Darul

Se povesteste că un tânăr, singur la părinti, urma să-si încheie cu brio studiile academice. De luni de zile admirase o masină expusă învitrina unui magazin auto. Stia că tatăl lui îsi poate permite să cumpere o astfel de masină, asa că si-a exprimat dorinta să o primească în dar la absolvire.

Ziua mult asteptată se apropia, însă fără ca tânărul să poată depista vreun semn că masina mult visată va intra în posesia sa. O usoară dezamăgire începuse să i se cuibărească în inimă.

În seara dinaintea festivitătii de absolvire, tatăl si-a chemat fiul în birou. L-a felicitat pentru anii de studiu si i-a spus cât de mândru este de el si cât de mult îl iubeste. Apoi i-a întins o cutie frumos împachetată, rostind emotionat:
„Felicitări, fiule!”

Fiul a deschis cutia, sperând că va găsi în ea cheile masinii. Însă în cutie se afla o biblie scumpă, îmbrăcată în piele, cu numele lui scris în litere aurite pe copertă. Dezamăgirea i s-a transformat în mânie.
– Cu banii pe care îi ai, tu îmi dai ca dar la absolvire o Biblie?
Trântind Biblia pe biroul tatălui, tânărul a iesit furios din cameră, părăsind definitiv casa tatălui său.

Anii au trecut. Tânărul de odinioară avea de-acum o afacere prosperă si o familie frumoasă. Într-un târziu, si-a dat seama că vremea nu stă în loc si a hotărât să-si viziteze tatăl, pe care nu-l mai văzuse din ajunul absolvirii facultătii. Însă înainte ca să poată pleca la drum, o telegramă fulger îl anuntă că tatăl lui a decedat si că toată averea i-a rămas lui, ca singur mostenitor.

Ajuns din nou acasă după ani de zile, inima i-a fost coplesită de tristete si regrete. A intrat în biroul tatălui său. La un capăt al mesei grele din lemn de stejar se afla biblia pe care o primise în ajunul absolvirii – în aceeasi pozitie în care o lăsase el înainte de a părăsi casa părintească. Cu ochii împăienjeniti de lacrimi, fiul a luat-o, a deschis-o si a început să citească în ea.

La un moment dat, întorcând încă o filă, un plic alb a fluturat la podea. S-a aplecat să ridice plicul, pe care se afla adresa magazinului auto de unde sperase cu ani în urmă să primească masina mult visată. În plic, un contract de vânzare, datat în ziua absolvirii. ACHITAT- scria în litere mari peste termenii contractului. Masina îl astepta de ani de zile în garaj.

De câte ori nu trecem cu vederea binecuvântările lui Dumnezeu, doar pentru că nu sunt „împachetate” cum ne-am asteptat !