Despre alcoolism. Consumul excesiv de alcool este un păcat, o patimă

Dependenţele afectează trupul, mintea şi sufletul omului. Omul a fost creat de Dumnezeu „după chipul şi asemănarea Sa”( Facere 1;26). Chemarea noastră de creştini este aceea de a  oglindi chipul dumnezeiesc după care am fost creaţi. Dependenţele însă urâţesc acest chip, diminuând treptat gradul de compatibilitate cu sfinţenia. Problemele grave de sănatate, însoţite de simptome fizice semnificative, fac aproape imposibilă împlinirea îndemnului Sfântului Apostol Pavel de a „slavi pe Dumnezeu în trupul noastru şi în duhul nostru, care sunt ale lui Dumnezeu”. (I Corinteni 6;20).

Viaţa omului este un dar de la Dumnezeu, care necesită o îngrijire pe masură pentru a funcţiona bine. În funcţie de ceea ce introducem in trupul nostru şi de comportamentele pe care le adoptam, omul în întregimea lui, trup şi suflet, este afectat.

Trebuie să fim conducători buni ai vieţii noastre, ai trupului nostru, ai emoţiilor şi a alegerilor noastre. Toate aceste alegeri sunt, în definitiv, legate de starea sufletului nostru.

Cu privire la consumul de alcool, în Sfânta Scriptură se spune că: „vinul veseleşte inima omului” (Psalmul 102;16). De asemenea, nu este condamnat consumul moderat al alcoolului (Matei 11;19). Potrivit învăţăturii Sfintei Scripturi, mâncarea şi băutura sunt conforme cu legile morale când omul ţine în ele o măsură dreaptă şi prielnică sănătaţii, când nu mănancă şi nu bea spre placerea pântecelui, ci spre menţinerea vieţii. Este cunoscută, prima minune săvarşită de Mântuitorul Iisus Hristos la nunta din Cana Galileii: „…Şi sfârşindu-se vinul, a zis mama lui Iisus către El: „Nu mai au vin…” (Ioan 2;1-10), prefăcând apa în vin. Deci, ştim că vinul şi folosirea socială a acestuia este un lucru bun, altfel Domnul Hristos nu l-ar fi dat musafirilor de la nuntă.

Există locuri în Sfânta Scriptură unde se vorbeşte despre întrebuinţarea medicală a vinului. În Epistola I Timotei 5:23 se spune: „De acum nu bea numai apă, ci foloseşte puţin vin, pentru stomacul tău şi pentru desele tale slăbiciuni.” În acest verset se recomandă să folosim „puţin vin” pentru sănătatea noastră.

Însă există foarte multe locuri în Sfânta Scriptură prin care ni se atrage atenţia asupra consumului excesiv de alcool.  „Un ocărâtor este vinul, un zurbagiu băutura îmbătătoare şi oricine se lasă ademenit nu este înţelept”(Pilde 20:1); „Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzare, ci vă umpleţi de Duhul. Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului”(Efeseni 5;18-19), iar în Epistola I Corinteni 6:10 se spune: „Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu”, iată aceasta indică un preţ foarte mare pentru consumul excesiv a alcoolului. Consumul de alcool atrage şi alte păcate: desfrâul, vorbirea de rău, lipsa sensibilităţii (Proverbe 23, 20. 29- 35), iar cei care consuma alcool nu pot lua seama la lucrarea Domnului (Isaia 5, 11-12). Despre Ioan Botezătorul, îngerul care i-a vorbit tatălui său, a spus ca el nu va bea niciun fel de băutură alcoolică. În schimb, se va umplea de Duhul Sfant „ …nu va bea vin, nici altă băutură ameţitoare şi încă din pântecele mamei sale se va umplea de duhul Sfânt”(Luca 1, 15). Alcoolul si prezenta Duhului Sfant nu se pot împăca.

 Chiar şi Sfinţii Părinţi vorbesc despre alcool. “Vinul arde raţiunea si priceperea” spune Sf. Vasile cel Mare; “Beţivul este un cadavru insufletit, un diavol prin alegerea sa liberă, un bolnav care nu poate fi iertat, un decazut care nu merită menajare: el este o ruşine pentru neamul nostru “ (Ioan Gura de Aur); “Băutorul de vin este înaintea lui Dumnezeu o scârbă, pentru îngeri este respingător, pentru oameni este o batjocură, pentru virtuţi este o pustietate, iar pentru diavoli el este o jucarie.” (Fer. Augustin).

Deci, iată că alcoolismul sau consumul excesiv de alcool este un păcat, o patimă. Suntem datori a păzi o rânduială cu privire la consumul de alcool şi aceasta o putem realiza numai printr-o luptă împotriva poftei, luptă ce se bazeaza pe cumpătare sau înfrânare, care este o virtute necesară omului. Sf. Ioan Gura de Aur vorbind despre aceasta virtute spune aşa: „Precum corăbiile uşoare stăbat mările mai cu iuţeală, iar cele prea împovarate se scufundă, aşa cumpătarea ajută mintea să străbată mai uşor marea vieţii şi să privească cele cereşti.”  Este clar că în cazul alcoolicului se pretinde o abstinenta totala de la orice fel de băutură alcoolică, căci dacă nu reuşim să ne stăpânim, ci ne stăpâneşte alcoolul pe noi, mai bine să renunţăm complet la el, după cum ne învată Mântuitorul: ,,şi dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte pe tine, taie-o şi o aruncă de la tine; căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheena”(Matei 5;30). E mai bine să lepădăm complet un obicei sau o practică rea, decât să fim noi complet lepădaţi de Dumnezeu, mai bine să sacrificăm o placere de-a noastră decât să fim noi sacrificaţi complet în gheena iadului.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii, în 1956,a declarat alcoolismul ca “boală primară” referindu-se la ideea că alcoolismul este o boală în sine. Se spune că este o „boală primară” pentru că alcoolismul nu este considerat ca un simptom secundar al unei alte boli sau afecţiuni. Dacă o persoană are probleme fizice, sociale, psihologice sau spirituale care sunt legate de consumul de alcool excesiv, aceste situaţii nu se vor îmbunătăţi atâta timp cât persoana în cauză va continua să bea.

Alcoolismul sau dependenţa de alcool poate fi identificat prin comportamentul de a consuma alcool şi de a avea probleme din această cauză. Aceste probleme vor fi urmate de eforturi eşuate de a controla cantităţile consumate fie prin moderare, fie prin abstinenţă. Pentru alcoolic, eforturile din ce în ce mai mari de a înceta consumul de alcool, de a controla cantitatea consumată şi efectele băutului sunt, de obicei, fără succes.

Alcolismul este privit ca o boală complexă, care are repercursiuni negative asupra întregii dimensiuni a vieţii, de aceea este considerat ca fiind o boală bio-psiho-socio-spirituală. Mai întâi afectează starea fizică de sănătate a consumatorului, generând alte afecţiuni, apoi starea psihică afectând gândirea, sentimentele , capacitatea de învăţare, de dezvoltare, precum şi  modul de comportare. Autoamăgirea şi negarea îl opresc pe alcoolic de a vedea realitatea situaţiei în care se află şi de a încerca să schimbe ceva. Pe cel care este dependent de alcool îl afectează această boală din punct de vedere social, are de suferit familia, relaţiile cu prietenii, apar probleme la locul de muncă cauzate de întârzieri, de lipsă de concentrare şi randament, iar situaţia financiară devine tot mai precară. Nu în ultimul rând, consumatorul de alcool este afectat din punct de vedere spiritual, duhovnicesc. Acest aspect este extrem de important, deoarece alcolicul pierde sau rupe legătura cu Dumnezeu, cu biserica, cu valorile morale, cu propriile valori, ajungând întro stare de conflict.

Aşa cum am amintit mai înainte alcoolismul este o boală primară, însă este şi o boală progresivă, dependenţa de alcool are un caracter predictibil pentru că cunoaşte aceeaşi evoluţie pentru toţi cei care consumă alcool şi este progresiva pentru că persistă în timp şi netratată se agravează iar starea dependentului se înrăutăţeşte. De asemenea este cronică, durează toată viaţa, odată trecut pragul dintre băutul normal şi cel alcoolic, persoana în cauză nu va mai putea să revină la un consum controlat de alcool şi este fatală, alcoolismul scurtează semnificativ viaţa.

Recuperarea începe prin recunoaşterea existenţei unei probleme cu alcoolul, chiar dacă nu cu totală convingere. Singura soluţie reală de recuperare este abstinenţa completă faţă de alcool. Atunci când bea, organismul unui alcoolic reacţionează în mod diferit, el simţind nevoia aprigă de a bea şi mai mult; pentru a se face bine şi a ieşi din capcana bolii. E foarte importantă implicarea familiei în recuperare pentru că şi ea e afectată de alcoolism în aceeaşi măsură ca şi alcoolicul. De asemenea, este foarte necesară implicarea bisericii, prin preoţi, care au la îndemână toate mijloacele necesare pentru îndreptare.” Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului” (Iacov 5;14).  E foarte greu de unul singur pentru că tentaţiile de a reveni la băut sunt extrem de puternice, presiunile sociale foarte mari, iar ajutorul celor care ştiu din proprie experienţă cu ce te confrunţi e de ne-egalat.

Biserica noastră cea strămoşească ne îndeamnă să evitam consumul de alcool, chiar dacă acesta este consumat în cantităţi mici, dar cu regularitate, de pildă in fiecare zi, căci şi astfel se creează dependenţă şi acest obicei pune stăpanire pe noi: „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva”, spune Sfantul Apostol Pavel în Epistola I Corinteni 6;12.

Pr. Persa Cristian, http://www.lumeacredintei.com/