Când ne împărtăşim, să ne-mpărtăşim ca şi când ne-am împărtăşi ultima dată, ca şi când mâine am muri…

Așa cum Dreptul Simeon L-a primit în braţe pe Hristos, să-L primim şi noi nu în braţe, ci în noi, în inima noastră, în mădularele noastre, în sângiuirile noastre, sub forma Pâinii şi a Vinului, Trupul şi Sângele lui Hristos, cum zicem la rugăciunile dinainte de Împărtăşanie.

Pentru aceea tot facem Sfânta Liturghie; pentru că, de fiecare dată la Sfânta Liturghie, Iisus Hristos iarăşi Se răstigneşte şi iarăşi ni Se dăruieşte, în Sfânta Împărtăşanie, împărtăşindu-se în chip nevăzut de darurile lui Dumnezeu.

De aceea, când ne împărtăşim, să ne-mpărtăşim ca şi când ne-am împărtăşi prima dată, ca şi când ne-am împărtăşi ultima dată, ca şi când mâine am muri, cu atâta cutremur şi credinţă şi dorinţă de unire cu Dumnezeu.

Din Preot Nicolae Tănase, Să nu-L răstignim iarăşi pe Hristos, Editura Agaton, Făgăraș, 2011, p. 27