Dă-mi, Doamne, înțelepciune cerească !

Fiule, ca să dobândești tot, trebuie să jertfești tot și nimic să nu oprești pentru tine. Află că nici un lucru din lume nu te păgubește atât de mult ca iubirea de tine însuți. Cu cât vei avea mai multă dragoste de un lucru oarecare, cu atât vei ține mai mult la acel lucru. Dacă iubirea ta este curată, simplă și bine rânduită, nu vei ajunge robul nici unui lucru. Nu pofti după aceea ce nu-ți este îngăduit să ai și nu dori să ai ceea ce ar putea să te împiedice și să-ți răpească slobozenia dinlăuntru. E de mirare că nu te dai Mie din adâncul inimii tale, cu tot ce ai și dorești să ai.

De ce te lași ros la inimă de întristări deșarte? De ce te trudești cu griji nefolositoare? Scoală-te și umblă după voia Mea și nimic nu te va păgubi. Dacă însă cauți când una, când alta, dacă alergi când într-o parte când într-alta și totdeauna numai după folosul și plăcerea ta, niciodată nu vei avea pace și nu vei fi slobod de griji; fiindcă peste tot vei da peste neajunsuri și peste oameni care să-ți stea împotrivă.

Faptul că ai câștigat un lucru oarecare și ți-ai mai înmulțit averea, nu adăugă la pacea ta dinlăuntru; să le disprețuiești și să le dezrădăcinezi din inima ta. Nu e vorba numai de bani și de bogăție, ci și de goana după slavă deșartă, după vaza și laudele lumii, și după tot ce trece odată cu lumea. Schimbarea locului n-aduce întărire în pace, dacă îți lipsește râvna duhului. Pacea pe care o cauți în lumea dinafară nu va ține multă vreme, dacă n-ai temelia adevărată în inima ta, adică dacă nu te întemeiezi pe Mine. Poți să schimbi locul, dar prin aceasta nu vei fi mai bun; căci răul de care ai fugit, îl vei găsi și într-altă parte, ba poate și mai mare.

Sprijinește-mă Doamne, cu harul Duhului Sfânt. Întărește în mine omul dinlăuntru cu puterea Ta, ca să gonesc din inima mea orice grijă și orice teamă deșartă, și să nu mă las ademenit de nici un lucru, fie mare, fie mic, ci pe toate să le socotesc ceea ce sunt: trecătoare; și trecător sunt și eu. Nimica nu e statornic sub soare, ci toate sunt deșertăciune și goană după vânt. O, cât de înțelept este cine judecă așa!

Dă-mi, Doamne, înțelepciune cerească, ca să învăț să Te caut și să Te aflu. Să Te iubesc și să Te gust în toate și mai pre sus de toate; iar pe celelalte să nu le prețuiesc mai mult decât după rânduiala înțelepciunii Tale celei veșnice. Învață-mă să ocolesc cu înțelepciune lingușirile viclene ale prietenului mincinos și să sufăr cu răbdare vorbele aspre ale vrăjmașului. În adevăr este o mare înțelepciune să nu se tulbure cineva nici de veninul defăimării, nici de mierea lingușirii. Așa voi putea merge singur pe calea pe care am apucat.

Extras din „Urmând pe Hristos” de Thomas A. Kempis