Cum să ne alegem duhovnicul?

– O problemă foarte importantă de care depinde schimbarea vieții noastre lăuntrice este relația cu duhovnicul. Care sunt criteriile pentru alegerea unui preot la care să ne mărturisim?

– N-aș putea să vă spun. Aceasta este o problemă care revine celui ce-și caută duhovnic.

– Să zicem că este la început și vrea să-și găsească un preot la care să se spovedească…

– Întreabă pe un cunoscut: <Ce duhovnic ai?>, ”Cutare”. <Esti multumit?>. Întreabă pe altul care îi recomandă pe altcineva. Se duce la duhovnic. Nu este chiar atât de usor să găsesti dintr-o dată un duhovnic care să corespundă cu starea ta, cu problemele tale. Si de aceea rămânem la recomandarea Evangheliei: ”caută si vei afla”. Întrebând din om în om; bineînteles că nu întrebi pe fiecare om de pe stradă, ci numai pe cel care este preocupat de viata în Biserică. Atunci când esti la început te poti spovedi o dată sau de două ori la câtiva părinti pentru a putea să te hotărăsti asupra unuia singur.

Am căutat si eu un duhovnic, dar nu am găsit pe unul de care să mă leg pentru toată viata. Părintele Ioan era insuficient pentru mine întrucât eu nu stiam atâta limbă rusă încât să înteleg sfatul unui duhovnic rus. Am căutat alt duhovnic pe vremea lui, folosindu-mă de toate mijloacele care pot să ducă la găsirea acestuia. De aceea vă sfătuiesc să întrebati din om în om si până la urmă o să-l găsiti.

– În ce conditii ne putem schimba duhovnicul?

– Există situatiile acestea cunoscute care-ti permit să schimbi duhovnicul: când el este eretic sau te îndeamnă la păcat, când este foarte bolnav si nu mai poate spovedi sau când te muti într-o altă localitate, ori este un duhovnic foarte aglomerat si tu – din cauza serviciului – nu mai ajungi să te spovedesti decât foarte rar.

Mai există însă si niste cazuri de exceptie: se poate întâmpla să sporească o persoană si duhovnicul să nu-i mai fie suficient. Si atunci caută altul. Acestea sunt însă cazuri rare care apar la cei care vor să aibă un îndrumător pentru rugăciunea inimii. Mai ales în legătură cu problema aceasta a rugăciunii lui Iisus, este greu să ai un povătuitor, este greu să găsesti un duhovnic care să fie si trăitor al acestei rugăciuni si să spună ceva adevărat si multumitor.

Însă mai întâi trebuie să fim atenti ca nu cumva să existe în noi niste probleme mari de orgoliu sau de judecare a aproapelui, si atunci, în loc să ne căim, noi să dăm vina pe duhovnic. De aceea este bine să strigăm la Dumnezeu cu sinceritate si insistentă, din tot sufletul, si atunci Dumnezeu ne va rândui duhovnicul de care avem nevoie.

Trebuie, de asemenea, să constientizăm foarte limpede că toti preotii au harul, venit de la Mântuitorul, pentru a ierta păcatele.

Oricum, după ce te-ai mărturisit de cel putin trei-patru ori consecutiv la acelasi duhovnic, trebuie să-i ceri binecuvântare dacă te duci în altă parte la spovedit.

Nu trebuie să fim prea pretentiosi cu preotul la care ne mărturisim. Dacă el este sincer si cu frică de Dumnezeu, ne putem spovedi la el cu toată deschiderea. Este de mult folos pentru noi să avem părere de rău pentru păcatele pe care le-am făcut si le mărturisim. Nu este deloc bine să ne spovedim formal!

Este de asemenea foarte folositor ca toată viata să avem căintă pentru păcatele pe care le-am săvârsit, chiar dacă ele au fost iertate la spovedanie si chiar dacă nu le-am mai repetat. Este bine tot timpul să ne păstrăm căinta înlăuntrul nostru fără a cădea în deznădejde, ci, dimpotrivă, trebuie să ne păstrăm si încrederea în bunătatea lui Dumnezeu.

– Unii intelectuali sunt foarte pretentiosi atunci când îsi caută un duhovnic…

– Sunt si oameni pretentiosi. Pe duhovnic îl întrebi sau îi spui problema ta si el îti răspunde deplin sau cât poate să răspundă si te multumeste. A doua oară iarăsi îl întrebi alte probleme care apar prin mintea ta. Sau îi mărturisesti greselile tale. El se poate ruga pentru tine, te poate ajuta în felul acesta.

Dacă este un intelectual pretentios care caută un duhovnic deosebit, mai greu o să-l găsească; fiindcă el vrea să vorbească cu un preot care să fie filosof ca si el. Asteaptă răspuns pe limba lui si atunci se poate să întâlnească un duhovnic care nu-i întelege întrebările lui, vorbele lui, dar stie foarte multă viată duhovnicească de care are nevoie filosoful sau intelectualul. Ei nu se pot întelege pentru că acesta din urmă e prea pretentios si, adeseori, îmbătat de mândrie datorită stiintei lui. Un asemenea om pretentios e greu să găsească un duhovnic ”duhovnicesc”. Si rămâne să caute toată viata si în multe cazuri nici nu-l găseste până la urmă. Rămâne cu filosofia lui si cu jumătate de măsură duhovnicească.

– Cât de aspru trebuie să fie duhovnicul în aplicarea unor canoane, tinând cont că în vremurile de astăzi există multi oameni care cad în păcate mari din ignorantă?

– Dacă preotul duhovnic recomandă un canon cu autoritate sau cu nervi, trebuie să fie sigur de la început că nimeni nu-l va respecta. Este bine ca duhovnicul să fie blând, să fie linistit si să încerce să-l convingă pe credincios, cu dragoste, că îi este de mult folos canonul pe care vrea să i-l dea. Înainte de toate, penitentul trebuie pregătit pentru a-si da seama că năravul care este îndătinat în el este cel mai mare rău. Procedând astfel, credinciosul se va deprinde mai usor să împlinească orice canon, oricât de greu. Dacă impunem direct canonul, oamenii nu-l vor respecta, pentru că de obicei acestia nu constientizează primejdia unui păcat si faptul că-si pot pierde vesnicia din cauza patimilor. Nici nu au o idee foarte clară despre ce înseamnă vesnicia. Sunt străini de asemenea lucruri. Asa că este foarte necesar să-i pregătim sufleteste pentru a întelege că patima lor e asa de mare încât trebuie să scape de ea cu orice pret, cu orice pret trebuie alungată.

Este bine să ne purtăm frumos cu credinciosii care vin la spovedit. Dacă le poruncim si dacă este greu canonul si îi surprinde, nu-l vor face. Pleacă de la tine si îsi văd de treburile lor; se întâmplă si asa ceva. De aceea am spus că nu trebuie impus canonul; căci poate e un canon pe care nu-l poate face. Atunci penitentul va dori să scape de el si chiar dacă îi mai spunem noi niste lucruri folositoare, el le va refuza interior.

În concluzie, lucrul cel mai important este ca duhovnicul să se gândească foarte bine la penitent si să-l sfătuiască în asa fel încât acesta din urmă – dacă vrea cu adevărat să se schimbe – să constientizeze gravitatea păcatului în care a căzut si să-si dorească sincer să scape de orice patimă.

– Până unde merge ascultarea fată de duhovnic? Fiindcă pot exista două extreme: una prin care duhovnicul este văzut ca un fel de functionar care iartă la nesfârsit păcatele, iar alta în care duhovnicul este idolatrizat de către fiii săi duhovnicesti si nu mai încape în mintea lor nimic altceva în afară de ceea ce spune acesta în general, nu neapărat în timpul tainei Spovedaniei.

– Aici, cred că si într-o parte, si în alta, sunt niste greseli. Ce nu stie duhovnicul stie Dumnezeu; un om care este duhovnic nu poate să stie tot. De aceea, pentru ce nu stim, îi trimitem pe credinciosi să citească din Sfântul Ioan Scărarul, Sfântul Ioan Gură de Aur (care a fost un mare duhovnic), Sfântul Vasile cel Mare si fiecare îsi poate culege ceea ce are nevoie de la acesti Sfinti Părinti.

Oamenii nu pot să cunoască în întregime toate problemele vietii duhovnicesti; asa încât duhovnicul nu poate să spună ceva definitiv, nu poate spune totul. Sunt însă anumite lucruri pe care le poate zice: cum să te păzesti de patimi, ce să faci ca să scapi de ele; să scapi, de pildă, de desfrânare, care este o patimă des întâlnită în rândul tinerilor. Sau cum să scapi de patima fumatului (că si asta este o patimă si aduce multe neplăceri si scandaluri în familie). Duhovnicul poate să-ti dea niste sfaturi pe care, dacă le pui în aplicare, scapi de aceste păcate. Dar prea departe nu mergem si atunci îi trimitem pe asemenea credinciosi la anumite cărti, să citească si să se documenteze si să înteleagă mai mult decât se poate întelege de la un om care este de obicei mărginit.