„Civilizația occidentală este pe punctul de a se prăbuși”. Avertismentul dr. James Dobson

MALPRAXIS MATRIMONIAL: Curtea Supremă pe punctul de a distruge familia

În exclusivitate: dr. James Dobson dă alarma și prezintă consecințele „căsătoriilor gay”

Dragi prieteni,

Îmi permiteți să vă îndemn să citiți cu mare atenție această scrisoare? În timp ce a fost redactată, a fost însoțită de rugăciuni fervente pentru ca dvs. să realizați cât de urgente și stringente sunt toate aspectele prezentate. Este vorba despre o decizie care este pe punctul de a fi anunțată de către Curtea Supremă din S.U.A., privind definiția căsătoriei. La sfârșitul lunii iunie sau la începutul lunii iulie, judecătorii își vor comunica decizia și fie vor afirma definiția căsătoriei ca fiind exclusiv între un bărbat și o femeie, fie vor redefini această instituție pentru a include uniunile între persoanele de același sex. În cazul în care căsătoria este reconfigurată prin lege, lucru pe care observatorii judiciari îl consideră ca fiind aproape sigur, fiecare dimensiune a culturii va fi afectată negativ. Va fi una dintre cele mai importante decizii din istoria S.U.A., la nivelul deciziei din cazul Roe contra Wade din 1973. După cum știm, acea sentință îngrozitoare dată cu 42 de ani în urmă a împărțit ireparabil națiunea în două tabere și a avut drept rezultat moartea de 58 de milioane de copii.

Nu îmi mai amintesc de vreun alt moment în care instituția căsătoriei și a familiei să se fi confruntat cu un astfel de pericol sau în care forțele aliate împotriva lor să fi fost mai formidabile sau mai hotărâte. Numai dacă nu se va produce un miracol, familia așa cum o cunoaștem încă din antichitate se va prăbuși, prevestind însăși căderea civilizației vestice. Acesta este, acum mai mult ca niciodată, un moment în care trebuie să ne rugăm cu toții împreună, pentru înțelepciune divină și curaj.

Timp de peste 50 de ani mișcarea homosexualilor activiști a încercat să implementeze un plan de ansamblu care a avut ca scop principal distrugerea sau redefinirea familiei. Multe dintre aceste obiective au fost în mare parte realizate, inclusiv susținerea extinsă a stilului de viață gay, discreditând Scriptura care condamnă homosexualitatea sau imoralitatea sexuală, reducerea la tăcere a clerului și a mass mediei creștine, includerea persoanelor gay și a lesbienelor în toate ramurile armatei, acordarea unor privilegii și drepturi speciale prin lege, invalidarea legilor care interzic pedofilia, îndoctrinarea copiilor și a viitoarelor generații prin educația publică și asigurarea tuturor beneficiilor legale ale căsătoriei pentru oricare două sau mai multe persoane care afirmă că au tendințe homosexuale. Prin promovarea a ceea ce este cunoscut ca LGBT, trebuie să ne reamintim că „B” înseamnă bisexualitate. Aceasta include acceptarea relațiilor sexuale între ambele genuri, în grupuri și din orice categorie de exprimare sexuală, în afara legăturii maritale. Acum cei care promovează LGBT încearcă să legalizeze căsătoriile între homosexuali și lesbiene, ceea ce va însemna totul sau nimic în câțiva ani de-acum încolo.

Aceste obiective păreau de neconceput cu doar câțiva ani în urmă, însă acum sunt la ordinea zilei. Noi, cei din America de Nord și Europa, nu doar că ne „târâm către Gomora”, așa cum a afirmat judecătorul Robert Bork în best sellerul său; ci, de fapt, ne îndreptăm într-acolo cu viteză maximă. Vechiul baraj de pământ care a zăgăzuit și a protejat rezervorul valorilor iudeo-creștine încă din zilele părinților fondatori a cedat. Căsătoria tradițională este ultima redută care a mai rămas în picioare.

Haideți să analizăm aceste lucruri în perspectivă. Instituția familiei este una dintre cele mai minunate și mai trainice cadouri făcute de Creator umanității. Le-a fost revelată lui Adam și Evei în Grădina Edenului și apoi a fost descrisă succint în Geneza 2:24, care spune astfel: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup.” Prin aceste cuvinte, Dumnezeu a anunțat instituirea căsătoriei între bărbat și femeie, cu mult înainte ca El să fi stabilit și celelalte două instituții omenești mărețe, biserica și 
guvernul.

Au trecut cel puțin 5000 de ani de la acest moment originar, însă fiecare civilizație din istoria lumii s-a clădit pe baza lui. În ciuda scepticilor contemporani, care pretind că instituția căsătoriei este o invenție creștină demodată și obtuză, dorința bărbatului și a femeii de a „lăsa” și de a „se uni” a supraviețuit și a înflorit în vreme de prosperitate, de foamete, de război, de pace, de epidemie, de tiranie și în orice alte situații și condiții. A fost piatra de temelie a culturii din Asia, Africa, Europa, America de Nord, America de Sud, Australia și chiar Antarctica. Dată fiind această istorie, putem bănui că există ceva mistic în natura umană care cauzează atracția între sexe – nu doar în scopul reproducerii, așa cum este cazul animalelor – ci pentru satisfacerea unei dorințe inexprimabile de legătură spirituală. Într-adevăr, cum ne putem îndoi de acest lucru? Este clar că Creatorul nostru iubitor a sădit adânc în bărbați și în femei dorința de intimitate și tovărășie – și s-a referit la toate aceste lucruri ca fiind „bune foarte” (Geneza 1:31).

Este drept că în istorie au existat mai multe societăți în care a înflorit homosexualitatea, inclusiv în orașele biblice ale Sodomei și Gomorei, în vechea Grecie și în Imperiul Roman. Însă niciuna dintre aceste civilizații nu a supraviețuit. Mai mult, chiar și în situațiile în care perversiunea sexuală era tolerată sau înflorea, instituția căsătoriei continua să fie onorată prin lege și obiceiuri. Numai în ultimii ani ceea ce se numește „căsătoria gay” a primit un statut egal cu uniunile biblice dintre bărbat și femeie. De fapt, până în ziua de astăzi există numai 18 state din lume care recunosc legitimitatea căsătoriei între persoanele de același sex.America este pe punctul de a deveni statul numărul 19. Dumnezeu să ne ajute dacă aruncăm planul divin pentru umanitate la coșul de gunoi al istoriei.

Impactul experimentării cu înțelesul căsătoriei nu mai este speculativ. Putem vedea unde anume duce, observând ceea ce s-a întâmplat în țările din Scandinavia. Liderii din Norvegia, Danemarca și Suedia au îmbrățișat mai întâi de facto căsătoriile între homosexuali, în anii 1990. Consecințele pentru familiile din acele țări au fost devastatoare. Instituția căsătoriei a început să moară, majoritatea tinerilor coabitând sau alegând să rămână singuri. Peste 80% din copiii din anumite zone ale Norvegiei au fost și continuă să fie născuți în afara căsătoriei. Se pare că modificarea vechiului plan pentru bărbați și femei dezintegrează familia și tot ceea ce este legat de ea.

Pe scurt, căsătoria reprezintă însuși fundamentul ordinii sociale umane. Tot ceea ce are valoare nu se poate clădi decât pe această bază. Instituții, guverne, prosperitatea, libertatea religioasă și bunăstarea copiilor depind toate de stabilitatea ei. Atunci când este slăbită sau subminată, întreaga superstructură începe să se clatine. Exact așa s-a întâmplat în ultimii 45 de ani. Poporul Americii nu a cerut schimbările dramatice care se întâmplă acum. De fapt, populația din 31 de state a votat individual cu privire la definiția căsătoriei. Și în fiecare stat s-a afirmat că aceasta este uniunea exclusivă dintre un bărbat și o femeie. Aceste proclamații erau integrate în constituțiile statelor respective.

Totuși, în ziua de astăzi, multe dintre aceste opțiuni ale populației sunt anihilate de judecătorii federali aroganți, care schimbă cursul istoriei. La jumătatea anului 2012, căsătoriile homosexuale erau legalizate numai în șase state. Acum, după trei ani, numărul acestora a crescut la 37 și Curtea Supremă este ferm hotărâtă să-l aducă la 50! Ce s-o fi întâmplat oare cu cele proclamate de Abraham Lincoln în Discursul de la Gettysburg, prin care afirma că guvernul nostru este „un guvern al oamenilor, condus de oameni și pentru oameni”? Este înlocuit rapid de un guvern „al tribunalelor, condus de tribunale și pentru tribunale.”

Cum am ajuns să ni se întâmple acest lucru? Oare cum de un popor atât de măreț și de iubitor de libertate a permis să fie dominat de o mână de judecători federali pe care nu i-a ales, iresponsabili, aroganți și adesea fără frică de Dumnezeu, care au fost numiți pe viață și care continuă să încalce procesul democratic? Este o evoluție într-o direcție prevestitoare de rău. Oare aceasta a fost dorința părinților fondatori în momentul în care au conceput această măreață formă reprezentativă de guvernare? Este greu de crezut!

Thomas Jefferson ne-a avertizat în mod repetat cu privire la emergența unui sistem judiciar care va scăpa de sub control și care va distruge Constituția și, împreună cu aceasta, și libertățile fundamentale ale Americii. Prima dată a fost alarmat în 1803 de hotărârea de referință a Curții Supreme a S.U.A., numită Marbury contra Madison. Aceasta le permitea judecătorilor să emită decizii cu privire la constituționalitatea fiecărei probleme juridice, atât în interiorul, cât și în exteriorul guvernului, fapt care le-a conferit o putere supremă, inatacabilă. Conceptul de „echilibru al puterilor” prin care se urmărea ca una dintre ramuri să fie ținută sub control astfel încât să nu o eclipseze pe cealaltă nu se mai aplica – cel puțin nu cu privire la sfera judiciară.

Atunci când Jefferson a recunoscut implicațiile de ansamblu ale deciziei Marbury, a scris această declarație profetică: „Este o doctrină foarte periculoasă să considerăm că judecătorii sunt arbitri finali ai oricăror întrebări constituționale. Aceasta riscă să ne plaseze sub despotismul unei oligarhii.”

BINGO! Iată că ceea ce avem noi astăzi, la 235 de ani distanță, este o oligarhie (adică suntem conduși de un cadru mic de elite). Curtea pur și simplu anihilează legile și politicile care nu îi sunt pe plac, indiferent dacă opiniile sale reflectă sau nu prevederile Constituției. Mai mult, judecătorii activiști și cei care îi susțin au transformat Constituția în ceea ce ei numesc „un document viu, care respiră”, în care cuvintele sale nu mai au înțelesul lor literal. Constituția „evoluează”, ne spun ei, pentru a se potrivi înclinațiilor curții. Oamenii nu mai au oportunitatea de a vota pe probleme care contează pentru ei, sau de a-și alege reprezentanți care le vor susține ideile. Însă nu aceasta este ceea ce și-au dorit pentru noi părinții fondatori.

Decizia Marbury din 1803 a continuat să îl tulbure pe Jefferson timp de mulți ani. După aproape douăzeci de ani el a scris: „Constituția… este un bulgăre de ceară în mâinile sistemului judiciar, care îl poate răsuci și modela în orice formă poftește.” „De mult timp cred și spun… că microbul disoluției guvernului nostru federal a fost generat de constituirea sistemului judiciar federal; lucrând la fel ca gravitația, zi și noapte, câștigând puțin azi și puțin mâine și mergând cu pași neauziți, ca un hoț, pe terenul jurisdicției, până ce totul va fi uzurpat.”

Jefferson a mai avertizat o dată în 1823, cu trei ani înainte de decesul său. Totuși, de această dată nu prezicea pur și simplu ascensiunea unei instanțe arogante; fusese deja martor la aceasta. Jefferson spunea că: „În momentul instituirii constituției noastre, instituțiile judiciare au fost concepute spre a fi cei mai neajutorați și inofensivi membri ai guvernului. Totuși, experiența ne-a arătat curând cum anume urmează ei să devină, de fapt, cei mai periculoși. …”

Acum, nenorocirea care îl îngrijora pe Jefferson a produs pentru noi o cultură a morții, înrădăcinată în relativismul moral. În ziua de astăzi suntem victimele goanei după putere care ar fi trebuit anihilată acum două secole. Din acel moment, Curtea Supremă a călcat în picioare voința poporului, cu regularitate și fără a-și cere scuze. De fiecare dată când judecătorii se întrunesc ca for, avem de-a face cu un fel de convenție mini-constituțională în care sensul documentului fundamental este schimbat fără consimțământul guvernaților. Și, în consecință, deciziile pronunțate de ei reprezintă autoritatea supremă în materie de drept.

Haideți să vedem care este rezultatul final. Dacă Curtea Supremă a S.U.A. redefinește căsătoria pentru a include uniunile între persoanele de același sex, vă garantez că acest lucru nu se va opri aici. Vor apărea o avalanșă de acțiuni în justiție pe probleme conexe, la care nici nu ne putem gândi în acest moment. Iată doar câteva pe care le putem prevedea:

1. Libertatea religioasă va fi asaltată din toate părțile. Puteți fi siguri că bisericile conservatoare vor fi chemate în judecată cu sutele. Conducătorii lor vor trebui să angajeze oameni care nu împărtășesc convingerile aferente denumirii și compoziției acestora. Este posibil ca pastorii să fie nevoiți să oficieze căsătorii între persoane de același sex și li s-ar putea interzice să predice anumite pasaje din Scriptură. Cei care refuză să se supună nu numai că vor fi amenințați cu acționarea în justiție, ci mulți vor fi victima protestelor și vor fi pichetați de activiști. Poate acesta este un scenariu extrem… sau poate nu. Închisoarea este și ea o posibilitate.
2. Firmele cu orientare creștină și bisericile vor juca după cum le va cânta guvernul. Am văzut cu toții exemple de studiouri foto, cofetării și florării cărora li s-au solicitat serviciile pentru căsătorii gay, sub pedeapsa închiderii sau a falimentului. Acest fel de oprimare juridică se întâmplă la nivelul întregii nații.
3. Colegiile creștine nu vor putea probabil să predea viziunea Scripturii asupra căsătoriei. Orice organizație creștină non-profit care se opune uniunilor între persoanele de același sex, inclusiv a noastră, își vor pierde cel mai probabil statutul de entitate scutită de plata impozitelor. Multe vor fi forțate să se închidă.

Aceste consecințe vi se par draconice? Dacă da, atunci puteți consulta un editorial publicat în New York Times cu câteva săptămâni în urmă. A fost scris de un jurnalist liberal, pe nume Frank Bruni, care a insistat asupra faptului că creștinii trebuie „făcuți” să schimbe doctrinele bisericii lor privind moralitatea sexuală. A folosit exact aceste cuvinte: „Liderii bisericești trebuie făcuți să scoată homosexualitatea de pe lista lor cu păcate.”

Tony Perkins, președintele Family Research Council (Consiliul de Cercetare pe Probleme de Familie), a răspuns astfel la declarația lui Bruni: „Acești activiști nu urmează politica «trăiește și lasă-i și pe ceilalți să trăiască». S-au angajat într-un marș prin care vor să îi forțeze pe toți americanii să celebreze și să afirme ceea ce fac ei, sub pedeapsa legii.”

Într-adevăr. Mă întreb dacă Frank Bruni a citit oare Declarația Drepturilor din primul amendament al Constituției.

Acum haideți să analizăm ce anume le va cere legea în viitor părinților și copiilor:

4. Iată un exemplu privind ceea ce va urma: Cu câteva săptămâni în urmă, președintele Obama a solicitat adoptarea unei legi care să le interzică părinților să se adreseze unui terapeut pentru a le oferi asistență copiilor lor care se confruntă cu crize de identitate sexuală. De ce trebuie să se amestece acest om și să le spună părinților cum să își ajute copiii dezorientați, chiar și după ce aceștia au fost abuzați și exploatați sexual? Este strigător la cer! În unele state, consilierii își pot pierde dreptul de practică dacă încearcă să asiste în acest mod copiii cu probleme. Aceste intruziuni par a prevesti lucrurile care urmează.
5. Orice specialist autorizat de stat poate rămâne fără drept de practică dacă nu se conformează înclinațiilor curții privind relațiile dintre persoanele de același sex.
6. Manualele pentru copiii de toate vârstele vor fi cu siguranță rescrise și republicate, pentru a ilustra căsătoriile între homosexuali și lesbiene.
7. Cea mai absurdă interferență în drepturile parentale va veni din partea școlilor publice, care impun să li se predea copiilor începând cu vârsta de 5 ani concepte despre homosexualitate și lesbianism. Nu va conta faptul că aceste învățături vor contrazice credințele și convingerile părinților. Acest lucru ar putea deveni o cerință obligatorie în fiecare școală publică, prin decret judiciar. Este deja ridicat la nivel de lege în California și Massachusetts.

Există multe alte lucruri despre care aș putea scrie la acest moment de răscruce al istoriei. Permiteți-mi să-mi rezum îngrijorările astfel: Pe de o parte se află milioane de familii puternice și implicate, ai căror copii cresc cu frică de Dumnezeu și urmând povețele Lui. Pe de altă parte avem o națiune care se îndepărtează de la rădăcinile sale spirituale, către o cultură care va preda o ideologie periculoasă generației tinere din ziua de astăzi și celor care vor veni.

Ce putem face pentru a ne salva națiunea? Rugăciunea este singura noastră speranță, însă este o speranță puternică. Chiar și în acest al doisprezecelea ceas, Domnul ar putea încă să răspundă rugăminților a milioane de oameni credincioși. Shirley și cu mine ne numărăm printre cei care se roagă pentru o minune. Vă veți alătura nouă?

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Și fie ca Dumnezeu să binecuvânteze America.

Dr. James C. Dobson

Președinte și fondator 
Family Talk