Dăruieşte Mântuitorule ploaie, pământului celui însetat…

Cum le-a randuit Dumnezeu pe toate! Se topesc zapezile si se umplu izvoarele. Acum nici zapada, nici ploi. Ce se va intampla? Ce va bea lumea? Sa i se faca mila lui Dumnezeu de lume, si sa slobozeasca ploaie, pentru ca de va continua seceta, incet-incet se vor usca si frunzele copacilor si nu vom vedea nu numai maslina verde, dar nici macar frunza verde. Orice ar semana omul, daca Dumnezeu nu arunca de sus aghiazma, adica ploaie, nimic nu se face. Ploaia este aghiazma.

Saraca lume, asa cum s-a invatat, sa foloseasca multa apa, ce va face de va lipsi ea? Pe langa faptul ca Dumnezeu nu da ploaie din pricina pacatului, dar cum va ajunge apa asa cum o folosesc oamenii? Ma gandesc ce se va intampla in orase! Numai pentru cazanelul (de la toaleta) trebuie o tinichea (cam 10 litri) de apa. Se vor umple toate de microbi, apoi holera. Vor muri si ii vor lasa neingropati pe morti, aruncand peste ei praf pentru dezinfectare. Din fericire Bunul Dumnezeu inca mai iconomiseste putin lumea.

Traim in anii Apocalipsei. Seceta de atatia ani, ce este? S-a mai aratat vreodata o astfel de seceta? Iata si aici in Halkidiki a secat un rau, au murit pestii, s-a umplut locul de miros greu. In Tesalonic au probleme. Apa lacului Maraton a scazut mult si se vad insulite. Nivelul raului Pinios a scazut. Raul Evros a avut putina apa, iar bulgarii l-au barat si acum s-a uscat. Daca se intampla ceva, tancurile trec. Si in Cipru daca nu va ploua anul acesta vor avea mare problema cu apa. Si numai acestea? Atatea altele!… Copacii, unii ard, altii se usuca. Oamenii se imbolnavesc si mor. Cand lumea nu se pocaieste, ce ploaie sa dea Dumnezeu? Daca cineva are incredere in Dumnezeu, stiti ce se poate face? Lucru mic este sa aiba cineva impreuna luptator pe Dumnezeu? Pentru Dumnezeu nu exista nici problema grea, nici rezolvare grea. Pentru Dumnezeu toate sunt simple. Nu foloseste putere mai mare pentru cele mai presus de fire si mai mica pentru cele firesti, ci aceeasi putere pentru toate. Lucrul cel mai important este ca omul sa se uneasca cu Dumnezeu.

Voi ati facut rugaciune ca sa ploua, sau nu va preocupa subiectul? Acum seceta e o incercare de la Dumnezeu. Lucrarea monahului aceasta este: sa faca rugaciune in astfel de cazuri. Dar fata de voi am o nemultumire. Cealalta data in timp ce lumea secera graul si il facea furaje, deoarece nu plouase, voi n-ati facut din asta un subiect de rugaciune. De ce? Pentru ca voi ati udat cu furtunul? Asta va trebui sa fie ultima data. Alta data va trebui sa va doara pentru lume. Sa invatati sa faceti rugaciune. Sa-mi scrieti si mie. Veti da examene. Daca veti trece, adica daca va ploua, va voi face asociati la rugaciune si orice vom lua de la Pronia dumnezeiasca, vom imparti…

Cand fac rugaciune pentru ploaie si vad chiar si un nor pe cer (desi nu slobozeste ploaie), slavesc pe Dumnezeu ca a aratat macar si un nor si constiinta ma mustra ca inlauntrul meu exista multi nori duhovnicesti care alunga norii lui Dumnezeu. Daca cerem cu smerenie mila lui Dumnezeu, Dumnezeu va ajuta. Rugaciunea smerita aduna nori cand este seceta. Si totdeauna sa ne rugam ca ploaia ce-o va slobozi Dumnezeu sa aiba si putere duhovniceasca, astfel ca sa stinga focul patimilor pe care l-a aprins diavolul cel rau in lume si arde sufletele.

M-am bucurat de unii pe care i-am auzit spunand: „Nu suntem vrednici, dar lui Dumnezeu iarasi i-a fost mila de noi. A dat putina ploaie si putina zapada”. Daca vom avea astfel de ganduri smerite, Dumnezeu va trimite mai mult. Si recunoasterea este pocainta. Bine ca este putin aluat. Sa rugati pe Dumnezeu ca sa stranga putin cu surubelnita mintea oamenilor. Inteleg incotro mergem.

O, de am intelege indelunga rabdare a lui Dumnezeu! O suta de ani a trebuit pana sa se faca corabia lui Noe (Fac. 5, 32 s.u.). Oare nu putea Dumnezeu sa faca repede o corabie? Insa a lasat pe Noe sa se osteneasca o suta de ani, ca sa inteleaga si ceilalti si sa se pocaiasca. Acela spunea: „Vedeti, ca va fi potop! Pocaiti-va!”. Aceia insa il luau in ras. „Face o clocitoare”, spuneau, si isi cantau melodia lor. Si acum in doua minute Dumnezeu poate misca toata lumea si s-o faca sa se schimbe, sa devina toti credinciosi, supercredinciosi. Cum? Daca ar roti butonul la cutremur incet-incet de la 5 la 6 grade Richter… la 7… La 8 blocurile au incepe sa se miste ca oamenii beti; la 9 ar incepe unul sa se bata cu altul. La 10 toti ar spune: „Am gresit! Te rugam, mantuieste-ne!” Poate ca toti vor spune: „Calugari ne vom face!”. Dar cum se va sfarsi cutremurul, inca miscandu-se putin blocurile, dar necazand, iarasi se vor intoarce la distractii. Pentru ca aceasta intoarcere a lor nu va avea pocainta adevarata, ci doar vor spune asa, ca sa scape de rau.

– Parinte, daca s-ar intampla de pilda, o bataie de la Dumnezeu si s-ar ruga cei drepti, nu ar fi auziti?

-Atunci cand sunt auziti dreptii, nu inseamna ca lumea are pocainta. Altceva este atunci cand Il suparam pe Dumnezeu si recunoastem asta. Atunci I se face mila lui Dumnezeu si ne ajuta. Dar cand cineva nu recunoaste ca supara pe Dumnezeu si isi continua tipicul, atunci cum sa auda Dumnezeu rugaciunea dreptilor? Greseste omul? Trebuie sa inteleaga ca greseste, ca sa-l ierte Dumnezeu. Apoi, vedeti, oamenii duhovnicesti daca fac vreo greseala nu au scuze. „Pentru pacatele noastre si pentru cele din nestiinta ale poporului”, spune o rugaciune [Sf. Liturghie a Sf. Ioan Gura de Aur, rugaciunea Proscomidiei]. Pentru sarmana lume greselile sunt „din nestiinta”. De aceea daca se face vreo greseala de oamenii duhovnicesti, e greu. Anul acesta [s-a vorbit in noiembrie 1990] in Postul Sfintei Marii, cand a luat foc in Sfantul Munte a fost ceva infricosator. Au venit toti cei specializati, dar nu au putut face nimic. Toti se uitau la foc. Avioanele parca intareau si usurau intinderea focului. La o manastire au facut centuri de siguranta impotriva focului, ca s-o apere de foc, dar focul a sarit sus in arhondaric, acolo unde nu se asteptau. Cincisprezece zile a ars Sfantul Munte. In a cincisprezecea zi s-a stins singur. Unii spuneau: „De ce Maica Domnului nu il stinge?” Ajungem in punctul sa hulim numele lui Dumnezeu. Dupa sase zile s-a aprins iarasi foc in alt punct, dar a cazut o ploaie si s-a stins indata. Ei nu inteleg, de ce acest foc s-a stins si celalalt nu.

Unii, fara sa cunoasca legile duhovnciesti care functioneaza, se roaga cu durere, dar nu sunt auziti, pentru ca ceeea ce se face e urgia lui Dumnezeu. Altii iarasi nu se roaga, nu fac nici un sir de „Doamne Iisuse…”, pentru ca sunt de acord cu urgia cea dreapta a lui Dumnezeu, care are ca scop sa cuminteasca pe oameni. Dumnezeu sa ne lumineze mai mult pe noi, monahii, pentru ca cei mai multi suntem fecioare nebune si opaitele nostre au apa cu putin untdelemn in fitil. Mirenii asteapta de la noi sa le luminam calea, ca sa nu se poticneasca.
Sa ne rugam lui Dumnezeu sa dea pocainta lumii, ca sa scapam de urgia cea dreapta a Lui. Urgia viitoare a lui Dumnezeu nu se poate infrunta altfel decat numai prin pocainta si prin pazirea poruncilor Lui.”

Din Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești I – Cu durere și cu dragoste pentru omul contemporan, Editura Evanghelismos, București, 2003