Darul lacrimilor

Un mare bandit, după ce a trăit o viaţă de nelegiuiri, şi-a luat îndemnul să se pocăiască.

A mers, prin urmare, la un pustnic şi i-a spus gândul său.

Pustnicul l-a sfătuit:

– Ia un butoi mare, fără fund, şi umple-l cu apă şi când va fi butoiul plin, să ştii că Dumnezeu te-a iertat.

Omul a mers şi a făcut precum i-a spus pustnicul. Dar din ce turna, butoiul tot gol rămânea. Turna zadarnic.

– Se vede treaba că nu voi găsi iertare la Dumnezeu…

Aşa de mare era mâhnirea lui, încât au început să îi curgă lacrimile.

Atunci s-a petrecut o minune.

Butoiul s-a umplut îndată, iar omul a simţit în suflet mângâierea iertării lui Dumnezeu.

Numai prin lacrimile căinţei putem primi de la Dumnezeu iertarea păcatelor noastre.