Colaborarea dintre Patriarhia Română şi Patriarhia Moscovei – comuniune euharistică şi pragmatism apostolic în Noua Europă

2012 – intensificarea colaborării dintre Patriarhia Română şi Patriarhia Moscovei

Anul 2012 a fost un an bogat în acţiuni deosebit de importante pentru dezvoltarea relaţiilor de împreună mărturisire dintre Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Ortodoxă Rusă. Această îmbunătăţire a relaţiilor dintre cele două Biserici creştine surori pare a fi ceva mai puţin umbrită de rana încă deschisă a tensiunilor dintre creştinii ortodocşi din Republica Moldova sau mai bine spus, dintre cele două Mitropolii creştin-ortodoxe de la est de Prut, una închinată Patriarhiei Române, alta Patriarhiei Moscovei.

Agenda colaborării româno-ruse din domeniul vieţii religioase, înregistrează primul eveniment important al acestui an, în ziua de 27 iunie, când o delegaţie a Departamentului pentru Relaţii Externe al Bisericii (DECR) al Patriarhiei Moscovei, a fost primită în audienţă de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Delegaţia rusă a fost formată din părintele Sergiy Zvonarev, secretarul DECR, părintele Stephan Igumnov, de la Secretariatul pentru relaţii inter-ortodoxe şi domnul Ye. Speranskaya, de la secretariat pentru relaţiile inter-creştine. Conform Serviciului de Comunicare al DECR, ”în timpul reuniunii, participanţii au discutat despre perspectivele colaborării dintre cele două Biserici, iar Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a transmis un mesaj de mulţumire Patriarhului Kiril al Moscovei şi al Întregii Rusii pentru sprijinul oferit de Biserica Ortodoxă Rusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în dosarul sindicatului necanonic ”Bunul Păstor”.

Un alt eveniment important în dezvoltarea relaţiilor dintre Bisericile Ortodoxe surori a fost înregistrat în ziua de 8 octombrie 2012, când a avut loc vizita oficială a unei delegaţii a Bisericii Ortodoxe Române la Patriarhia Moscovei. Patriarhul Kirill al Moscovei şi Întregii Rusii a primit o delegaţie a Bisericii Ortodoxe Romane, la Mânăstirea ”Sfintei Treimi” – Sf. Serghei”, de lângă Moscova. Conform informaţiilor oferite de site-ul Bisericii Ortodoxe Ruse – http://www.mospat.ru – Patriarhia Română a fost reprezentată de părinteleMihail Tita, consilier patriarhal pentru relaţiile externe, părintele Nicolae Dima, directorul TV Trinitas, părintele arhimandrit Constantin Dumitru, managerul atelierelor patriarhale, părintele diacon Eugeniu Rogoti, de la Departamentul patriarhal pentru relaţii interbisericeşti şi domnul Ciprian Vasile Olinici, directorul Radio Trinitas. Din partea Bisericii Ortodoxe Ruse, alături de Patriarhul Kirill, au participat la discuţii Mitropolitul Ilarion al Volokolamskului, coordonatorul Departamentului pentru relaţii externe al Patriarhiei Moscovei (DECR), părintele Nicolae Balasov, asistent-coordonator al DECR şi domnul A. Mirasov, de la secretariatul DECR.

În comunicatul de presă emis de DECR se arată că ”Patriarhul Kirill a subliniat faptul că Bisericile Ortodoxe Română şi Rusă poartă responsabilitatea deosebită de a păstra valorile creştine în continentul european ca Biserici care dau hrană spirituală pentru cea mai mare parte a popoarelor care trăiesc în teritoriile lor canonice. Patriarhul Kirill a insistat asupra faptului că cele două Biserici creştine surori se confruntă cu aceleaşi provocări şi că Biserica Ortodoxă Rusă înţelege pe deplin provocările cu care se confruntă în prezent creştinii care trăiesc în Uniunea Europeană. Patriarhul Kirill şi-a exprimat disponibilitatea de a acorda tot sprijinul posibil Bisericii Ortodoxe Române, în lucrarea de mărturisire a valorilor spirituale veşnice ale Ortodoxiei în faţa comunităţii europene”.

În luna noiembrie au avut loc alte două evenimente deosebit de importante. Agenţia de ştiri ”Basilica” a Patriarhiei Române informează că ”în data de 19 noiembrie 2012 la Universitatea Sfântul Tihon din Moscova a avut loc semnarea acordului de cooperare a acestei instituţii de învăţământ superior din Rusia cu Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti. Acordul a fost semnat de rectorul Universităţii Moscovite, Pr. Vladimir Vorobiev şi, din partea română, de decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, Pr. Prof. Dr. Ştefan Buchiu. Înainte de semnarea oficială a acordului a avut loc o discuţie în cadrul căreia s-au stabilit principalele direcţii de cooperare, care vor presupune schimbul de studenţi şi profesori, stagii de pregătire pe termen scurt, îndeosebi în domeniul artei sacre, dar şi schimbul de literatură teologică. Părinte Vorobiev a propus delegaţiei române să trimită studenţi în taberele misionare tradiţionale ale Universităţii „Sfântul Tihon” de la mănăstirea Solovăţ, propunere primită cu mult interes de partea română.”

Agenţia de ştiri ”Basilica” ne oferă informaţii şi despre acordul de parteneriat semnat între Academia Teologică din Sankt Petersburg şi Facultatea de Teologie Ortodoxă ”Justinian Patriarhul”. Conform ”Basilica”, ”la invitaţia Preasfinţitului Ambrozie de Gatchina, rectorul Academiei Teologice din Sankt Petersburg, şi cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, o delegaţie a Facultăţii de Teologie Ortodoxă ”Justinian Patriarhul” din Bucureşti s-a deplasat în oraşul de pe Neva pentru a încheia un parteneriat cu Academia Teologică din acest oraş. Delegaţia din România a fost condusă de pr. prof. dr. Ştefan Buchiu, însoţit de pr. lect. dr. Gheorghe Holbea, lect. dr. Marin Coteţiu din cadrul Departamentului de Teologie sistematică, practică şi Artă sacră şi de diac. Eugeniu Rogoti de la Sectorul Relaţii bisericeşti, interreligioase şi comunităţi externe al Patriarhiei Române. Acordul a fost semnat în dimineaţa zilei de 20 noiembrie 2012, de către Preasfinţitul Ambrozie de Gatchina, din partea rusă, şi părintele Ştefan Buchiu, din partea română. După semnarea oficială a acordului, cei prezenţi au asistat la o conferinţă despre personalitatea şi importanţa părintelui Dumitru Stăniloae pentru teologia ortodoxă contemporană, susţinută de părintele Gheorghe Holbea, primită cu mare interes din partea studenţilor ruşi, care au adresat mai multe întrebări legate de opera şi activitatea marelui teolog român. Preasfinţitul Ambrozie a remarcat, după această conferinţă, necesitatea stringentă a traducerii lucrărilor părintelui Stăniloae în limba rusă, pentru importanţa lor covârşitoare în studiul teologiei dogmatice ortodoxe”.

Mărturisirea lui Hristos şi pragmatismul apostolic

Contactele intense dintre Patriarhia Română şi Patriarhia Moscovei reprezintă motive de bucurie şi speranţă pentru creştinii ortodocşi români ş ruşi care au credinţa curată, netulburată de sentimente naţionaliste sau imperialiste. Totuşi, există încă multe chestiuni nerezolvate în relaţia dintre cele două Biserici Ortodoxe surori. Cea mai fierbinte este problema tensiunilor inter-creştine din Republica Moldova sau Basarabia, cum este numită de către români fosta provincie dintre Prut şi Nistru pierdută de România prin acordul Molotov-Ribentrop. Orgoliile personale ale unora dintre ierarhii locului, interesele de natură politică şi chiar economică, naţionalismul extrem al grupurilor fundamentaliste formate din moldoveni şi ruşi reprezintă tot atâtea obstacole în refacerea unităţii de credinţă şi slujire a Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova.

O altă chestiune care necesită o atentă şi delicată abordare este aceea a relativei dependenţe pe care fiecare dintre cele două Biserici o are faţă de politica externă a statului unde mărturiseşte credinţa în Hristos. Rusia lui Putin se află în plină ofensivă politică, economică şi militară, urmând dorinţa legitimă a ruşilor ca Federaţia Rusă să redobândească importanţa pe care a avut-o de-a lungul secolelor în geopolitica europeană şi planetară. Puterea politică de la Moscova nu ezită să solicite şi să sprijine colaborarea cu Patriarhia Moscovei în promovarea intereselor ruseşti în spaţiul european. România lui Traian Băsescu, o ţară aflată în gravă criză politică şi economică, manifestă o subordonare aproape totală față de exigențele instituțiilor Uniunii Europene, indiferent dacă acestea sunt sau nu în armonie cu interesul național. Patriarhia Română, deşi a avut atitudini ferme faţă de derapajele anti-creştine ale Uniunii Europene, este conştientă de dependenţa pe care o are de statul român, mai ales sub aspect financiar, şi susţine într-o anumită măsură politica externă a acestuia.

Totuşi, contactele tot mai dese şi mai bogate în conţinut şi consecinţe pe care Patriarhia Română le dezvoltă cu Patriarhia Moscovei, reprezintă o dovadă clară că Biserica Ortodoxă Română înţelege să-şi apere independenţa activităţii pastoral-misionare şi de împreună lucrare cu Bisericile Ortodoxe surori în mărturisirea lui Hristos în rândul popoarelor europene. Tensiunile de natură politică şi economică dintre România şi Federaţia Rusă afectează tot mai puţin relaţiile frăţeşti între Bisericile noastre Ortodoxe.

Ierarhia şi credincioşii celor două Biserici Ortodoxe surori încep treptat să înţeleagă două realităţi care trebuie să rămână în deplină armonie. Pe de o parte, realitatea faptului că Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Ortodoxă Rusă se află în comuniune euharistică, mărturisind aceleaşi Sfinte Dogme şi Canoane, Capul celor două Biserici fiind unul şi acelaşi, Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Pe de altă parte, Bisericile noastre, prin înţelepciunea celor doi Patriarhi, se reîntorc la pragmatismul apostolic, adică la acea capacitate a ierarhilor, preoţilor, călugărilor şi mirenilor creştini de a trăi în lume, înţelegând problemele lumii şi participând la rezolvarea lor, dar fără a fi din lume, căutând mereu ”cetăţenia Împărăţiei lui Hristos” care se dobândeşte prin încreştinarea propriului suflet şi a sufletului acestei lumi. Dacă la nivelul celor două state, român şi rus, sunt evidente incompatibilităţile politice, interesele Rusiei fiind în multe situaţii în contradicţie cu interesele Uniunii Europene şi ale României, ca stat membru al UE, între Bisericile Ortodoxe Română şi Rusă nu poate exista loc pentru tensiuni şi dispute. Orice problemă trebuie analizată şi rezolvată în duhul creştin, fără exagerări naţionaliste sau imperialiste, fără încercări de a impune voinţa proprie partenerului de dialog şi mai ales, fără a accepta o influenţă prea mare din partea puterii laice în treburile Bisericii.

Chiar dacă slăbiciunile omeneşti şi condiţiile istorice concrete au determinat ca Biserica lui Hristos să se organizeze în spaţiul Ortodoxiei prin Patriarhii naţionale, noi nu uităm că, indiferent de limba pe care o vorbim şi de cetăţenia lumească a statului în care Dumnezeu a îngăduit să ne naştem, suntem înainte de toate botezaţi în Hristos şi în împreună lucrare căutăm să-I slujim Lui şi să ne mântuim. De aceea, credem că Patriarhia Română şi Patriarhia Moscovei au puterea şi datoria creştinească de a contribui major la însănătoşirea relaţiilor dintre poporul român şi poporul rus, popoare formate în marea lor majoritate din creştini ortodocşi al căror conducător pe drumul veşniciei nu este vreun efemer politician, ci însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru.

Sursa: http://romanian.ruvr.ru/