Cât mai sunt oameni care vor să se mântuiască, nu vine sfârşitul lumii

Sfârşitul lumii este o taină, care îi aparţine lui Dumnezeu. Sfârşitul lumii va fi când se va plini lumea de sus.

După cum spune Sfântul Simion Metafratul, dacă nu mă înşel. Lumea aceasta pe care o cunoaştem se va sfârşi când se va abate cu totul de la scopul pentru care a fost creată de Dumnezeu. Dar atât timp cât – cum frumos spune părintele Dumitru Stăniloae în „Teologia Dogmatică” – sunt mulţi oameni care vor să se mântuiască, e semn că Dumnezeu nu va pune sfârşit lumii acesteia. Pentru că Dumnezeu, în bunătatea şi milostivirea Lui, nu răpeşte nimănui dreptul la mântuire. Atâta vreme cât vreau să mă mântuiesc, Dumnezeu îmi dă răgazul să o fac prin rugăciunile şi ostenelile mele. Mă aşteaptă. Sunt „profeţii” despre sfârşitul lumii? Or fi, dar noi trebuie să ne încredem numai în cuvântul lui Hristos, Mântuitorul, care ne-a spus: „Despre ziua şi ceasul acela nimeni nu ştie, ci numai Tatăl”.

Sfânta Scriptură vorbeşte despre semnele sfârşitului: propovăduirea Evangheliei la toată lumea, răcirea credinţei, abia se va mai găsi credinţă pe pământ… Dacă citim superficial ceea ce credem că sunt semnele Apocalipsei, ne putem înşela. Pentru că nu ştim nici câtă credinţă mai este pe pământ, nici dacă toţi oamenii au auzit despre Hristos… Şi nu putem să fixăm data celei de-a doua veniri a lui Hristos.

E o prea mare îndrăzneală a creaturii să fixeze programul Creatorului.

Cei care propovăduiesc apropiata venire a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, dau dovadă de semeţie.

Sfatul meu este să ne plecăm smeriţi înaintea prea bunului Dumnezeu şi, dacă El va vedea la noi smerenie, bunătate, dragoste şi comuniune, sunt convins că nu va pune capăt curând acestei lumi. Dacă însă între noi nu va mai fi dragoste, unitate iar aproapele ne va fi departele, atunci va fi sfârşitul.

Arhim. Melchisedec (Velnic)

(extras din Formula As nr.  909, din 12 – 19 Martie 2010)