Când începe mântuirea omului?

Mântuirea începe atunci când voinţa lui Dumnezeu se întâlneşte cu acordul omului. Dacă voia noastră es­te împotriva voii lui Dumnezeu, atunci avem de dus o cruce grea, pătimim.

Ce înseamnă să trăieşti după voia lui Dumnezeu? Trebuie să reţinem că fără voia lui Dumnezeu niciun fir de păr nu cade de pe capul omului. Drept aceea, primiţi toate ca din mâna lui Dumnezeu. Să presupunem că cineva ne-a jignit; noi nu trebuie să ne supărăm, ci să spunem: „Domnul mi-a dat asta pentru răbdare, căci El a spus: «prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre» (Luca 21, 19). Cel ce va răbda până la sfârşit, acela va fi mântuit”.

Iar dacă nu vom răbda, ci vom lovi în aproapele nostru, răzbunându-ne, vom pătimi şi ne vom chinui dupa aceea; vom deveni răi şi nu ne vom mai putea controla. Mulţi oameni se aduc pe ei înşişi într-o situaţie disperata din cauza vieţii nedrepte pe care o au şi, astfel, ajung în spitale sau chiar se sinucid. Trebuie să luăm aminte că suntem chemaţi în aceasta lume pentru a ne pregăti veşnicia, pentru a intra în viata veşnică de fericire. Dar pentru curăţirea sufletului trebuie să muncim mult, să smulgem din rădăcină toate patimile şi păcatele: ura, supărarea, gelozia... Şi atât de multe sunt aceste patimi, încât nu pot fi numărate. Cum să luptăm cu ele? Mai înainte de toate trebuie să vedeţi care este patima ce vă roade cel mai mult şi „declaraţi-i război”. Atunci când veţi fi biruit această patima, pe celelalte le veţi îndepărta mai uşor…

Odată a venit la noi o cunoştinţă care era foarte suparată: plângea, blestema chiar. Şi, încercând să o linistim, am întrebat-o: „Ce s-a întâmplat, de ce eşti suparată?”

Apoi am găsit pentru ea cuvinte bune, blânde. După ce ne-a spus despre ce era vorba, s-a mai liniştit. Astfel trebuie să ne liniştim şi noi sufletul atunci când nu are pace. Dacă sufletul e într-o astfel de stare, spune-i: „De ce eşti necăjit, te-a supărat ce­va?”

Domnul îţi va ierta toate păcatele. Atunci de ce să nu-i ierţi şi tu pe aproapele? Insuşi Domnul spu­ne: „...cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura” (Matei 7, 2). Atunci când ne vom judeca pe noi înşine, când ne vom aminti de păcatele noastre vom şti că „Domnul ne «rabdă»; de ce să nu-i «răbdăm» atunci şi noi pe aproapele nostru?!”

Părintele Ambrozie Iurasov,  Îndrumar creștin pentru vremurile de azi. Convorbiri cu Părintele Ambrozie. vol. 1, Editura Sophia, București, 2008