Doctorul de trup şi de suflet. Un medic specialist în ecografie se transformă în preot în fiecare duminică şi slujeşte la biserica de lângă Spitalul Constanţa

11:27, vineri, 12 iunie, 2015 | Cuvinte-cheie: boala, Credinta si medicina, medic, preot, sanatate, vindecare

Doctorul Nicolae Cristescu (62 ani), medic specialist în ecografie generală, îmbracă duminica straiele de preot şi merge să slujească la Biserica Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil din Constanţa. Face acest lucru de peste 20 de ani şi spune că se simte un om pe deplin împlinit.

Chirurgii de la cel mai mare spital din Oltenia vin de acasă cu aparat… Vede măruntaiele oamenilor şi priveşte până în adâncul sufletelor lor. Este darul unui român blajin, care şi-a ales întâi meseria de medic, iar apoi şi-a dat seama că preoţia îl desăvârşeşte.

Nicolae Cristescu (62 ani) este un doctor din Constanţa, care îşi primeşte pacienţii cu blândeţe la cabinetul său modest dintr-un bloc comunist cu 10 etaje. Locuinţa sa este şi mai modestă, mărturiseşte el fără să se scuze. Este medic internist, specializat pe ecografie generală, ştiinţa care priveşte în interiorul oamenilor fără să le pricinuiască durere. Se uită în străfunduri şi caută, ca să găsească acea cauză care i-a trimis pe oameni la doctor.

Când îşi pune în cui halatul alb, medicul se transformă într-un alt fel de vindecător, de suflete. Duminica şi la zilele de mare sărbătoare, el îmbracă straiele cusute cu fir strălucitor, pentru a sluji în Biserica Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, situată chiar peste drum de Spitalul Clinic Judeţean Constanţa. Medicul Cristescu devine părintele Cristescu, care are grijă de trupul şi de sufletul celor care îi cer ajutorul.

„Mulţumesc, domnule doctor“

Este argeşean, născut pe 19 martie 1953 în Piteşti. În ziua aceea, ortodocşii îi pomenesc pe sfinţii Hrisant şi Daria, cuplul de păgâni care s-au creştinat şi au devenit mucenici ai lui Hristos. „Credinţa lor nestrămutată l-a convins până şi pe tribunul roman Claudiu, care trebuia să-i pedepsească pentru asta. Impresionat de tăria celor doi, demnitarul a îmbrăţişat religia creştină, cu toată familia – soţia Ilaria, fiii Iason şi Mavru“, spune Nicolae Cristescu.

Pe micul Nicolae, bunica l-a dus de mână la biserică. Picturile de pe pereţi, chipurile sfinţilor, faptele şi învăţăturile celor buni şi drepţi l-au impresionat pe copilul de atunci, iar credinţa a devenit o a doua natură. Totuşi, când a venit momentul să-şi aleagă cariera a decis să se facă medic. A intrat al doilea pe listă la Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila din Bucureşti, în 1972. În 1983 şi-a luat secundariatul în medicină internă, iar în 1992 a devenit medic primar. Şi tot în 1992 a decis să dea admitere la Teologie.

„Aveam 40 ani, eram deja sceptic. Eram căsătorit, soţia mea era tot medic, aveam un fiu. Şi totuşi simţeam că mai aveam de împlinit un vis. Simţeam că medicina nu e totul. Am vrut să văd ce este dincolo de ea. M-am hotărât să dau la Teologie“, povesteşte dr. Cristescu.

A intrat cu brio la Universitatea din Iaşi, apoi s-a transferat la Bucureşti, ca să fie mai aproape de casă şi de pacienţi. În 1993 a început să slujească la micuţa capelă din Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, în paralel cu cariera de medic. Până în 2001 a fost „preotul de la spital“, la care suferinzii – pacienţi sau familiile acestora – apelau pentru sprijin moral.

A rămas marcat de perioada în care a venit în contact direct, în spital, cu ambele categorii de persoane aflate în nevoie – şi trupească, şi sufletească. Se mângâie cu gândul că poate a alinat puţin părinţii îndureraţi care se rugau fierbinte pentru binele copiilor aflaţi pe patul de suferinţă. Sau copiii care îşi vedeau sprijinul din viaţă, părintele, doborât de boală. Sau tinerii şi bătrânii care nu voiau să se despartă de omul fără de care nu concepeau viaţa. „Toţi avem nevoie de liniştire şi de gândire pozitivă, indiferent că suntem medici, preoţi, pacienţi cu suferinţe mari sau oameni sănătoşi tun. Gândurile bune ne ajută să depăşim greutăţile vieţii, pe orice plan ne-ar încerca“, afirmă Nicolae Cristescu.

„Sărut-mâna, părinte“

Duminica, dimineaţa, Nicolae Cristescu este întotdeauna la slujbă. La cea de la biserică. Întâi oficiază Utrenia, apoi Sfânta Liturghie. Apoi stă la dispoziţia celor care-i cer un sfat. Spitalul, în fond, este peste drum, iar oamenii vin mereu să se reculeagă, cu gândul la cei dragi.

„Am constatat că trupul şi sufletul, deşi sunt atât de opuse, sunt în legătură profundă. Sufletul este osârduitor, în timp ce trupul este neputincios. Duhul face tot ce nu-şi doreşte trupul şi invers. Dacă sufletul este bine îndreptat către Dumnezeu, îngrijim şi trupul. Viaţa este corectă dacă îngrijim de noi şi de ceilalţi în acelaşi timp. Medicii au o şansă foarte mare să se mântuiască, pentru că îi îngrijesc pe ceilalţi. Este o pâine albă a lui Dumnezeu care le-a fost dăruită“, arată preotul.

Călăuzit de Sfântul Pantelimon, doctorul fără de arginţi Întâmplător sau nu, medicul a primit binecuvântarea de preot într-o zi de 27 iulie, dată la care credincioşii îl serbează pe Sfântul Pantelimon, doctorul fără de arginţi, ocrotitorul medicilor şi tămăduitorul bolnavilor. Pilda doctorului sfânt este urmată în cabinetul lui Nicolae Cristescu de la Constanţa. Pacienţii fără resurse financiare sunt primiţi gratuit la un consult ecografic, care costă de regulă minimum 50 lei. „Este puţin ce fac eu, o spun cu toată smerenia. Încerc să-i ajut pe oamenii care nu au alt sprijin. Încotro să se îndrepte? Uşa mea le este deschisă mereu“, spune dr. Cristescu. În cabinetul medical, biroul este încadrat de câteva icoane dragi lui. În rest, nimic nu trădează că doctorul credincios este, de fapt, şi preot. „Nu port la vedere brăţări sau cruciuliţe, pentru că le-aş distrage atenţia pacienţilor. Ei nu ştiu, poate, că eu am şi altă profesie. Aici, la cabinet, sunt medic. Port la gât un lanţ cu cruce, dar îl ţin pe sub halatul alb. Lucrurile sunt fiecare pe făgaşul lor“, explică medicul, specializat în ecografie generală.

„Omul poartă în trupul său o parte dumnezeiască, sufletul“

Nicolae Cristescu face parte dintr-o categorie rară de oameni aleşi. Sunt cei care aduc împăcarea, indiferent ce haine ar purta. „Mă străduiesc să am grijă şi de trupul oamenilor, şi de sufletul lor. Dacă sufletul este în ordine, trupul se va simţi bine. Dacă sufletul este întunecat, trupul suferă. Dar deseori, suferinţa trupului este urmată de curăţarea sufletului. Timpul petrecut pe pământ ne oferă răgazul pentru mântuire. Omul poartă în el o parte dumnezeiască, sufletul, pe care i-o dă Dumnezeu când se produce concepţia (în termeni medicali) sau zămislirea (în termeni religioşi). Nu suntem perfecţi, nu suntem dumnezei, de aceea trupul omenesc se îmbolnăveşte uneori, inexplicabil chiar. Dar purtăm în noi scânteia divină, pe care trebuie să o dăruim în jur“, explică el.

El însuşi o legătură între medicină şi religie, medicul-preot Nicolae Cristescu consideră că prima ştiinţă o confirmă pe a doua. „Există un tratat de neurologie al marelui profesor Constantin Arsenie, întemeietorul neurochirurgiei româneşti. Aici sunt descrise minuţios care sunt manifestările psihice (deci mintale şi sufleteşti) din bolile interne, precum şi care sunt manifestările somatice (ale organelor interne) din bolile psihice. Este deci o puternică legătură între trup şi suflet. Iată cum, indirect, medicina confirmă teologia“, afirmă el.

La 62 ani, medicul-preot Nicolae Cristescu spune că medicină fără religie şi religie fără medicină nu se poate. „Sunt medici eroi care îşi închină viaţa ajutorării celorlalţi şi o fac din tot sufletul. Sunt preoţi care au grijă de cei din jur, cărora le sunt dedicaţi trup şi suflet. Important este să fii în slujba oamenilor, să te înalţi cu fiecare faptă bună pe care o faci“, arată tămăduitorul de trup şi suflet de la Constanţa.

http://adevarul.ro