Header image

De Ziua Internaţională a Muntelui, vezi Athosul prin lentila foto Basilica

Muntele Athos este un loc plin de însemnătate duhovnicească unde ar trebui să meargă în pelerinaj orice creştin ortodox.

De Ziua Internațională a Muntelui le oferim celor care încă nu au ajuns în Athos o incursiune virtuală în acel loc sfânt, iar celor care doresc să-l viziteze câteva sfaturi pentru un pelerinaj roditor.

Cine are acces în Sfântul Munte?

Conform avaton-ului (legea care opreşte intrarea femeilor în Sfântul Munte Athos), accesul pe Sfântul Munte Athos este permis exclusiv bărbaților. Băieții trebuie să aibă minim 12 ani, iar cei care nu au ajuns la majorat trebuie însoțiți de tatăl lor.

Rânduiala avatonului în Sfântul Munte Athos datează din anul 970, când împăratul bizantin Ioan I Tzmiskes a aprobat un Tipikon semnat de Sfântul Atanasie Athonitul și alți conducători ai așezămintelor monahale.

De unde se obţine permisul?

Pentru a intra în Sfântul Munte este necesar un permis special de vizitare numit diamonitirion. În acest sens trebuie contactat Biroul de Pelerinaje din Tesaloniki (tel. +30 2310 252 578) sau din Ouranopoli (tel. +30 23770 71 423).

Diamonitirionul se ridică cu actul de identitate de la biroul pentru pelerini, în ziua intrării în Sfântul Munte.

Accesul în Muntele Athos

Accesul în Sfântul Munte se face doar pe mare.

Cea mai cunoscută rută către Muntele Athos porneşte din portul Ouranoupolis.

Turnul din Ouranoupolis, locul de îmbarcare pe feribotul care face legatura cu Sfântul Munte.

 

Pelerinii nu pierd ocazia de a fotografia primele peisaje care le apar în cale.

Uneori feribotul ce înaintează pe apele cristaline ale Mării Egee este însoțit de delfini.

Mănăstirea Dohiariu

Mergând cu feribotul din Ouranopolis spre Muntele Athos primul aşezământ monahal care se arată înaintea ochilor este Mănăstirea Dohiariu.

Mănăstirea Dohiariu a fost întemeiată de ucenicul Sfântului Atanasie Athonitul, Cuviosul Eftimie, la jumătatea secolului al X-lea.

Mănăstirea Dohiariu este închinată Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil.

Potrivit tradiţiei, la început mănăstirea a fost închinată Sfântului Ierarh Nicolae. Apoi, datorită multor minuni făcute de Sfinții Arhangheli, părinții mănăstirii i-au schimbat prăznuirea alegându-i ca ocrotitori pe cei doi mari îngeri.

 

Denumirea mănăstirii provine de la ascultarea de dohiar (chelar), pe care a îndeplinit-o ctitorul ei, Cuviosul Eftimie. 

Mănăstirea Sfântul Pantelimon

Mănăstirea a fost înființată în secolul al XI-lea de călugări greci.

În aşezământul monahal închinat Sfântului Pantelimon au vieţuit Sfântul Siluan Athonitul (între anii 1892-1938) şi Cuviosul Sofronie Saharov (între ani 1926-1938).

 

Mănăstirea Sfântul Pantelimon (Rusikon) se află în partea de sud-vest a peninsulei athonite, între Mănăstirile Xenofont şi Xiropotamu și impresionează prin dimeniunile ei. 

Mănăstirea Simonos Petras
Mănăstirea Simonos Petras a fost ctitorită de Sfântul Simon Izvorâtorul de Mir (†1257), care a trăit în asceză într-o peşteră din apropiere.

 

Undeva la peste 300 metri deasupra mării se află Mănăstirea Simonos Petras.

În 1368 domnitorului sârb Ioan Uglesi a reconstruit mănăstirea şi, prin hrisovul său, a înzestrat-o cu danii şi metocuri.

Numele aşezământului monahal vine de la întemeietorul ei, Simon, și de la piatra din care este construită. 

Unul dintre viețuitorii contemporani ai mănăstirii, Ieronim Simonopetritul, a fost canonizat recent de Patriarhia Ecumenică.

Zidurile mănăstirii parcă se ridică din stâncă.

 

Mănăstirea Grigoriu

Mănăstirea se află pe malul mării în partea de S-V a pe­ninsulei, între Mănăstirile Simonos Petras și Dionisiu.

Mănăstirea Grigoriu – vedere de pe drumul care face legătura între aceasta și Mănăstirea Simonos Petras. 

În aşezământul monahal se păstrează o parte din Lemnul Sfintei Cruci.

Așezată pe o stâncă chiar deasupra mării, mănăstirea Grigoriu a fost înființată în secolul al XIV-lea de Cuviosul Grigorie, care s-a nevoit pe acele locuri.

Așezămintele românești cele mai importante din Muntele Athos sunt Schitul Prodromul și Schitul Lacu.

Schitului Lacu

Întemeierea Schitului Lacu este legată de Icoana Maicii Domnului „Antifonitria Lacului” – datată în secolul al VIII-lea. Această icoană se păstrează în tezaurul Mănăstirii Sfântului Pavel şi a fost luată din această aşezare monahală, ce exista pe valea Lacului.

După o vreme de pustiire, schitul a fost populat de monahi moldoveni la jumătatea secolului al XVIII-lea.

Pierdut în pădurea de castani dintr-o vale adâncă, Schitul „Sfântul Dimitrie” – Lacu se află în partea centrală a Peninsulei, între Turnul Morfono și Mănăstirea Sfântul Pavel. 

„Lako” (cu litere grecești) în traducere înseamnă groapă, schitul este înconjurat din trei părți de munți, cu o singură ieșire spre mare, pe drumul ce duce spre Turnul Morfono. 

Schitul Prodromul
Aşezământul se află la capătul răsăritean al peninsulei Athos, în zona pustnicească numită Vigla, între Marea Egee, la răsărit, şi vârful Athonului, la apus.

Schitul Prodromul (adică Înaintemergătorul), a fost întemeiat de către ieroschimonahul Nifon Ionescu și ucenicul său, ieroschimonahul Nectarie, între anii 1852-1866. Schitul se află pe teritoriul Mănăstirii Lavra, aproape de Peştera Sfântului Atanasie Athonitul, și este închinat Sfântului Ioan Botezătorul. 

https://basilica.ro/

Contact Form Powered By : XYZScripts.com