Header image

Pacea şi sfinţenia, cu toţii să le urmaţi

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Teodor Studitul

Oamenii cei buni vorbesc cuvinte bune şi cuvânt prost nu scot din gura lor, ca să nu greşească. Precum zice Apostolul Pavel: „Tot cuvântul rău din gurile voastre, să nu iasă, în afară de ceea ce este bun, spre zidirea credinţei, şi să dea dar ascultătorilor. Şi, să nu scârbiţi pe Duhul Sfânt, cu Care v-aţi pecetluit în ziua izbăvirii.”

Şi, iarăşi, zice: „Toată amărăciunea şi mânia şi iuţimea, strigarea şi defăimarea să se ridice de la voi, împreună cu toată răutatea. Şi să fiţi unul spre altul blânzi şi milostivi, făcând cele plăcute unul altuia, precum şi Dumnezeu prin Hristos, a făcut cele plăcute vouă.” Vedeţi oare, ce porunceşte ? Şi câtă este şi dorinţa cea întemeiată a poruncii ? Şi acestea spre cine le vorbea ? Nu către călugări, ci, de-a dreptul, spre toţi cei din lume.

Către călugări acel cuvânt este de cuviinţă a-l grăi. Că, adică: „Cei care sunt ai lui Hristos, trupul şi-au răstignit, cu patimile şi cu poftele ca să nu fie lucrători la fapta păcatului.” Dacă acestea aşa sunt, apoi să socotească, cei ce, acum, se sfădesc, că de osândă sunt vrednici, căci ei nu numai că se sfădesc, ci şi, unul asupra altuia, îşi ridică mâinile. Dar, oare, cu adevărat, îţi întinzi mâna spre călugăr, tu cel ce eşti încă în tagma oamenilor de rând, sau tu, cel călugărit, îndrăzneşti a lovi cu toiagul pe cel nou venit la supunere?

Drept aceea, nu eşti călugăr ci bătăuş, nici pustnic, ci tâlhar, nici fiu al păcii, ci rob al mâniei. Au, doară, n-au venit bătăile din ocări şi după bătăi, oare, nu urmează moartea? Deci, cei ce fac acestea se cade să fie cercetaţi, cu canon foarte greu, ca nu cumva să ajungă mai rău. Iar voi, iubiţilor, ca nişte ucenici ai Stăpânului Celui blând şi dătător de pace, cu blândeţe şi cu pace să petreceţi.

Pacea şi sfinţenia, cu toţii să le urmaţi, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul. Trebuie să ne sfiim şi să ne plecăm, fraţilor, Trupului şi Sângelui Domnului nostru Iisus Hristos, pe care ne-am învrednicit să le primim. Şi, în sufletul nostru, care primeşte aceste Preacurate Daruri, să nu mai sălăşluiască răutatea, mânia, nici poftele cele necurate. Şi gura, care a primit Izvorul cel nemuritor al Vieţii, să nu mai scoată cuvinte necuviincioase şi putrede, nici ochii, care s-au curăţit cu cinstitul Sânge al lui Hristos, să nu mai privească, sălbatic, ca o fiară, nici să oglindească satanicile şi desfrânatele privelişti. Să păzim toate mădularele nostre curate, ca nişte mădulare ale lui Hristos.

Să avem în mare cinste fecioria, că fecioria este bunătatea cea dintâi, care a strălucit în Rai, mai înainte de a fi înşelat şarpele pe strămoşul Adam. Fecioria este aceea care a fost şi s-a făcut Maica lui Hristos. Fecioria este cea care face din oameni îngeri, fecioria înalţă lumea spre cer, spre nemurire. Dar nu va putea cineva să o câştige în alt chip, decât cu multe dureri, osteneli şi sudori, că unde este îndreptare mare, acolo trebuie să fie şi silinţa mare.

Deci, dar precum sabia cea ascuţită taie pe vrăjmaş, aşa şi sufletul, cel alcătuit cu frica lui Dumnezeu, taie, îndată gândurile drăceşti. Şi, dacă sabia se va toci, iarăşi, să se dreagă şi va tăia, nu numai mii, ci şi milioane de draci, precum cântă David.

Fiţi cu grijă, iubiţilor, că mulţi sunt cei ce se luptă cu noi, în toate zilele, şi milioane de duhuri se războiesc cu noi, împotriva cărora, se cade să ne luptăm, până la sfârşit, ca nişte ostaşi nebiruiţi ai lui Hristos. Iar mila lui Dumnezeu, până la sfârşit, adaugă, celor ce se nevoiesc bine, osârdie multă, ca să sporească, spre toată fapta bună, şi să câştige Împărăţia Cerurilor în Iisus Hristos, Domnul nostru, a Căruia este slava şi stăpânirea, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin.

ortodoxism.ro

Contact Form Powered By : XYZScripts.com