Blagoslovire de Sus
11:39, marți, 28 mai, 2019 | Cuvinte-cheie: blagoslovire, poezie crestina, traian vasilcau
Morții ai înviat și te-au uitat
Urmașii celor înviați cîndva.
Călugăr sfînt, eu nu te pot uita,
Deși privirea ta nu mi s-a dat.
Domnul Hristos te întîlnea cu vești,
Mere Măicuța Lui îți aducea
Și trei prescuri, și temnița surpa
Ca să fii liber iar și să-I slujești.
Doi îngeri într-o zi, cu mult alai,
Pînă-n cerul al nouălea te-au dus.
Iarnă era, struguri pe blid ți-au pus
La Scaunul lui Dumnezeu din Rai.
Era chiar ziua lui Iisus atunci
Și tu, copil, primeai daruri cerești
Din mîna îngerilor, să-i trezești
Pe înrobiții necuratei munci.
Înger în trup de om, Preasfinte,-ai fost.
Prin post și rugăciune cuvioasă,
Cu ceru-ntreg te așezai la masa
Și-n el aveai întruna adăpost.
Cu o trăsură și doi cai din zare
Domnul Hristos venea-n ograda ta.
Îngenuncheai, prinzînd a-I săruta
Picioarele, în semn de prosternare.
Caii cei murgi erau cuminți de tot,
Stăteau și-L așteptau fără-a se duce.
Pe fruntea lor era cîte o cruce,
Taină cerească le-nflorea pe bot.
O, te blagoslovea Domnul de Sus
Și masă întinzînd drept mulțumire,
În straie de călugăr,
El ți-a spus Că de la cina tainică Iisus
Vin n-a gustat, nici nafură subțire.
De-mpărăția Veșnică-ți vorbea,
Timp îndelung îl ascultai, stingher,
Și în trăsură-apoi s-a dus în cer,
Iar tu îl tot priveai cum dispărea.
Dintr-o icoană cu nădejde plină
De bucurie chipu-I cuprindeai
Și lîngă tine-n grabă ne chemai
Să ne împărtășim dintr-o Lumină!
Traian Vasilcău