Copilul nu este un instrument al părinților

Din păcate adesea întâlnim o neînțelegere a vieții, a libertății fiecărei persoane, a relațiilor interumane chiar în sânul familiilor. Lipsa educației tinerilor, lipsa informațiilor corecte, lipsa credinței îi face pe oameni din ce în ce mai egoiști si porniți pe împlinirea unor ambiții sădite în suflet mai mult de societatea modernă decât de sentimente nobile, curate și dumnezeiești.

Uneori cu proprii copii ne comportăm defectuos și egoist și așezăm pe umerii lor neîmplinirile nostre răpindu-le astfel libertatea de alegere, gandire și manifestare.

Părintele Simeon Kraiopoulos ne atrage atenția asupra acesui aspect:

Acesta este motivul pentru care data trecută am subliniat și un al treilea aspect, acela că și părinții, înainte de a se naște copilul, și mai mult după ce se naște, trebuie să-l vadă pe acesta ca pe o persoană aparte, cu trupul și cu sufletul său. Trebuie să știe că au devenit împreună-creatori cu Dumnezeu ca să apară acest om nou, această făptură nouă care nu este posesiunea lor.

Noua făptură își aparține sieși- dacă putem să spunem așa – și aparține și lui Dumnezeu.

Copilul nu este un instrument al părinților, nu este un obiect al lor și nu vine pe lume pentru a aduce mângâiere părinților. Nu vine pe lume pentru a satisface cine știe ce dorințe ascunse, pentru a vindeca cine știe ce ofuri ascunse, sau frustări ale părinților.

Copilul vine pe lume în baza poruncii lui Dumnezeu, ,,Creșteți și vă înmulțiți”, în baza consimțământului părinților de a deveni împreună-lucrători cu Dumnezeu, în baza iubirii dintre ei și a iubirii față de noua făptură. Vine pe lume pentru a se adăuga membrilor Bisericii lui Hristos, membrilor Împărăției lui Dumnezeu.

Simeon Kraiopoulos – Părinți și Copii – Despre Educația Copiilor – Ed. Bizantină 2005