Ce este Biserica?

Biserica este loc de adunare a celor Cerești și celor pământești. Ne naștem pe pământ pentru cer. Cei care și-au trăit veacul trec de aici în celălalt veac și, petrecând acolo, fie cer ajutorul nostru, fie devin ei înșiși în stare să ne ajute. Atât una, cât și cealaltă presupun că trebuie să fie un loc aparte unde noi, cei pământești, să avem împărtașire cu cei Cerești. Locul acesta este tocmai biserica.

Aici îi pomenim pe părinții și frații noștri și tot aici îi chemăm pe sfinți, pe ajutorii noștri cei proslăviți. Aici se pogoară sfinții la noi, după cum arată experiența de veacuri, și lucrarea rugăciunilor pe care le săvârșim aici, în biserică, împărtășire tainica, duhovnicească, dar nu mai puțin lucrătoare,alcătuim cu toții o singură obște, armonios întocmită, spre care caută cu milostivire și de care Se veselește cu bunătate Tatăl nostru Ceresc cu toate puterile Cerurilor.

Biserica e menită luminării, vindecării, hrănirii și împărtășirii duhovnicești, stăruiți-vă să mergeți la biserică în așa fel încât în ea, cu adevărat, să vă luminați cu înțelepciunea duhovnicească, să vă vindecați bolile sufletești, să vă hrăniți duhul însetat cu harul Ceresc și să vă înălțați până la împărtășirea cu sfiții și cu toți cei plecați de aici întru buna credință.

Oamenii merg la biserică pentru a primi puteri; primesc puteri ca să lucreze cu ele, iar lucrarea trebuie săvârșită potrivit puterilor. Să aveți râvnă nu numai pentru a îndeplini toate câte se cuvin în biserică, ci și pentru a vă arăta plini de toată virtutea și dincolo de pragul bisericii: pentru a fi blânzi, iubitori de pace, urâtori de certuri, treji, harnici, iubitori de a vă ajuta unii pe alții, curați, îngaduitori, răbdători, smeriți – pe scurt, împodobiți cu toată virtutea.

 Sfântul Teofan Zăvorâtul,  Învătături despre mersul la biserică, Traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Ediția a II-a, București: Editura Sofia, 2015