Când celălalt nu te „înghite”

Să nu caute nimeni numai ale sale, ci fiecare şi ale altuia (Fil.2,4).

Ci fiecare dintre noi să placă aproapelui său, la ce este bine spre zidire (Rom.15,2)

Să zicem că n-ai ură faţă de nimeni, că-i ubeşti pe toţi oamenii, însă ştii că o rudenie de-a ta a interpretat greşit careva gesturi de-ale tale şi nu te mai „înghite”. Tu-l iubeşti, dar el are probleme cu tine. Dacă te interesează problema mântuirii sufletlui lui (vai de tine dacă nu-ţi pasă!), va trebui să faci ceva să scoţi ura din inima lui şi să-l salvezi. Cuvintele „eu nu greşesc, să vină să discutăm” arată un suflet rece, indeferent faţă de mântuirea aproapelui. Aşadar, nu te culca pe-o ureche, ci fă ceva! Fratele tău este bolnav, este în primejdie să moară, să fie dus în iadul veşnic.

„Hristos, doreşte, îţi cere (ţie, celui nevinovat!) să alergi în întâmpinarea celui vinovat, a fratelui tău bolnav şi să te împaci cu el (v, Matei 5,23-24 şi Matei 18,15), pentru că vinovatul nu are ochi să te vadă.”  (Sf. Ioan Gură de Aur).

Tu însă, dispreţuind porunca dumnezeiască, aştepţi ca cel vinovat să înceapă. „Oh, omule, dacă aştepţi să-ţi vorbească celălalt n-ai făcut nimic însemnat, ci dimpotrivă, ai căzut duhovniceşte! Dacă tu îi vorbeşti cel dintâi, Dumnezeu te va lăuda! Şi ce este mai minunat decât aceasta? Şi ce este mai vrednic de râs să aştepţi de la celălat să aştepţi de la celălat să se grăbească către întâlnirea cu tine?

Ce este mai rău decât nesimţirea aceasta? Ce slavă deşartă, ce trufie? Îmi vei zice: vrăjmaşul meu este netrebnic, viclean, desfrânat, neîndreptat, cum să-i vorbesc? Orice vei spune, vrăjmaşul tău nu este mai rău decât netrebnicul Saul, care a căutat să-l ucidă pe David, dar David i-a vorbit cel dintâi (v. Regi 24,9). Cel puţin pe tine vrăjmaşul nu te vânează să te ucidă.”  (Sf. Ioan Gură de Aur).

Extras din Arh. Vasilios Bacoianis „Nu te mai suport!!, Editura Tabor, Bucureşti, p. 106-107