Creştinismul în Marea Britanie – pe cale de dispariţie

Biserica Anglicanǎ, o bisericǎ cu multǎ tradiţie şi istorie, parcǎ se pierde de pe scena bisericilor apostolice. „De fapt, creştinismul în Marea Britanie a scǎzut pânǎ aproape de dispariţie” povesteşte preotul Edwin Hunt. Catedrale cu sute de ani în spate, înnegrite de timp şi istorie, au rǎmas fǎrǎ congregaţie, altele mai rezistǎ doar pentru o mânǎ de enoriaşi bǎtrâni, şi o mare parte din ele sunt închise, pǎrǎsite, vândute, transformate în restaurante, hoteluri, depozite şi apartamente. Pe fondul acestor întâmplǎri o nouǎ bisericǎ încearcǎ sǎ îşi facǎ loc în Marea Britanie – Biserica Ortodoxǎ Englezǎ.

Sunteţi fost preot anglican cu o vastǎ şi solidǎ culturǎ teologicǎ, cum aţi ales sǎ deveniţi preot?

Am  fost crescut aproape de Biserica Anglicanǎ, în Chesterfield, familia mea mergea la bisericǎ în mod regulat, am avut parte de un preot paroh deosebit. La vârstele copilǎriei şi adolescenţei, duminica dimineaţa, eram prezent la Liturghia de la 8, mǎ împǎrtǎşeam, apoi mǎ întorceam acasǎ, mâncam şi reveneam la slujba de la ora 10. La bisericǎ m-au atras cântǎrile corale, mirosul de tǎmâie, copiii care ajutau preoţii în altar, veşmintele şi ritualul foarte bogat. Duminica dupǎ amiazǎ participam la cateheze, preotul ne preda învǎţǎturile creştine. Era singurul loc în care puteam obţine 13 puncte din 10. La fiecare 100 de puncte primeam recompensǎ o carte frumos cartonatǎ. Seara rǎmâneam la cântǎrile de la Vecernie.

 V-aţi convertit la ortodoxie. Când şi de ce?

 Am fost hirotonit preot în Biserica Anglicanǎ în anul 1982. Pentru o vreme am reuşit sǎ ignor cele ce se întâmplau în aceastǎ bisericǎ. Dar în 1992 Sinodul Bisericii Anglicane a votat hirotonirea femeilor preot. Acest fapt mi s-a pǎrut o atât de mare erezie şi nu am înţeles cum o bisericǎ micǎ naţionalǎ poate avea aşa o îndrǎznealǎ sǎ schimbe unilateral Taina Hirotoniei. Atunci am început sǎ îmi privesc biserica cu alţi ochi şi nu cu unii buni.

Mulţi preoţi nu au stat indiferenţi la schimbǎrile din Biserica Anglicanǎ şi au ales sǎ devinǎ preoţi catolici. Liturghia anglicanǎ este destul de asemǎnǎtoare cu cea catolicǎ. Cu toate acestea un grup restrâns dintre noi, inclusiv eu am început sǎ ne uitǎm spre Biserica Ortodoxǎ şi ne-a plǎcut.

Mai povestiţi-ne câte ceva despre Biserica Anglicanǎ.

 Noi fǎceam parte din aripa Bisericii Anglicane numitǎ Anglo Catolica. Aveam slujbe în fiecare dimineaţǎ, aveam Utrenie, Liturghie şi Vecernie seara. Când eram copil şi tânǎr viaţa în bisericǎ se baza pe o cunoaştere adevǎratǎ şi corectǎ a credinţei apostolice.

La extrema cealaltǎ a Bisericii Anglicane se aflǎ aripa evanghelicǎ conservatoare, care se baza pe sola scriptura, mai aproape de sectele non-conformiste care abundau în acea perioadǎ.

La mijloc erau liberalii, aceia care au adoptat o abordare cerebralǎ a religiei; aceia ce au negat miracolele şi au demitologizat Întruparea şi Învierea. Într-o lume din ce în ce mai secularizatǎ, acest grup a dobândit prevalenţǎ şi a contribuit la prǎbuşirea Bisericii Anglicane odatǎ ce ei au adus lumescul în bisericǎ în loc sǎ aducǎ biserica cǎtre lume.

Cât de mult a durat sǎ luaţi o decizie?

Mi-a luat mult timp pânǎ când am ales sǎ plec din Biserica Anglicanǎ pentru cǎ tocmai fusesm repartizat la o parohie cu o congregaţie frumoasǎ şi nu am putut sǎ îi las. Însǎ am format un grup care împǎrtǎşea aceleaşi opinii, l-am numit „Explorând ortodoxia”. Am început sǎ studiem şi sǎ citim despre biserica ortodoxǎ. Am început chiar sǎ facem o variantǎ de Vecernie ortodoxǎ. Un grup similar din Nottingham ni s-a alǎturat şi nu la mult timp dupǎ aceea Mitropolitul Anthony of Sourozh (Bloom) a trimis unul din preoţii sǎi din catedrala din Londra sǎ facǎ o slujbǎ de Liturghie în biserica mea (Biserica Anglicanǎ la acea vreme). Acesta a fost momentul decisiv. Grupul din Nottingham a fost primit în Biserica Ortodoxǎ imediat. Eu însǎ am aşteptat şi m-am torturat cu gândurile în ceea ce priveşte convertirea la ortodoxie. Pur şi simplu nu vroiam sǎ îmi pǎrǎsesc congregaţia.

În cele din urmǎ m-am convertit în Biserica Ortodoxǎ Rusǎ împreunǎ cu soţia mea, am fost hirtonit diacon şi nu târziu preot ortodox. Mi-am organizat o parohie în Chesterfield şi Sheffield.

Atât parohia de la Nottingham cât şi parohia mea suntem în jurisdicţia canonicǎ directǎ a Patriarhului Ecumenic al Constantinopolului şi parte a Exarhatului Patriarhal de Tradiţie Ortodoxǎ Rusǎ în Europa de Vest.

Unde faceţi slujbele, cum şi când?

Nu ne putem permite propria noastra bisericǎ. Închiriem în fiecare duminicǎ o bisericǎ veche din secolul 13, care nu a mai fost folositǎ ca bisericǎ, a fost transformatǎ în spaţiu pentru evenimente, conferinţe, petreceri. În fiecare duminicǎ, transport cu maşina personalǎ tot necesarul slujirii Sfintei Liturghii, începând cu douǎ bannere care înlocuiesc catapeteasma, standuri pentru icoane, icoane pe care le punem pe pereţi, alte obiecte de altar. Dupǎ slujbǎ le împachetez pânǎ la urmǎtoarea duminicǎ. Fac slujbe în fiecare duminicǎ şi uneori la sǎrbǎtori mari.

Cine sunt membrii parohiei dvs.?

Ruşi, greci, români şi englezi fac parte din parohia mea. Slujesc în limba englezǎ. Localnici vin la slujbe şi cer sǎ fie botezaţi sau primiţi în Biserica Ortodoxǎ Englezǎ. Englezi ortodocsi tineri şi vârstnici vin la noi la slujbǎ de la distanţe considerabile. Aceştia au respins versiunea decǎzutǎ de creştinism ce circula în jurul lor, alegând ceva mult mai riguros. Nu de puţine ori, englezii ortodocşi îi pun la respect pe ruşii ortodocşi care sunt foarte fericiţi cǎ au o bisericǎ ortodoxǎ pe tradiţie rusǎ printre ei, doar cǎ nu participǎ la slujbe.

Termenul de englez ortodox – cum este primit?

În acest moment existǎ aproape 80 de parohii orodoxe canonice şi comunitǎţi în Marea Britanie. Ele aparţin de 10 jurisdicţii diferite. La acestea se mai adaugǎ copţii care includ şi biserica ortodoxǎ britanicǎ în rândul lor. În afarǎ de una singurǎ toate aceste jurisdicţii au venit în UK pentru a sǎvârşi slujbele pentru emigranţii din ţǎrile din care aparţin. Prezenţa lor însǎ a influenţat puţin scena religioasǎ în Marea Britanie pentru cǎ serviciile lor erau în limba lor maternǎ nu erau în englezǎ. Biserica Ortodoxa Englezǎ ar putea sǎ se ridice puternic în Regatul Unit dacǎ nu ar mai exista aceastǎ divizare şi rivalitate între structurile bisericilor naţionale.

De aceea foarte puţini oameni în aceastǎ ţarǎ ştiu ce este aceea biserica ortodoxǎ sau nu cunosc termenul „English Orthodox” şi oricum nu le pasǎ.

*

Edwin Hunt este nǎscut în Anglia, are 75 de ani. A fost organist şi profesor de limbi clasice. A studiat Teologia la Universitatea din Durham. Nu are salariu ca preot ortodox, susţine cheltuielile parohiale din pensie şi din contribuţiile enoriaşilor.

sursa curentul.net