Ce să fac atunci când cineva îmi cere milostenie, dar nu am ce să-i dau?

– Părinte, ce să fac atunci când cineva îmi cere milostenie, dar nu am ce să-i dau?

– Când vreau să fac milostenie şi nu am ce să dau, atunci fac milostenie cu sânge. Unul care are şi dă ajutor material, simte bucurie, în timp ce acela care nu are ce să dea, suferă mereu şi spune cu smerenie: „N-am făcut milostenie.” Intenţia cea bună este totul. Un bogat are ce să dea, dar nu dă. Un sărac vrea să dea, dar nu dă pentru că nu are ce să dea. Diferă unul de altul. Bogatul, dacă dă, simte şi o mulţumire. Pe sărac îl doare, căci vrea să facă o milostenie, dar nu are ce să dea, şi suferă sufleteşte. În timp ce dacă ar fi avut, ar fi dat şi n-ar fi suferit. Intenţia cea bună se vede din fapte. Dacă cineva cere de la un sărac milos­tenie şi săracul, deşi este în lipsă, îi dă, atunci săracul ce a dat, va simţi o bucurie duhovnicească, indiferent dacă acela se duce şi bea rachiu cu ei. Atunci Dum­nezeu va lumina pe cineva să-i trimită şi lui ajutor material.

Şi ştiţi ce nedreptate se face uneori? Unul să dea tot ce are ca să ajute, iar altul să le interpreteze în cu­getul său după cum i se pare lui.

– Părinte, la ce vă referiţi?

– Să presupunem că unul, de pildă, are numai 5.000 de drahme în buzunarul său. Întâlneşte pe drum un cerşetor, îi pune în mână aceluia şi pleacă. Cerşetorul vede că sunt 5.000 şi se bucură. În clipa aceea trece pe acolo şi un bogat şi, văzând că acela a dat 5.000, spune întru sineşi: „Ca să dea acesta 5.000, cine ştie câţi are! O fi vreun milionar!” Atunci el îi dă cerşetorului doar 500 de drahme şi astfel îşi odihneş­te gândul că şi-a făcut datoria. În timp ce sărmanul acela a avut numai acei 5.000 şi, de îndată ce l-a vă­zut pe cerşetor, inima i-a tresăltat şi i-a dat. Dacă şi bogatul ar fi lucrat puţin duhovniceşte, ar fi avut şi el un gând bun şi ar fi zis: „Ia te uită, acesta a dat tot ce a avut.” Sau ar fi spus: „A avut zece mii şi a dat cinci mii.” Dar cum să aducă gândul cel bun, dacă n-a lu­crat duhovniceşte! Ci spune: „Ca să arunce aşa banii, înseamnă că-i întoarce cu lopata.”

Din Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol.2: Trezire duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Ed. a 2-a, Editura Evanghelismos, București, 2011, p. 175-176