații, și cum trebuie să facă o operație, și cu ce fel de medicamente să fie tratați pacienții, și cu ce instrumente (de metal sau de plastic) să facă o intervenție oarecare, de ce ei, cei care emit legi sfidătoare în adresa Bisericii, își permit să intervină cu tot felul de recomandări, în privința la cele mai tainice lucrări ale Bisericii?

Analizând situația de astăzi cu privire la atitudinea ce o au anumite comisii față de Biserică și activitatea ei religioasă și aruncând o privire peste istoria Bisericii în general, m-am înspăimântat să constat un lucru ce trebuie să-l spun. Și repet, nu este o înjosire la adresa cuiva, este o tristă și dureroasă constatare. Și anume, Biserica în multe perioade ale existenței ei a fost prigonită de oameni păgâni. Dar niciodată, cel puțin nu am întâlnit undeva scris ca păgânii să dea indicații cum trebuie un lucru făcut în biserică, de exemplu, cum să ne împărtășim, cum să sărutăm sfintele icoane, cum trebuie săvârșită o înmormântare, etc.. Și aici aș aminti un cuvânt de-al sfântului Lavrentie al Cernigovului: „Să închizi sau să distrugi o biserică evident că e păcat mare, dar e și mai mare păcatul ca să batjocorești cele sfinte, care se săvârșesc în biserică”. Or, faptul că ni se indică cum să ne împărtășim, cum să sărutăm sfintele icoane, cum să mergem la biserică, e o blasfemie totală a celor sfinte.

Îmi aduc acum aminte de un cuvânt al Cuviosului Serafim Rose, un sfânt contemporan, trecut la veșnicie în 1982, care parcă se referă la vremurile noastre: „Neortodocșii care nu se împărtășesc cu Sfintele taine și nu participă la viața activă a Sfintei Biserici, nu pot înțelege lucrările tainice și folositoare ale Bisericii. De aceea se străduiesc mulți dintre ei ca să explice lucrările și evenimentele Bisericii sub aspect politic”. Or, tocmai acest lucru îl fac astăzi membrii comisiilor de sănătate, explică tot prin prisma politicului și a socialului, dar nu și a duhovnicescului.

Noi nu spunem că nu există boală, noi nu spunem că nu e nevoie de igienă corespunzătoare și anumite măsuri de protecție. Desigur că ne-am conformat și ne conformăm anumitor recomandări, care nu atentează la sfințenia bisericii și nu aduce blasfemie. Dar e total greșit ca din cauza bolii să ne îndepărtăm de Dumnezeu și Biserică. Însuși Hristos spune la un moment dat, în capitolul 24 al evangheliei după Matei, când vorbea de căderea omenirii de la sfârșitul veacurilor că „vor fi boli și ciume”. Și nu ne spune Hristos ca în aceste situații să ne îndepărtăm de El, ci din contra, să ne apropiem de El și de sfințenie prin pocăință. De aceea nici într-o altă perioadă pandemică, din istoria omenirii, bisericile nu erau închise, lumea nu era îndepărtată de la sfintele slujbele. Căci se înțelegea rolul și importanța Bisericii, prin rugăciunile și slujbele ei de dobândirea sănătății, tocmai în asemenea situații de grea încercare prin boală. Și apropo, Cuviosul Paisie Aghioritul spune: „Prezența bolilor și a epidemiilor la scară largă, adică în întreaga lume (așa cum e și astăzi), vădește tristul fapt că nu un om, doi sau trei, ci întreaga omenire se îndepărtează sau chiar e îndepărtată de Dumnezeu. Iar prin boală Dumnezeu, ca printr-o funie, ne trage de la pierzare, spre limanul mântuirii”. Cât de clar spune Sfântul Paisie, dar cât de greu înțeleg unii că prin boală omul este chemat din nou la Tatăl Ceresc pe care l-a părăsit. Și cum putem veni și ajunge la Dumnezeu, decât dacă nu prin biserică și slujbele ei. Or, tocmai de la acestea ne împiedică, pretinșii binevoitori ai omenirii, care cică îi doresc grabnica însănătoșire omului. Însă departe de Dumnezeu, de Biserică, de Sfânta împărtășanie, de sfintele icoane și moaște, nu avem cum să ne facem sănătoși. Oare nu tot așa e și din punct de vedere medicinal, dacă stai departe de spital, de medicamente, de doctor, mai ajungi sănătos sau ți se agravează starea de sănătate cu totul? Deci, stimați membri ai comisiilor de sănătate, vreți omenirea sănătoasă sau bolnavă? Că după acțiuni și din recomandări arătați contrarul.

Da, știm că în perioada de când omenirea se confruntă cu acest virus, au trecut la cele veșnice și unii slujitori, fiind infectați cu Covid-19. Dar suntem convinși că acești slujitori s-au îmbolnăvit anume în biserică? Și noi suntem conștienți de faptul că nu e nimeni scutit de o eventuală îmbolnăvire. Dar oare Biserica e locul cel mai contagios? De ce concerte și manifestații diferite sunt permise? Ele nu prezintă pericol de infectare? Oare numai prezența la slujbele bisericești și rânduielile sfinte, după părerea unor „experți” reprezintă un pericol pentru sănătatea publică?

Și din rândul cadrelor medicale au trecut la Domnului tot din cauza virusului dat, dar spitalele nu s-au închis și nu s-a restricționat cumva activitatea medicală din spitale. Oare de ce să se restricționează activitatea religioasă a bisericilor, dacă chiar și poate cineva s-a îmbolnăvit dintre slujitori? Cum poți crede că Biserica, icoanele și mai ales Sfânta Împărtășanie pot îmbolnăvi, când ele reprezintă surse dătătoare de viață și de vindecare. Cum oare putem crede că Împărtășania duce la moarte și îmbolnăvire, când Hristos este viață și, nu moarte?

Biserica, niciodată nu a stat deoparte când oamenii sufereau de boli sau diferite epidemii – ciumă, holeră, lepră, etc. – ce se abăteau asupra societății. De aceea în uzul liturgic bisericesc se întâlnesc slujbe și rugăciuni pentru cei bolnavi. Ca să nu mai vorbim și de faptul că primele spitale, prototipul spitalelor de astăzi, au fost întemeiate de Sfântul Vasile cel Mare, iar mulți sfinți au fost chiar medici erudiți – Sfântul Ierarh Luca al Crimeii, Sfinții Mucenici Pantelimon, Cosma, Damian, cât și alții.

Trebuie să spunem și faptul că boala și apariția unei epidemii, reprezintă în sens duhovnicesc un examen, prin care se vădește credința noastră în Dumnezeu; prin care se vădește dacă avem încredere în puterea Lui de ajutorare; prin care se vădește dacă mai credem în puterea sfintelor rugăciuni, a sfintelor slujbe și Sfintelor Taine. Or, recomandările date recent, ca și cele anterioare, vizavi de Biserică și activitatea ei, vădesc faptul că necredința și îndoiala în puterea de ajutorare a lui Dumnezeu și a Sfinților Lui, e înrădăcinată puternic în inima și conștiința multora.

Sfântul Nectare, dar și alți sfinți părinți spun la unison că: „vindecarea deplină a omului are loc anume în biserică”. Și mai mult decât atât, Tanya Luhrmann, renumit profesor și cercetător antropolog la Universitatea Standford, din California, SUA, într-un studiu spunea, fiți atenți: „Frecventarea bisericii generează efecte benefice asupra sănătății. Stimulează sistemul imunitar, reduce tensiunea arterială și îmbunătățește alte componente ale organismului uman”. Deci vedem că nu doar Biblia și știința teologică vorbește de beneficiul frecventării sfintelor biserici, ci și știința laică. Dar trebuie înțeles corect și acest aspect, nu doar simpla venire la biserică ne vindecă de neputințe și boli, ci este nevoie de credință. Mântuitorul Hristos în majoritatea cazurilor când a săvârșit vreo minune, vindecând pe cineva, spunea: „Credința ta te-a vindecat…” (Matei 9, 22).

Așadar, concluzionând spunem că nu suntem de acord cu noile hotărâri și recomandări care denigrează biserica și sfințeniile ei. Nu suntem de acord și condamnăm vehement faptul că oameni străini de Biserică și tainele ei, hotărăsc cum trebuie înfăptuite unele lucrări sfinte și mântuitoare în Biserică.

Trebuie să se înțeleagă odată și pentru totdeauna, la noi Biserica nu are legătură cu statul. Nici statul să nu se implice în activitatea Bisericii, nici biserica în treburile statului. Așa că statul, prin reprezentanții săi de conducere, să întreprindă măsuri benefice în segmentul lor de activitate, iar Biserica prin ierarhii și slujitorii ei, să înfăptuiască, așa cum prevede tradiția și rânduielile ei de veacuri, tot ce este sfânt, folositor și mântuitor pentru omenire, precum le-au înfăptuit toți înaintașii noștri, inclusiv și pe timpurile de ciumă, holeră și alte epidemii care se abătuseră uneori peste omenire. Și să nu credeți că noi nu avem grijă și de sănătatea oamenilor. Și noi ne îngrijim corespunzător de niște norme sanitare. De aceea vă rugăm să ne lăsați pentru a dirigui noi treburile și activitățile în Biserică.

Cred că în asemenea situații e nevoie de un dialog constructiv, de o conlucrare între reprezentanții Bisericii și autoritățile publice centrale sau măcar locale. Și o colaborare amiabilă cu siguranță va da și roade.

Să privim și sub alt aspect situația, unele sate nu au nici școală, nici grădiniță, nici altă instituție și dacă le mai interzicem oamenilor să vină la biserică, oare nu credeți că vor lua ca majoritatea drumul pribegiei? Oare asta ne dorim?

Ne rugăm ca Dumnezeu cel Atotputernic și Atoateștiutor să dea tuturor cuget luminat și bună înțelegere a lucrurilor duhovnicești cum trebuie ele înfăptuite ca să fie Lui spre bucurie, iar nouă, omenirii spre folos și mântuire.

Cu multă durere sufletească și dragoste creștină

PETRU,

Arhiepiscop de Ungheni și Nisporeni

Sursa: https://episcopia-ungheni.md/