Cât de mult aţi pus harul în mişcare pentru mântuirea voastră?

Avem marele avantaj că suntem foarte iubiţi de Dumnezeu, iubiţi dincolo de închipuirea omenească şi îngerească. Deci nu ne va lăsa…

Dar să ne găsească Dumnezeu în mişcare. Să ne găsească pe poziţie; ne ajută, ne ţine de mână să ajungem la „Ierusalim”. Dacă nu eşti pe şoseaua care duce la Ierusalim, nu te mai ţine de mână, că eşti pe un drum lăturalnic. Dacă eşti în mişcare, Dumnezeu te ajută. Pentru că nu a zice, ci a mişca înseamnă a ajunge!

Deci nu doar să zici că vrei să faci cutare lucru, ci să mişti să-l faci şi atunci te ajută harul: când ai început să păşeşti! Te-ai oprit, s-a oprit şi harul. Dai voinţă, iei putere! Dar dacă dai voinţă la fiecare pas, viaţa ta e o curgere continuă, pentru că e o curgere continuă de har.

Din Arsenie Papacioc, Veşnicia ascunsă într-o clipă, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia 2004, p. 134