Header image

Bunătatea lui Dumnezeu

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Vasilie cel Mare

Cum voi fi împreună cu Iov, eu, care n-am primit, cu mulţumire, necazul ce mi s-a întâmplat? Cum voi fi împreună cu David, eu, care n-am avut ca el, îndelungă răbdare, împotriva vrăjmaşului? Cum, iarăşi, voi fi cu Daniil, eu, cel ce n-am căutat pe Dumnezeu, cu înfrânarea cea de-a pururea şi cu rugăciunea cea iubitoare de osteneală? Cum voi fi cu fiecare dintre Sfinţi, eu, cel ce n-am umblat pe urmele lor? Cine este atât de nesocotit cârmuitor de nevoinţe, ca să încununeze pe cel biruitor, la fel cu acela care nu s-a nevoit nicidecum? Care cârmuitor, la împărţirea dobânzilor cheamă pe cei care nici nu s-au arătat la război, răsplătindu-i ca pe cei ce au biruit?

Bun este Dumnezeu, dar este şi drept. Şi El va da celui drept răsplătirea, cea după vrednicie, precum este scris: „Fă bine Doamne, celor buni şi celor drepţi cu inima; iar pe cei ce se abat pe căi nedrepte, Domnul îi va duce cu cei ce lucrează fărădelegi”(Ps.124,5). Este milostiv, dar şi drept judecător. El iubeşte milostenia, dar şi dreapta judecată. Drept aceia, zice: „Mila şi judecata voi cânta Ţie, Doamne.” Ştii doar, a cui este mila. Fericiţi, zice Domnul, cei milostivi, că aceia se vor milui.

Vezi, dar, că El, cu socotinţă, primeşte milostenia. Că nu fără dreptate miluieşte şi nici nu judecă fără milostenie. Că nemilostivă este judecata, pentru cel ce n-a făcut milă. Că milostiv şi drept este Domnul. Drept aceea, să nu-L cunoaşteţi pe Domnul numai pe jumătate. Cel ce face să răsară soarele, Acela osândeşte şi la pierderea vederii. Cel ce dă ploaie, Acela plouă şi cu foc. Acelea, de mai înainte sunt semnele bunătăţii, acestea, semnele dreptăţii. Pentru acelea, să-L iubim, iar pentru acestea, să ne temem. Iar, după învârtoşata şi nepocăita inimă a ta, îţi aduni, ţie însuţi, mânie pentru ziua mâniei. Că nu pot să se mântuiască cei ce nu fac fapte bune, după poruncile lui Dumnezeu. Iar, a trece cu vederea ceva din cele poruncite, nu este fără de primejdie. Amară este cârmuirea, fiindcă ea ne aşează pe noi, ca pe nişte judecători ai întemeietorilor legii, ca, pe unii, să-i rânduim după lege, iar, pe alţii, să-i slobozim. Adaugă, la grija ta, şi sfatul acesta de obşte, trăirea nevoitorilor Ortodoxiei, pe care o cinstim, ca pe o ajutătoare la păzirea poruncilor Evangheliei, ca să nu piardă nimic din cele poruncite. Căci, se cade, ca desăvârşit să fie omul lui Dumnezeu, precum este scris, ca, prin toate poruncile, să se desăvârşească măsura creşterii lui Hristos în noi. Drept aceea, şi în dumnezeiasca Lege scrie: „Deşi vita cea vătămată este curată, nu este, însă, primită ca jertfă lui Dumnezeu.” Deci, numai cu osteneală se va afla măsură împlinirii, după făgăduinţa Domnului nostru Iisus Hristos, prin învăţătura şi povăţuirea Sfântului Duh. Aşa, şi nouă, asemenea, nevoinţă ne trebuie, când ne lenevim, spre îndreptare şi petrecem, fără strădanii, la păzirea celor date nouă, spre împlinire. Drept aceea, a zis Domnul: „Cuvântul pe care L-am grăit, acela vă va judeca pe voi în ziua cea de apoi.” Că sluga, care nu ştie voia stăpânului său, şi face celei vrednice de bătaie, se va bate mai puţin, dar cel ce a ştiut şi n-a făcut, acela se va bate mult.

Să ne sârguim, deci, acum, spre lucrarea cuvântului celui fără de prihană, ca roditoare să ne fie nouă învăţătura. Şi, aşa, luând aminte cu trezire la cele grăite în Scripturi, să ne sârguim a scoate la lucrare şi sporire dumnezeieştile cuvinte. Că nu ştim în care zi sau ceas va veni Domnul nostru.

 

Din Proloage

Contact Form Powered By : XYZScripts.com