Cuvânt pastoral la Naşterea Domnului, a Preasfinţitului Petru, Episcop de Ungheni şi Nisporeni

„Născându-Se din Tatăl, ne-a creat pe noi,

 Iar născându-Se din mamă, ne-a reînnoit.

S-a născut din Tatăl ca noi să putem exista,

 iar din mamă S-a născut ca să nu pierim.” 
(Fericitul Augustin).

Preacuvioși şi Preacucernici Părinţi,

Iubiţii mei fii duhovniceşti în Domnul, Har și bucurie de la Domnul Cel ce se naște în peșteră, iar de la noi arhierească binecuvântare.

Binecuvântat să fie Dumnezeu, Care ne-a chemat azi să ne bucurăm, împreună cu îngerii, de venirea în lume a Fiului Său, Hristos Domnul!

Ziua Nașterii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în care ,,Adevărul din pământ a răsărit”, (Psalmul 84, 12), este o zi plină de bucurie duhovnicească pentru întreaga umanitate, asumată  în taina răscumpărării neamului omenesc. Fiul lui Dumnezeu, făcându-Se om, a dat oamenilor cea mai mare pildă de smerenie din iubire, arătând că iubirea e atenție la altul, până la uitarea deplină a importanței proprii. Prin Întrupare, Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca lumină deplină omului, arătându-l capabil să fie făcut fiu a lui Dumnezeu și frate al Său, ca Fiul lui Dumnezeu, și în stare să se înalțe prin Duhul Sfânt al Fiului, la viața  neînchisă în lumea aceasta. El Se naște întâi din Tatăl ceresc, ca Fiul lui Dumnezeu, apoi în trup Se face și Fiul Omului din Fecioară, ca noi, care suntem născuți întâi dintr-un tată și o mamă pământească, să fim născuți apoi, prin Duhul Lui de Fiu al Tatălui, fii ai Tatălui ceresc. Naşterea Domnului este Darul înomenirii lui Dumnezeu pentru îndumnezeirea noastră. Sfântul Maxim Mărturisitorul vede în această relaţie de dăruire a noastră unii altora actul iubirii împlinit în umanitate. Acesta se realizează pe viu din iubirea dumnezeiască faţă de om, la Naşterea Mântuitorului: „Iubirea dumnezeiască şi fericită leagă pe om de Dumnezeu şi îl arată pe iubitorul de Dumnezeu dumnezeu“. Fără Hristos, adică fără Fiul lui Dumnezeu întrupat ca om, lumea întreagă și existența oamenilor în ea ar fi fără sens. El S-a făcut prin întrupare ,,Lumina lumii”, sensul ei. Nașterea Lui ca om din Fecioară a fost un act al lui Dumnezeu din iubire liberă, deci o manifestare a puterii și iubirii lui Dumnezeu.

Iubiţi fii şi fiice în Hristos Domnul,

   Asistăm în ultima vreme, tot mai mult, la mese pompoase de Crăciun, hotărâte exclusiv de oameni, în disprețul postului și al timpului sfânt al sărbătorii, uneori chiar incluse fără nici-o jenă pe posturile publice de televiziune.  Acum, în centrul preocupărilor multora au ajuns elementele anticreștine. Obiceiuri și practici care pun la colț praznicul însuși, dacă nu cumva chiar îl insultă, de-a dreptul! Sărbătoare fără Sărbătorit, „nuntă” fără Mire și Crăciun fără Hristos pare a fi modul de a sărbători pentru mulți dintre „creștinii” de astăzi! 

   Nu am auzit încă pe nimeni (şi dacă ar fi, sunt mult prea puţini) să se plângă de faptul că Hristos încă nu S-a întrupat în inima şi viaţa lui. În schimb, dacă nu vine “moşu” şi nu este vreun brad din pădurea seculară, totul pare sumbru şi fără sens. Acum trăim timpuri de nefirească dezordine și lipsă de sens a vieții, adevărul este negat, minciuna este preaslăvită, lumina este trăită ca întuneric, bunătatea și facerea de bine sunt abuzate, răutatea și viclenia au atins apogeul, grija pentru suflet și mântuirea lui sunt uitate definitiv. Când vreodată în istoria noastră s-au auzit voci purtate de ură și violență fără precedent ca acum, când s-au ridicat împotriva Sfintei Biserici? De multe ori am uitat cine suntem, am devenit prin faptele noastre fiii întunericului și a minciunii. De câte ori glasul clopotului sfânt ne cheamă la reculegere, la întâlnire cu Dumnezeu în sfintele biserici, și totuși cea mai mare parte a acestei națiuni rămâne împietrită în necredință, coborând pe calea morții.

Dreptmăritori creștini,

Biserica noastră este permanent receptivă la problemele so­cie­­tăţiişi oferă creştinuluisoluţii con­crete spre desăvârşirea sa du­­hovnicească, dar şi spre asi­gu­­rarea celor necesare vieţii, ca su­port necesar pentru creşterea sa duhovnicească. În acest sens, tre­buie să redescoperim, mai în­tâi, vocația noastră de misionari, de mărturisitori şi de vestitori ai iu­birii Mântuitorului Iisus Hris­tos şi prin apărarea dreptei credințe a Bisericii noastre în fața tu­turor atacurilor din societatea contemporană secularizată şi fragmentată. Fiind preocupați de criza morală-spirituală a societății noastre dedicăm anul 2017 ,,Anul dreptei credințe mărturisitoare și lucrătoare prin iubire”. Credința este primul pas în viața duhovnicească. Părintele Dumitru Stăniloae ne învață că ,,Credința este prin fire începutul virtuților. Astfel binele fiind sfârșitul virtuților, e concentrat în lăuntrul credinței. Credința este binele concentrat, iar binele este credința actualizată”. Credința este începătoarea vieții celei noi pe care omul este chemat s-o ducă în Hristos. Ea este forța cea mai puternică de care se poate folosi în acest nou fel de viețuire. Ea este, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel ,,încredințarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor nevăzute” (Evr. 11, 1).În măsura în care credința îl îndreaptă pe om spre Dumnezeu și-l unește cu El, ea îl eliberează și-l ferește de alipirea pătimașă de sine, de acel egoism de care este cuprinsă întreaga umanitate. Ajungând prin credință la cunoașterea Celui care este Adevărul (14, 6), omul își regăsește adevărata libertate (In. 8, 32). Ajungândsă-L cunoască din nou pe Dumnezeu, își redobândește libertatea de sine, știe al cui fiu este și care este adevărata sa fire. Se recunoaște ca fiind chipul lui Dumnezeu și menit să ajungă la asemănarea cu Acesta. Fiind preocupați de chemarea la asemănare cu Dumnezeu, ne adresăm tuturor creștinilor de a fi iubitori, iertători, și mărturisitori ai dreptei credințe cu cuvântul și cu fapta căci, ,,credința fără fapte moartă este”, ( Iac. 2, 15-26). Iar Sfântul Ioan Gură de Aur, mare dascăl al Bisericii, com­pletează aceste cuvinte, spu­nând: „De vreme ce faptele ex­pri­­mă credință, credinţaadeve­reş­te faptele“.

Fie ca sărbătoarea Nașterii Domnului, a Noului An și a Botezului Domnului să vă aducă multă pace, sănătate, bucurie şi întărire spre împlinirea a toată fapta cea bună!

Cu urări calde și părintești,

Al vostru arhipăstor, de tot binele voitor și către Hristos Domnul rugător,

+PETRU,

Prin harul lui Dumnezeu,

EPISCOP DE UNGHENI ŞI NISPORENI

Nașterea Domnului 2016/2017