Cum depăşim frică înainte de mărturisire

Nu ştiu dacă aţi observat, dar există aşa o lege. Ai făcut un păcat – și starea ta sufletească imdeiat se schimbă. Îţi pierzi libertatea, totul devine mai întunecat şi nu-ţi mai poţi găsi pacea…Mai trece puţin, mai rabzi şi păcatul se uită. Iarăşi te simţi mai ușor şi din nou liber!

Ar părea de ce să te mai pocăieşti, pentru ce să mergi la spovedanie? Ai uitat totul şi viaţa continuă.

Dar după fiecare păcat comis se modifică conştiinţa. Aceste schimbări devin ireversibile, dacă păcatul nu este curățit prin pocăință și dorința de a ne corecta viața. Te obişnuieşti cu păcatul, cum te obişnuieşti cu timpul şi cu un miros urât, și nu-l mai observi deja. După fiecare păcat nepocăit tot mai mult te cufunzi în întuneric, pierzi tot mai mult libertatea, dar cu timpul nici asta nu mai observi.

Dacă nu v-ați mărturisit niciodată sau dacă nu v-aţi mărturisit de mult timp, nu amânaţi mărturisirea, chiar dacă ați comis păcate grave și nu știţi cum să scăpaţi de ele. Nu vă fie frică să mărturisiţi cele mai grele și rușinoase păcate.

Preotul nu vă va trata în alt mod, dacă va afla toată greutatea ce o aveţi pe suflet. Pe cei care se pocăiesc de păcate grave, chiar îi plac mai mult, decât pe cei care pretind că nu au de ce să se pocăiasă. Pentru că dacă o persoană se pocăiește cu adevărat, ea face primul pas spre îndreptarea vieței sale. Și îmi apare un sentiment de compasiune și de dragoste faţă de el.

Preotul nu vă va judeca și nu va spune nimănui despre ce i-aţi relatat la mărturisire. Dacă va face acest lucru, el va înceta să mai fie preot,  va pierde harul preoției și va fi caterisit . El însuși este un om care se luptă cu păcatele și înțelege cât de greu vă este, mai ales dacă până nu demult aţi trăit departe de Dumnezeu.

Preotul vă va înţelege şi ajuta cu sfaturi. Mai bine e să-ţi depășeşti rușinea și să-i mărturiseşti preotului toate păcatele, decât să fii în aşteptarea Judecăţii de Apoi, la care toate cele ascunse se vor destăinui tuturor. Trebuie să fiu sincer, deși mă mărturisesc de aproape 40 de ani, totuşi îmi este încă de fiecare dată frică să merg la spovedanie. Ceva intervine mereu. Poate că nu este vorba de „ceva”, ci de „cineva”, acel viclean şi întunecat duh, care înțelege că după mărturisire va pierde puterea asupra sufletului nostru.