CEDO și Grecia: Icoana lui Hristos în sălile de judecată

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a solicitat guvernului grec să ia oficial o poziție cu privire la prezența icoanelor ortodoxe în sălile de judecată, aducând în prim-plan o problemă care nu este doar juridică, ci profund culturală și instituțională.

Procesul se desfășoară în cadrul Convenției europene a drepturilor omului și readuce în discuție o întrebare veche, dar întotdeauna sensibilă: până unde merge imixtiunea Uniunii Europene în neutralitatea statului și unde începe suveranitatea și identitatea religioasă și istorică a unui stat?

Punctul de plecare al cazului

Dezbaterea se referă la faptul dacă prezența imaginilor lui Hristos în sălile de judecată publice poate fi considerată o încălcare a libertății religioase sau dacă este un element de continuitate culturală. Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a emis încă o decizie; cu toate acestea, solicită o justificare din partea Greciei, ceea ce înseamnă că problema este considerată gravă din punct de vedere instituțional.

Partea greacă este așteptată să invoce Constituția și rolul istoric al Bisericii Ortodoxe a Greciei, care este recunoscută ca religie dominantă. Aceasta nu implică impunerea credinței de către stat, ci recunoașterea realității istorice și culturale.

Precedentul Italiei

Cazul Lautsi împotriva Italiei este considerat a fi de o importanță crucială. Acolo, chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului inițial se opusese prezenței crucilor în școli, dar după reacțiile guvernelor europene, a reexaminat cazul și a decis că crucea este un „simbol pasiv”, fără un efect prozelitist direct.

Această decizie a stabilit principiul „marjei de apreciere” a statelor, adică libertatea de a reglementa aspectele legate de identitatea lor culturală și religioasă.

Simbol cultural sau încălcare instituțională?

În realitatea greacă, imaginea lui Hristos într-o sală de judecată nu este însoțită de un act de cult și nici nu este impus cetățenilor un comportament religios. Avocații subliniază că aceasta este o prezență simbolică, legată de parcursul istoric al statului.

Convenția europeană a drepturilor omului, disponibilă prin intermediul Consiliului Europei, protejează libertatea de conștiință și religie, dar nu impune statelor să se dezică de orice simbol istoric și religios.

Limitele competenței

Întrebarea juridică crucială este dacă CEDO poate interfera cu identitatea unui stat. Multe state europene mențin relații instituționale cu tradiții religioase specifice. Curtea a afirmat în repetate rânduri că nu își propune să modeleze normele culturale, ci să protejeze drepturi specifice.

Distincția intens dezbătută în teoria juridică este cea dintre „actele statului” și „existența” sa ca entitate culturală.

Cadrul european mai larg

Problema nu se referă doar la Grecia. Atinge echilibrul dintre neutralitate și memoria istorică în întreaga Europă. Într-o perioadă în care se dezbat limitele identității culturale, astfel de presupuneri capătă o greutate simbolică.

Argumentul grecilor se așteaptă să se bazeze pe faptul că imaginile nu restricționează drepturile individuale și nici nu împiedică vreun cetățean să își exercite libertățile.

Ce înseamnă decizia?

Hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului va fi un punct de referință pentru întreaga Europă. Ea va arăta dacă protecția drepturilor poate coexista cu tradițiile naționale fără a duce la o deposedare culturală a spațiului public.

Problema, în cele din urmă, nu este doar juridică. Este o chestiune de identitate, istorie și modul în care societățile europene percep relația dintre stat, cultură și credință.

Sursa: https://www.chilieathonita.ro/