Când vine seara

18:22, luni, 5 aprilie, 2021 | Cuvinte-cheie: poezie, poezie crestina, poezie religiosa, Toma Coca

„Cine nu se roagă dimineaţa şi seara, cine nu-şi face vreme de Dumnezeu, acela poate să ştie că nici n-are Dumnezeu. Dacă ai Dumnezeu, nu poţi ocoli pe Dumnezeu. Trebuie găsită vreme anume pentru Dumnezeu (5-10 minute dimineaţa şi seara). Trebuie să găseşti timp şi pentru Dumnezeu aşa cum găseşti pentru atâtea lucruri pe care le faci. Să stai în faţa lui Dumnezeu cu atitudine de credinţă, în picioare, în genunchi, aşa ca să ştii că vorbeşti cu Dumnezeu. Nu oricum.”
Părintele Teofil Părăian

***

Când vine seara

Când vine seara, Te caut Domn iubit,
Despic cu privirea zarea și stelele pe rând.
Când vine seara, cerul în brațe-l strâng,
Cuprind tot Universul cu al meu gând,
Când vine seara, vorbesc, știu că mă auzi;
Când vine seara, mă rog să nu mă uiți.

Privesc zarea când vine seara,
Cerul, luminile aprinzând,
Își trage-ncet mahrama
Cu steluțele-i strălucind;
Iar eu, o umbră-n vânt.
Ziua-i lumină, negură-noaptea.
Alerg aici jos, pe pământ,
Vreau să ating zarea.

Sunt picurul de apă,
În vadra pământului.
Sunt praful de pe cumpănă,
Sunt bobul nisipului.
Sunt firul de iarbă verde,
În zori viu-n-apus secat,
Sunt floarea ce cade,
Atunci când vânturi bat.

Doamne, m-ai chemat,
Să-mi dai mântuirea,
Ai venit, de mână m-ai luat
Turnat-ai mângâiere,
Astăzi cu drag Îți cânt:
”Slavă, stăpân din veșnicie,
Căci Doamne, Te-ai îndurat,
De-un păcătos ca mine.”

Toma Coca