Cine ne va prăvăli nouă piatra?

„Și de-ndată ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria mama lui Iacob, și Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Și foarte de dimineață, în prima zi a săptămânii, au venit la mormânt în răsăritul soarelui și-și spuneau între ele: „Cine ne va prăvăli nouă piatra de la ușa mormântului?”
„Dar, ridicându-și ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese răsturnată.” (Marcu 16, 1-4)

De multe ori ne stă în cale câte o piatră „foarte mare”, o piedică serioasă în realizarea scopului pe care ni-l propunem și ni se pare că nu există nicio posibilitate de a o da la o parte.

Ne simțim neputincioși și repetăm și noi cuvintele femeilor mironosițe: „Cine ne va prăvăli nouă piatra?”  Ce s-a întâmplat atunci?

Mironosițele au avut parte de o neașteptată bucurie tocmai când erau convinse că se vor izbi de un mare obstacol. Piatra fusese dată la o parte, iar mironosițele au aflat că Domnul înviase!

Ce învățăminte se cuvine să tragem din această întâmplare? Că trebuie să ne bizuim numai pe Dumnezeu, să nu lăsăm să se furișeze în noi nici urmă de îndoială și îngerul Domnului ne va ieși în întâmpinare, pe drumul nostru presărat cu spini.

El va da la o parte piatra și, când vom ajunge acolo unde ne-am fi așteptat să avem dificultăți, vom descoperi că din mila lui Dumnezeu ne așteaptă o bucurie și vom răsufla ușurați.