Ce să facem ca să ne mîntuim?

Ce să facem ca să ne mîntuim?

Îmi amintesc de cuvîntul pe care l-am auzit ele curînd de la avva Paisie Olaru, pe patul de moarte. I s-a cerut să dea un cuvînt poporului român. Şi el, în ultima lui suflare, a spus: „Cuvîntul Domnului: «Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvîntul Domnului nu va trece»”.

Căutaţi către fiecare cuvînt din sfintele rugăciuni, în biserică şi închinaţi şi cuvîntul vostru lui Dumne­zeu. Pentru aceasta v-aş cita un cuvînt pe care Părin­tele Sofronie l-a spus unui suflet aflat în căutarea rugăciunii. O doamnă anglicană se afla în pragul lepădării de rugăciune şi de Dumnezeu, căci la întrebarea sa: „Cum să găsesc rugăciunea?”, pusă mai multora, primise numai răspunsuri stereotipe.

Auzind de un oarecare arhimandrit Sofronie, în Franţa, l-a căutat şi l-a întrebat şi pe acesta. Părintele Sofronie i-a răspuns: „Cu Dumnezeu nu e nevoie să fii politicos. Toarnă înaintea Domnului ceea ce este în inima ta, aşa cum este”. Şi a găsit o rugăciune aşa puternică, încît, spunea Părintele Sofronie, ceasuri întregi se ruga cu ca­pul plecat la pământ. Aceasta nu este puţin lucru pentru un apusean. Doamna aceea este, de mult timp, ortodoxă.

Din Celălalt Noica – Mărturii ale monahului Rafail Noica însoțite de cîteva cuvinte de folos ale Părintelui Symeon, ediția a 4-a, Editura Anastasia, 2004, p. 59