Cărţile şi milostenia duhovnicească

Mult folos află creştinii care se ostenesc citind cărţi duhovniceşti. Citirea îndelungată le va fi socotită o nevoinţă, mai ales atunci cînd este însoţită de rugăciune şi de urmarea faptelor bune care ne sunt puse înainte.

Şi după ce terminăm de citit o carte care ni s-a părut deosebită, să o împrumutăm şi altora. Sau, dacă putem, chiar să le-o dăruim celor pe care cele scrise i-ar putea ajuta. Să nu credem că ajutorarea aproapelui se mărgineşte numai la mîncare şi îmbrăcăminte. Nu, hrana duhovnicească este cu mult mai importantă. Să îi ajutăm pe alţii cît ne stă în putinţă şi Dumnezeu care a primit cei doi bani ai văduvei va primi şi mica noastră „jertfă”.

Păcate avem cu toţii şi ca să ne ridicăm ne poate ajuta mult o carte bine scrisă. Şi ajutîndu-i pe alţii să se ridice şi punîndu-le înainte o carte se zidesc mai mult decît dacă ar auzi neputincioasele noastre cuvinte, nu mică va fi răsplata noastră. Şi chiar preoţilor – care poate că fiind prinşi cu atîtea treburi nu mai au timp să caute prin librării – le-am putea dărui cîte o carte.

Ca să nu mai vorbim despre cei căzuţi în erezie: ce îi poate ajuta mai mult decît expunerea învăţăturii ortodoxe? Să dăruim cît mai multe cărţi, să dăruim cît mai multe pîini duhovniceşti. Că hrănindu-se alţii şi noi ne vom sătura…

din învăţăturile ieromonahului Bartolomeu de la Ţigăneşti

Extras din Dărâmarea idolilor, Danion Vasile, Editura Credinţa noastră, 2001