Cea mai bună demonstrație a existenței lui Dumnezeu

O demonstrație cum nu ați mai întâlnit. În acest articol veți citi despre o demonstrație făcută în anul 1921 de un elev profesorului său de filosofie. Spun că este o demonstrație cum nu ați mai întâlnit, fiindcă au mai fost făcute o mulțime de demonstrații dar aceasta a rămas în istorie.

Veți vedea de ce… Într-o sală de clasă a unui colegiu, un profesor ține cursul de filozofie.

– Să vă explic care e conflictul între știință și religie.
Profesorul ateu face o pauză și apoi îi cere unuia dintre noii săi studenți să se ridice în picioare.
– Ești creștin, nu-i așa, fiule?
– Da dle, spune studentul.
– Deci crezi în Dumnezeu?
– Cu siguranță.
– Dumnezeu e bun?
– Desigur, Dumnezeu e bun.
– E Dumnezeu atotputernic? Poate El să facă orice?
– Da.
– Tu ești bun sau rău?
– Biblia spune că sunt rău.
Profesorul zâmbește cunoscător.
– Aha! Biblia!
Se gândește puțin.
– Uite o problemă pentru tine. Să zicem că există aici o persoană bolnavă și tu o poți vindeca. Poți face asta. Ai vrea să îl ajuți? Ai încerca?
– Da, dle. Aș încerca.
– Deci ești bun.
– N-aș spune asta.
– Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea să ajuți o persoană bolnavă dacă ai putea. Majoritatea am vrea dacă am putea. Dar Dumnezeu, nu.
Studentul nu răspunde, așa că profesorul continuă.
– El nu ajută, nu-i așa? Fratele meu era creștin și a murit de cancer, chiar dacă se ruga lui Iisus să-l vindece. Cum de Iisus e bun? Poți răspunde la asta?
Studentul tace.
– Nu poți răspunde, nu-i așa?
El ia o înghițitură de apă din paharul de pe catedră ca să-i dea timp studentului să se relaxeze.
– Hai să o luăm de la capăt, tinere. Dumnezeu e bun?
– Păi, da, spune studentul.
– Satana e bun?
Studentul nu ezită la aceasta întrebare:
– Nu.
– De unde vine Satana?
Studentul ezită.
– De la Dumnezeu.
– Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i așa? Zi-mi, fiule, există rău pe lume?
– Da, dle.
– Răul e peste tot, nu-i așa? Și Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
– Da.
– Deci cine a creat răul?
Profesorul a continuat.
– Dacă Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat și răul. Din moment ce răul există și conform principiului că ceea ce facem definește ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rău.
Din nou, studentul nu răspunde.
– Există pe lume boli? Imoralitate? Ură? Urățenie? Toate aceste lucruri groaznice, există?
Studentul se foieste jenat.
– Da.
– Deci cine le-a creat?
Studentul iarăși nu răspunde, așa că profesorul repetă întrebarea.
– Cine le-a creat?
Niciun răspuns. Deodată, profesorul începe să se plimbe în fața clasei. Studentii sunt uimiți.
– Spune-mi, continuă el adresându-se altui student. Crezi în Iisus Hristos, fiule?
Vocea studentului îl trădează și cedează nervos.
– Da, dle profesor, cred.
Bătrânul se oprește din mărșăluit.
– Știința spune că ai 5 simțuri pe care le folosești pentru a identifica și observa lumea din jurul tău. L-ai văzut vreodată pe Iisus?
– Nu, dle. Nu L-am văzut.
– Atunci spune-ne dacă l-ai auzit vreodată pe Iisus al tău?
– Nu, dle, nu l-am auzit.
– L-ai simțit vreodată pe Iisus al tău, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodată o experiență senzorială a lui Iisus sau a lui Dumnezeu?
– Nu, dle, mă tem că nu.
– Și totuși crezi în el?
– Da.
– Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, știința spune că Dumnezeul tău nu există. Ce spui de asta, fiule?
– Nimic, răspunde studentul. Eu am doar credința mea.
– Da, credința, repetă profesorul. Asta e problemă pe care știința o are cu Dumnezeu. Nu există nicio dovadă, ci doar credință. Studentul rămane tăcut pt o clipă, înainte de a pune și el o întrebare.
– Dle profesor, există căldură?
– Da.
– Și există frig?
– Da, fiule, există și frig.
– Nu, dle, nu există.
Profesorul își întoarce fața către student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tăcută.
Studentul începe să explice.
– Poate există multă căldură, mai multă căldură, super-căldură, mega-căldură, căldură nelimitată, căldurică sau deloc căldură, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge până la 273,15 de grade C sub zero, ceea ce nu înseamnă căldură, dar nu putem merge mai departe. Nu există frig. Dacă ar exista, am avea temperature mai scăzute decât minimul absolut de -273,15 de grade C. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat dacă are sau transmite energie, și căldură e cea care face ca un corp sau material să aibă sau să transmită energie. Zero absolut, -273,15 grade C, înseamnă absență totală a căldurii. Vedeți, dle, frigul e doar un cuvânt pe care îl folosim pentru a descrie absența căldurii. Nu putem măsura frigul. Căldura poate fi măsurată în unitați termice, deoarece căldura este energie. Frigul nu e opusul căldurii, d-le, ci doar absența ei.
Clasa e învăluită în tăcere. Undeva cade un stilou și sună ca o lovitură de ciocan.
– Dar întunericul, domnule profesor? Există întunericul?
– Da, răspunde profesorul făra ezitare. Ce e noaptea dacă nu întuneric?
– Din nou răspuns greșit, dle. Întunericul nu e ceva; este absență a ceva. Poate există lumină scăzută, lumină normală, lumină strălucitoare, lumină intermitentă, dar dacă nu există lumină constantă atunci nu există nimic, iar acest nimic se numește întuneric, nu-i așa? Acesta este sensul pe care îl atribuim acestui cuvânt. În realitate, întunericul nu există. Dacă ar exista, am putea face ca întunericul să fie și mai întunecat, nu-i așa?

Profesorul începe să-i zâmbească studentului din fața sa. Acesta va fi un semestru bun.

– Ce vrei să demonstrezi, tinere?
– Da, dle profesor. Vreau să spun că premisele dvs. filosofice sunt greșite de la bun început și de aceea concluzia TREBUIE să fie și ea greșită.
De data asta, profesorul nu-și poate ascunde surpriza.
– Greșite? Poți explica în ce fel?
– Lucrați cu premisa dualitații, explică studentul. Sustineți că există viață și apoi că există moarte; un Dumnezeu bun și un Dumnezeu rău. Considerați conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem măsura. Dle, știința nu poate explica nici măcar ce este acela un gând. Folosește electricitatea și magnetismul, dar NIMENI nu a văzut sau nu a înțeles pe deplin vreuna din acestea două. Să consideri că moartea e opusul vieții înseamnă să ignori că moartea nu există ca lucru substanțial. Moartea nu e opusul vieții, ci doar absența ei. Acum spuneți-mi, dle profesor, le predați studenților teoria ca ei au evoluat din maimuță?
– Dacă te referi la procesul evoluției naturale, tinere, da, evident că da.
– Ați observat vreodată evoluția cu propriii ochi, dle?
Profesorul începe să dea din cap, încă zâmbind, când își dă seama încotro se îndreaptă argumentul. Un semestru foarte bun, într-adevăr.
– Din moment ce nimeni nu a observat procesul evoluției în desfășurare și nimeni nu poate demonstra că el are loc, dvs. nu predați studenților ceea ce credeți, nu? Acum ce sunteți, om de știință sau predicator? Clasa murmură. Studentul tace până când emoția se mai stinge.
– Ca să continuăm demonstrația pe care o faceați adineaori celuilalt student, permiteți-mi să vă dau un exemplu, ca să înțelegeți la ce mă refer.
Studentul se uita în jurul său, în clasă.
– E vreunul dintre voi care a văzut vreodată creierul domnului profesor?
Clasa izbucnește în râs.
– E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simțit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare să fi făcut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile și conform protocolului demonstrabil, știința spune – cu tot respectul, dle – că nu aveți creier. Dacă știința spune că nu aveți creier, cum să avem încredere în cursurile dvs, dle?
Acum clasa e cufundată în tăcere. Profesorul se holbează la student, cu o față impenetrabilă.
În fine, după un interval ce pare o veșnicie, bătrânul răspunde.
– Presupun că va trebui să crezi, pur și simplu…
– Deci, acceptați că există credință și, de fapt, credința există împreună cu viața, continuă studentul.
– Acum, dle, există răul?
Acum nesigur, profesorul răspunde:
– Sigur că există. Îl vedem zilnic. Răul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului față de om. Se vede în nenumăratele crime și violențe care se petrec peste tot în lume. Aceste manifestări nu sunt nimic altceva decât răul.
La asta, studentul a replicat:
– Răul nu există, dle, sau cel puțin nu există în sine. Răul e pur și simplu absența lui Dumnezeu. E ca și întunericul și frigul, un cuvânt creat de om pentru a descrie absența lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat răul. Răul este ceea ce se întâmplă când din inima omului lipsește dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare când nu există căldură sau ca întunericul care apare când nu există lumină.
Profesorul s-a așezat…

PS:
Studentul era…Albert Einstein. Albert Einstein a scris o carte întitulată “Dumnezeu vs. Știința” în 1921..