Cum putem ajunge să iertăm cu adevărat?

Ce poate fi greu în a ierta, decât ura! Cum îți învingi ura? Exersând iubirea! Cum exersezi iubirea? Fiind! Creștin înseamnă om care nu poate urî. De aici începeți să lucrați.

În rest, sigur, putem scrie tratate, doctorate, paradoctorate, megadoctorate… Dar unde dragoste nu e nimic nu e!

Cel mai greu exercițiu împotriva urii îl faci în momentul în care constați că te urăsc cei care tu crezi că te iubesc. „Casnicii tăi te vor vinde” nu e propoziție de șagă, ci este un dat revelat! Dumnezeu Însuși ne atrage atenția că s-ar putea să luăm- mă iertați de cuvânt neduhovnicsc- niște „țepe”, așa, în viața noastră sufletească. Și atunci cum reușești să învingi ura? Iubind fără limite!

Să știți că e cel mai greu exercițiu! Vine omul, te înjură pe stradă- ești în reverandă (dau cazul preoților, că la dumnevoastră sigur nu e cazul, nu vă înjură nimeni pe stradă) – și cică te întorci să-i dai binecuvântare… Aiurea! Singurul mod de a-l iubi e să nu-l bagi în seamă… Observați, este o iubire care pare indiferentă, dar de fapt, neintrând în jocul lui, îl iubești.[…]

(Pr. Constantin Necula)

Sursa: Pr. Constantin Necula, Pr. Mihai Iosu, Tinerii și ispitele modernismului, Editura Agnos, Sibiu 2008, p. 114-115