Din Patericul Egiptean – Cuvinte de folos de la Avva Agathon

Zis-a Avva Agathon:
– Fara de pazirea dumnezeiestilor porunci, nu sporeste omul in nici o fapta buna.

***

Zis-a iarasi:
– Niciodata nu m-am culcat sa dorm avand (ceva) asupra cuiva, nici am lasat pe cineva sa se culce, sa doarma avand (ceva) asupra mea. Aceasta, pe cat am putut.

***

Se spunea pentru avva Agathon, ca s-au dus oarecari la dansul, auzind ca are dreapta si mare socoteala. Si vrand sa-l cerce de a sa manie, i-au zis lui:
– Tu esti Agathon ? Am auzit pentru tine ca esti curvar si mandru.
Iar el a zis:
– Ei bine, asa este.
Si i-au zis lui:
– Tu esti Agathon barfitorul si clevetitorul?
Iar el a zis:
– Eu sunt.
Au zis iarasi:
– Tu esti Agathon ereticul?
Iar el a raspuns:
– Nu sunt eretic.
Si l-au rugat pe el, zicand:
– Spune-ne noua, pentru ce atatea cate ti-am zis tie le-ai primit, iar cuvantul acesta nu l-ai suferit?
Zis-a lor:
– Cele dintai asupra mea le scriu, caci este spre folosul sufletului meu. Iar cuvantul acesta eretic este despartire de Dumnezeu si nu voiesc sa ma despart de Dumnezeu.
Iar aceia auzind, s-au minunat de dreapta lui socoteala si s-au dus ziditi, adica folositi.

***

A fost intrebat avva Agathon:
– Ce este mai mare: osteneala cea trupeasca, sau pazirea celor dinauntru?
Iar batranul a zis:
– Omul este asemenea unui pom; deci, osteneala cea trupeasca este frunza, iar pazirea celor dinauntru este roada. Si fiindca, dupa ceea ce este scris: tot pomul care nu face roada buna, se taie si in foc se arunca, aratat este ca pentru roada este toata osardia noastra, adica pentru pazirea mintii. Dar este trebuinta si de acoperemantul si podoaba cea de frunze, care sunt ostenelile cele trupesti.

***

L-au intrebat pe el iarasi fratii, zicand:
– Care fapta buna, parinte, intre petreceri, are mai multa osteneala ?
Zis-a lor:
– Iertati-ma, eu socotesc ca nu este alta osteneala, ca rugaciunea catre Dumnezeu. Caci totdeauna cand voieste omul sa se roage, voieste vrajmasul sa-i taie pe el caci el stie ca nu se impiedica de altceva, fara numai de rugaciunea cea catre Dumnezeu. Si toata petrecerea pe care o va face omul, rabdand intru dansa, dobandeste odihna. Dar rugaciunea pana la rasuflarea cea de pe urma, are trebuinta de nevointa.

***

Acesta mergea pe drum cu ucenicii lui si unul dintr-insii gasind un paharut de lemn verde pe drum, a zis batranului:
– Parinte, porunceste sa-l iau.
Iar batranul s-a uitat la el minunandu-se si i-a zis:
– Tu l-ai pus acolo ?
Si a raspuns fratele:
– Nu !
Si a zis batranul:
– Cum dar vrei sa iei ceea ce nu ai pus?

***

Se spunea pentru avva Agathon, ca trei ani s-a ostenit, tinand piatra in gura sa, pana cand s-a deprins sa taca.

***

Acelasi parinte cand vedea vreun lucru si voia gandul lui sa-l judece, isi zicea luisi:
– Agathoane, sa nu faci tu aceasta !
Si asa se linistea gandul lui.

***

Un frate a intrebat pe avva Agathon pentru pacatul curviei si i-a raspuns aceluia:
– Mergi, arunca neputinta ta inaintea lui Dumnezeu si vei avea odihna.

***

Zis-a avva Agathon:
– De-mi va fi cineva foarte iubit si voi cunoaste ca ma duce in vreo greseala, il inlatur de la mine.

***

A intrat odata avva Agathon in cetate sa-si vanda putinele vase si a gasit pe un lepros lepadat in cale. I-a zis lui leprosul:
– Unde te duci?
Si i-a raspuns avva Agathon:
– In cetate, sa vand niste vase.
Zis-a lui leprosul:
– Fa milostenie, de ma ia acolo !
Si luandu-l pe spatele sale, l-a dus in cetate. I-a zis lui acesta:
– Unde vei vinde vasele tale, acolo sa ma pui.
Si a facut batranul asa. Si dupa ce vindea un vas, zicea bubosul:
– Cu cat l-ai vandut?
Si-i raspundea:
– Intr-atata.
Si-i zicea iarasi:
– Cumpara-mi o placinta.
Si-i cumpara. Si iar vindea alt vas. Si ii zicea leprosul iarasi:
– Dar acesta cu cat ?
Si-i raspunse batranul:
– Intr-atata.
Si-i zicea:
– Cumpara-mi acest lucru.
Si-i cumpara. Deci dupa ce a vandut toate vasele si vroia sa se duca, i-a zis bubosul:
– Te duci ?
Si i-a raspuns lui:
– Da !
Si i-a zis din nou:
– Fa iarasi milostenie, de ma du unde m-ai gasit !
Si luandu-l pe spatele lui, l-a dus la locul lui. Si i-a zis lui:
– Binecuvantat esti Agathone, de Domnul in cer si pe pamant. Si ridicand ochii sai, pe nimeni n-a vazut. Ca a fost ingerul Domnului care a venit sa-l ispiteasca.

***

Se spunea iarasi pentru dansul, ca venind o data in cetate sa-si vanda vasele, adica lucrul mainilor sale, a gasit pe un om strain, lepadat pe ulita si bolnav, neavand cine sa-l caute. Si a ramas batranul cu dansul luand o casa cu chirie si din lucrul mainilor sale platea chiria, iar ce-i mai ramanea cheltuia la trebuinta bolnavului. Si a petrecut patru luni, pana cand s-a vindecat bolnavul. Si asa batranul s-a dus la chilia sa cu pace.

***

Se povesteste pentru avva Agathon, ca se silea sa faca toate poruncile si cand trecea in corabie, el intai apuca lopata si cand mergeau la dansul fratii, indata dupa rugaciune, mana lui punea masa, caci era plin de dragostea lui Dumnezeu. Iar cand a vrut sa se savarseasca, a ramas trei zile avand ochii deschisi si nemiscati. Si l-au miscat fratii zicand:
– Avvo Agathoane, unde esti ?
Si le-a raspuns lor:
– Inaintea judecatii stau.
I-au zis lui:
– Si tu te temi, parinte ?
Le-a zis lor:
– Cu adevarat m-am silit dupa puterea mea, ca sa pazesc poruncile lui Dumnezeu; dar om sunt si de unde stiu de au placut lucrurile mele lui Dumnezeu !
Si i-au zis lui:
– Dar nu nadajduiesti, ca lucrul tau este dupa Dumnezeu ?
Zis-a batranul:
– Nu nadajduiesc, de nu voi intampina pe Dumnezeu, caci alta este judecata lui Dumnezeu, si alta a oamenilor.
Iar cand au vrut sa-l mai intrebe alt cuvant, le-a zis lor:
– Faceti bine si nu mai graiti acum cu mine, caci n-am vreme.
Si indata s-a savarsit cu bucurie. Ca-l vedeau tragandu-se, in ce fel heretiseste cineva pe prietenii si iubitii sai. Avea inca pazire mare in toate si zicea, ca fara de pazire mare nu paseste omul la nici o fapta buna.

***

Zis-a iarasi:
– Omul trebuie sa ia aminte in tot ceasul la judecata lui Dumnezeu.

***

Zicea avva Agathon:
– De mi-ar fi fost cu putintia sa gasesc un bubos sa-i dau trupul meu si sa iau pe al lui, bucurie as fi avut, caci aceasta este dragostea cea desavarsita.