Cine este Hristos şi cine sântem noi

El mai este şi viţa, iar noi mlădiţele. Fără de El, uscate şi nerodnice.Împreună cu El, mlădiţe vii care cresc şi aduc roadă de fapte bune, prin care ne proslăvim şi noi, şi Ziditorul nostru. /cf. Ioan 15, 8/El este şi Calea. Iar noi – călători, ce fără de El călătorim de undeva spre altundeva, dar de unde şi spre unde nimeni nu ştie. Împreunăcu El sântem însă călători pe calea strâmtă şi aspră care duce la Viaţă. /cf. Matei 7, 14/

El mai este şi Cel pe care lumea Îl urăşte. Împreună cu El este limpede că lumea ne va urî şi pe noi, după cuvintele Sale. /cf. Ioan 15, 18-21/ Fărăde El, lumea poate ne va slăvi, poate chiar ne va numi conducători, iardupă moarte ne va da alte titluri mai preţioase. Dar ce valoare au toateastea? Cu toate că-i Cel urât şi prigonit, El este totuşi «pacea noastră»/Efeseni 2, 14/ şi «bucuria noastră» /cf. Petru 1, 8/ în această lume fărăde pace, care nu se teme de Dumnezeu, dar tocmai de aceea se teme nespus de sine şi de produsele sale ucigătoare.

El mai este şi bunul Păstor, Învăţătorul, Adevărul, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor. În cele din urmă, El este Cel ce va veni din nou să judece viii şi morţii, a cărui Împărăţie nu va avea sfârşit. Şi cine oare va putea numi tot binele aflat în El şi neaflat înlume? Cu cine vom fi, fraţilor şi surorilor: cu El sau fără de El? CuEl înseamnă a fi cu Sfântul Savva, cu Sfântul Ştefan de la Deceani,Sfântul Ioannikie de la Devici, Sfântul Petru de la Korişa şi cu toţisfinţii şi cinstiţii noştri înaintaşi care-au ştiut să-şi jertfească viaţa pentru mântuirea sufletului lor, atunci când a fost nevoie. Fără de El înseamnă fără de ei şi împotriva lor.