Cuvânt de învățătură în Duminica a 27-a după Cincizecime (Tămăduirea femeii gârbove)

 „Femeie, ești dezlegată de neputința ta.” (Luca 13, 12)

Într-o sâmbăta, iubiți creștini, a intrat Mântuitorul nostru Iisus Hristos în sinagoga evreiască și învăța norodul. Printre oamenii adunați era și o femeie care avea de 18 ani „duhul neputinței”, fiind gârbovă.

Aceasta era o femeie temătoare de Dumnezeu, credincioasă și răbdătoare. Ea nu căuta să se întâlnească față către față cu Mântuitorul, socotindu-se nevrednică de aceasta. Ea se împăcase cu boala ei și cerea de la Dumnezeu răbdare pentru a-și duce până la sfărșit crucea. Mântuitorul, însă, văzând-o, I s-a făcut milă de ea și a îndreptat-o, pentru că ea a mulțumit lui Dumnezeu.

Sfânta Evanghelie de astăzi spune astfel despre această minune: „Hristos, văzând-o, a chemat-o și i-a zis: „Femeie, ești dezlegată de neputința ta!”, punând mâna asupra ei (Lc. 13, 12-13) și îndată s-a îndreptat și a început să mărească pe Dumnezeu.

El numai a pus mâinile, a deschis gura și îndată totul s-a schimbat. În loc de întristare, sufletul ei s-a bucurat, iar gura ei a mulțumit și a proslăvit pe Dumnezeu. Şi aceasta s-a întâmplat pentru că prin punerea mâinilor Domnului pe capul ei, în ea a intrat puterea dumnezeiască și, influiențând asupra puterilor sale naturale, le-a trezit și le-a însuflețit, izbăvind femeia de „duhul neputinței”.

Care este duhul neputinței acestei femei? El consta în slăbirea corpului. Dacă boala cuprinde coloana vertebrală, atunci corpul se grebănoșează și omul nu poate să se îndrepte. Aici, în sinagogă, ea a primit și mila lui Dumnezeu.

Ce ne învață această vindecare a femeii gârbove? Ea ne învață, frați creștini, despre mila lui Dumnezeu, care vede singură când, unde și cui să-i dea ajutor. Hristos, văzând această femeie, a chemat-o, și-a pus mâinile asupra ei și a îndreptat-o. Aceasta înseamnă că și pe noi Hristos ne găsește, ne vede, ne cheamă și ne dăruiește darul și mila Lui, o varsă peste noi, dacă suntem tot așa de răbdători în vremea ispitei așa cum a fost femeia gârbovă. În loc să fie supărată, cârtitoare din cauza bolii sale grele, din contra, boala a smerit-o moral, înțelepțind-o, a învățat-o să rabde și prin aceasta a primit mila lui Dumnezeu.

Așa și noi, frați creștini, în vremea ispitelor și a bolilor grele trebuie să cerem de la Dumnezeu răbdare, abținerea de la enervare și cârtire și numai atunci ne va veni luminarea minții noastre, curăția inimii, smerenia voinței și vindecarea trupului.

Dacă boala ne trece către viață, vindecare, iar nu către moarte, cu atât mai mult trebuie să râvnim la smerenia sufletului, curăția inimii, împăcarea cu apropiaţii noștrii și unirea cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos prin Taina Mărturisirii și a Sfintei Împărtășanii. Puterea lui Dumnezeu, frați creștini, se desăvârșește în slăbiciune (2 Cor. 12, 9). De aceea noi trebuie să avem încredere și în puterea noastră, dar mai întâi să nădăjduim în puterea lui Dumnezeu. După puterea credinței și a nădejdii noastre vom primi ajutorul lui Dumnezeu. Amin.