Despre Eva şi Maria

Pentru noi, Eva şi Maria înseamnă de fapt înţelepciunea trupească şi înţelepciunea duhovnicească. În cântările bisericeşti auzim: „femeia s-a făcut pricină suferinţei, femeia s-a făcut şi pricină mântuirii.”

Eva a dorit mai mult decât ce puteau să-i dea soţul ei şi Dumnezeu fără să o primejduiască. Şi, împreună cu diavolul, a sărit în prăpastie, trăgând după sine întregul Rai. Această prăpastie este istoria. În mijlocul acestei prăpăstii a patimilor arzânde, unde pomul ispitei s-a înmulţit ca viermele, Maria şi-a înălţat sufletul său mult deasupra istoriei şi l-a logodit cu Duhul Sfânt.

Roada jocului Evei cu diavolul a fost întâiul ei născut, omul ucigaş. Roada logodnei Mariei cu Duhul Sfânt a fost întâiul ei născut: omul-Dumnezeu. Eva a întors roata vieţii în jos, iar Maria a îndreptat-o în sus. Întreaga tragedie a Evei şi a Mariei nu ar avea nici pentru mine, nici pentru tine, prietene, neapărat o însemnătate, dacă n-ar fi întocmai înfăţişarea tragediei sufletului nostru!

***

Din punct de vedere psihologic, Eva şi Maria reprezintă sfâşierea noastră sufletească de căpătâi. Între ele este o luptă pe viaţă şi pe moarte, şi această luptă o purtăm în lăuntru din leagăn până-n mormânt.

Pentru ce se luptă Eva şi Maria în noi? Pentru ţarina sufletului nostru. Întrebarea este: care dintre ele va cuprinde întreaga ţarină? Nu se poate spune că Eva reprezintă natura noastră instinctivă, iar Maria, pe cea conştientă – ci instinctul şi conştiinţa pervertită o reprezintă pe Eva, iar instinctul şi conştiinţa dumnezeiască, pe Maria. De partea Evei se află duhul necurat, de partea Mariei Duhul Sfânt. Şi înaintea ta, omule, se ridică zilnic o întrebare mare cât cosmosul şi lungă cât istoria lumii: cui vei veni în ajutor, femeii care te trage în prăpastie sau femeii care te înalţă în
Rai? Femeii care s-a logodit cu diavolul sau femeii care s-a logodit cu Duhul Sfânt? Femeii care vrea să nască un ucigaş sau femeii care vrea să nască pe Dumnezeu? Într-un cuvânt: femeii sau fecioarei?