Crucea lui Hristos și iubirea

„Mai mare iubire decât aceasta nimeni nu are; să-și pună cineva viața pentru prietenii săi. ”(Ioan 15, 13)

Ți-a trecut vreodată prin minte că crucea lui Hristos ar putea fi o minunată mărturie a chipului în care Dumnezeu a iubit lumea dintru începuturile ei? Că prin ea a revărsat în lume râuri de iubire, care au lăsat urme de neșters, dar că iubirea însăși nu s-a reîntors în sânul lui Dumnezeu? Nu s-a reîntors, crucea este semnul și măsura unei nesfârșite, nemuritoare iubiri.

Crucea este simbolul dorinței nestăvilite, împinse până la sacrificiul vieții de a binecuvânta și mântui omenirea, dar este și expresia iubirii pe care Dumnezeu o poartă oamenirii și astăzi.

Da, oamenirii! Fără să vrei, ajungi să-ți dai seama cât de mici suntem noi în fața acestei iubiri care îmbrățișează întreaga lume.

Ce-ar putea reprezenta înaintea Domnului durerea noastră, nevoile noastre, disperările noastre?

Știm însă că iubirea lui Dumnezeu este nemărginită. Iubirea nu se împarte, ea înseamnă tot sau nimic. Și iubirea noastră, adesea oarbă, înșelătoare, excesiv de pătimașă și nestornică, are în ea ceva dumnezeisc. Și ea poate fi nețărmuită, nemuritoare, neînfricată și puternică până la moarte. Marea, nesecata, desăvârșita iubire a lui Dumnezeu este și a ta, ca și cum n-ar exista o altă ființă asupra căreia să se reverse. Poți zice „Dumnezeul meu”, ca și cum El ți-ar aparține doar ție.

Acest mod de a ți-L însuși nu trebuie să fie unul egoist și nici trufaș. Puterea acestei iubiri a lui Dumnezeu este atât de mare, încât ea „lucrează” nu numai asupra sufletului meu, ci și a sufletelor celor din jurul meu. Dacă, în privința bunurilor pământești, cu cât îți vei agonisi mai multe, cu atât mai puține vor rămâne altora,  aici lucrurile stau altfel: cu cât mai mult îmi voi agonisi eu din cele dumnezeiești, tot atât de mult se vor bucura de ele și alții. Adevărata iubire, ca și adevărul însuși nu se împuținează niciodată; ea tinde să se reverse, să dea pe dinafară.
Adevărul și iubirea sunt ca soarele: rațiunea lor de a exista este să lumineze.